Ultima zi ca blogger… FINAL!

Nu cred că am fost niciodată blogger. Nu mi se prea potriveşte denumirea asta, sau nu-mi place mie să mi se potrivească.

Gata! Ăsta e ultimul post de pe blogul ăsta, eticheta sau oricare altul. Nu mai am chef să mă ocup şi de asta, pe lângă toate porcăriile de zi cu zi din România de căcat. Dacă are chef, poate va mai scrie Adi C. din când în când sau oricare dintre cei ce au mai scris articole pe Ce Merita. Îl rog pe el să vă spună de ce am luat decizia de a mă opri. Nici oameni noi nu primesc pentru că nu am chef nici de asta… să selectez.

Mi-a plăcut, dar e de ajuns.

Mulțumesc lui Dumnezeu, familiei și prietenilor mei…

Unii ați văzut ce s-a putut face după 3 luni de muncă voluntară, vreo 5000 de euro cheltuiți, multe idei și câteva regrete. Acum a venit ziua mulțumirilor:

Meșterul casei: Adi,
Tâmplarul prefăcut: Traian,
Omul bun la toate: tatăl meu,
Câte un ban aruncat: mama mea,
Ajutoare perindate: Cosmin, Cristi1&co., Cristi2, Georgiana, Oana, Bogdi.
Transport, benzină și timp: Ghighi,
De remarcat faptul că unii au lucrat 1 săptămână, alții 2 luni dar cu toții gratuit, doar pentru prietenia noastră. Așa ceva mai rar! Ar trebui să fiți invidioși pe mine că am așa prieteni 🙂

S-au folosit scule cu licență marca: de toate, multe proaste și stricate.
Materiale cumpărate de la: Baumax (baterie bucătărie, iluminat, tuburi și multe porcării), Ambient (gresie, faianță, lemn mobilă, ușă, gleturi și alte cele), Romstal (cabină duș), Metro (cuptor), Domo (plită), Mobexpert (iluminat bucătărie, tapet), Bricomat (gleturi, echipamente și mărunțișuri), Praktiker (baterie baie), Axelen (tapet), Apollo (materiale), Madazi (vopsea) și muuulte altele.

Mai am de mulțumit pentru consultanță, ajutor și drumul făcut până la Sibiu doar pentru mine:
,
Construma Cluj-Napoca (mochetă),
București (tapet),
,
,
București (vopseluri).

Prima zi cu biţa spre birou

Afară a ieşit soarele aşa că m-am gândit să nu mai arunc banii pe bilete de autobuz (eh, criza…) şi am plecat cu bicicleta spre birou. Normal că în Sibiu nu există piste de biciclete pe stradă, printre maşini şi camioane, acolo unde este nevoie, ci doar prin parcuri.

Prima intersecţie, primul dobitoc.

Mergeam liniştit pe partea dreaptă a drumului, nici prea repede nici prea încet. Stradă cu sens unic. Din faţă, pe contrasens (dacă se poate spune aşa pe o stradă cu sens unic), apare o maşină aproape de casare şi la un moment-dat şoferul începe să claxoneze disperat. Săracul, vroia s-o ia la stânga şi eu, nesimţit cum sunt, nu m-am oprit în mijlocul drumul ca să-i cedez trecerea. S-a băgat ca un porc, a trecut exact prin faţa mea fără să se gândeas căcă s-ar putea să mă bag în jaful lui. Soţia şi copilul şoferului se uitau la mine ca şi cum eram un criminal evadat din închisoare. Bine măcar că nu m-au înjurat pentru că în situaţia aia sigur ajungeam să dau declaraţii la poliţie.

D'ale presei

Locale:
S-a aruncat în gol, 7 etaje, cu biletul la Loto necâştigător în buzunar, Sibiu Standard.
Alina vrea pe tocuri, Ora de Sibiu.

Naţionale:
Dosarul fetei ucise de un BMW X5 pe trecerea de pietoni, „uitat” de justiţie, Antena 3.

O profesoară din Ploieşti a fost filmată de elevi dormind în timpul orei de curs, Realitatea.
Doi poliţişti de la circulaţie şi-au încuiat cheile în maşină, Antena 3.

Intenaţionale:
1.500 de pinguini gasiti morti intr-un golf chilian!, PRO TV.
Obama către companiile auto: Pregătiţi-vă de faliment, Antena 3.

De ce sunt oamenii niste dihanii cu doua picioare?

De multe ori stau si ma intreb…De ce e lumea atat de mincinoasa, atat de invidioasa, atat de tradatoare, parsiva, violenta, dar totusi „Credincioasa”…

Raspunsul, cel mai probabil, il voi gasi cand o sa ma plictisesc sa-mi mai pun intrebarea. Te uiti in stanga si-n dreapta si tot ce vezi este: NIMIC. Toti sunt la fel si probabil ma includ si eu printre ei, probabil. Unul mai egoist ca celalalt, care mai de care mai fudulist.

