flash-mob. merita!

acum vreo 5 ani cand am auzit prima data de flash-mob m-am indragostit instantaneu de noul mod de „intalnire” ale oamenilor „de pe net”. aglomerarile spontane (cum sunt numite de unii in romania) au gasit adepti si la noi in tara, uneori adunandu-se sute de oameni pentru doar cateva secunde. in sibiu, primul flash-mob a fost ratat pentru ca a fost prezenta mai multa presa si jandarmi. pun aici 3 filmulete cu flash-moburi din lume. nu sunt cele mai bune, unele sunt chiar aproape ratate. le pun doar ca sa vedeti si voi cata lume se poate aduna pentru amuzament. f important – participantii nu se cunosc intre ei !
ce inseamna flash-mob si istoria lui AICI si AICI. Reguli pentru ca un flash-mob sa nu fie ratat AICI.

petrecere de cartier?

plimbandu-ma cu masina prin italia (parca), intrarile pe o straduta erau inchise. in mijlocul ei, mese, baloane si voie buna. ce e acolo? ma uit de jur-imprejur si vad un banner pe care scria ‘petrecerea locuitorilor strazii nu-stiu-care’. oamenii aveau 1 zi pe an (din cate am observat) in care se adunau toti vecinii la chef. sa se cunoasca mai bine.
romanii sunt de obicei secretosi, invidiosi si crescuti cu proverbul ‘sa moara capra vecinului’ bine intiparit in minte. romanilor le place spectacolul dar sa nu fie ei spectacol. le place circul dar sa nu fie circari. s-a incercat o astfel de petrecere de cartier si in sibiu, in pta. mica. nu ptr. ca asa au vrut locuitorii pietelor centrale ci pentru ca o asociatie (nu sibiana si pe jumatate nici romaneasca) incearca sa aduca si la noi ideea asociatiilor de cartier si a interactiunii intre locuitori. cu greu s-au strans cativa vecini. s-au reusit totusi niste alegeri pentru a desemna reprezentantul locuitorilor din pietele centrale, publicarea unui ziar de cartier si, in continuare, organizarea anuala a petrecerii de cartie. merita locuitorii asta?

80 de ore de baschet. a meritat?

80 de ore sa joci baschet? esti nebun? dormi, mananci, te speli pe acelasi parchet pe care aleargi tu si alti 23, timp de 80 de ore. pe langa ei inca vreo 50. iar in sala alte mii.
multi dintre cei ce citesc acum randurile astea isi vor aduce aminte de „Peste 72 ore de baschet. Marea provocare!” pentru ca ei au fost acolo si au scris cateva randuri in istoria orasului si a tarii in care traiesc. Spuneti baieti si fete… a meritat?
vedeti aici detalii: http://www.record.csufans.ro/