Mai toate femeile vor sa se dea in spectacol, sa atraga priviri prin extravaganta plictisitoare si comportamentul fals, cu ranjetul pana la urechi in asteptarea unui „compliment” din partea masculilor in calduri de la prea multa extravaganta trecuta prin fata ochilor lor. Fuste scurte si minunate decolteuri,
cu sanul chinuit ce sta sa dea pe afara.

As interzice asemenea comportament deplorabil, prin lege, dar nici la Curvele de „sus” nu-i prea mare diferenta. Mai sunt cateva specimene, pe aici pe acolo, care cica mai au morala. Putine la numar, ca si morala. Specimenele astea de obicei o dau in bara cand nu-si mai aduc aminte pe unde au lasat-o, hac! Dar totusi, printre toate aceste minuni ale lumii, se mai afla vreo doua la patru sute de persoane care au habar pe ce lume traiesc. Dumnezeu sa le dea sanatate, casa de piatra si…Cat mai multi!

Scris de Adi C.

Atacuri GSM prin telefonul mobil

De la un timp am observat că tot mai mulţi primesc bipuri pe telefonul mobil de la numere necunoscute dar atunci când sună la respectivul număr, cel care răspunde nu ştie despre ce e vorba.
Asta se pare că este noua joacă a unor capete luminate ce ştiu să atace sistemele slabe ale telefoanelor GSM.

Marija Kusity, presedintele Forumului impotriva inselatoriilor bancare, a comunicat, la Belgrad, pe 5 februarie, împreuna cu Raiffeisen Bank, ca au aparut la nivel european nou forme de inselatorii informatice care utilizeaza retelele GSM. Astfel, pe telefonul mobil al unui abonat apare o instiintare privind un apel nepreluat. Aceasta instiintare poate aparea chiar si atunci când telefonul nu a sunat fizic. In cazul in care proprietarul telefonului vede numarul, este sfatuit sa il stearga imediat din memoria aparatului. In situatia in care apelantul are un numar care incepe cu +39, +391, +392, +393 sau +394, iar apelatul face greseala sa raspunda, acesta risca sa devina victima infractorilor. Marija Kusity a dat chiar exemplul unui caz concret. Astfel, titularul unui abonament GSM a fost apelat de pe numarul +393193260045. Omul a sunat inapoi, insa nu a mai avut posibilitatea sa întrerupa convorbirea, costurile înregistrate pe factura depasind 2.000 de euro.

Sursa: Gardianul

Prima noapte

Se pare că cineva sau ceva nu a vrut în ruptul capului să ne lase să terminam casa așa cum am fi vrut. Asta e… ne-am adunat totuși, așa cum am promis. Merci tuturor care au venit să ne mai vedem, să ne mai povestim, să ne mai bem mințile. Chiar ne-a bucurat prezența voastră într-un moment care-l vom ține minte mult timp de acum înainte. Au fost destui, era drăguț dacă puteau ajunge și alții. Meciul s-a văzut, chiar dacă aproape pe mute. Luminile le-am stins de câteva ori, chiar dacă mai mult prin curte.

Una peste alta, prima noapte petrecută acolo a fost… chiar nu-i găsesc descrierea exactă. După ceva kile date jos în ultimele luni, muulte fire albe (la propriu) și stres cât cuprinde, am reușit să recuperez o parte din orele de somn pierdute. Am dormit ca bușteanul 12 ore, doar cu o pauză de masă.
Încet, încet, îmi revin.

P.S. Pozele încă nu am reușit să le descarc așa că am pus una mai veche.

5 lucruri de neînțeles. De ce?


1. De ce adezivul special pentru lipit tapet nu lipește niciodată tapetul?
2. De ce atunci când îți trebuie curent există întotdeauna cel puțin o pană de curent?
3. De ce se spune că un lucru e praf atunci când nu e bun? Praful e trainic – vine ușor și scapi de el după muulte insistențe.
4. De ce atunci când îți trebuie un lucru el nu merge sau nu îl găsești deși până atunci ți-a tot stat în cale?
5. De ce întotdeauna, dar absolut întotdeauna se depășește bugetul?

O.P.C. in slujba poporului sau un interes propriu?

Dupa cate stiu mai toti romanii, O.P.C.-ul este un oficiu “plin” de inspectori “profesionisti”, dornici sa ajute consumatorii neindreptatiti de comercianti…oare?

O.P.C., organizatie de papagali

Sau sa fie oare o organizatie de papagali dornici de a face bani? Un singur lucru e clar – inspectorii harnici, nevoie mare, apar si dispar ca prin ceata impartind amenzi in stanga si-n dreapta pe la mai toate restaurantele, barurile, alimentarile, magazinele, chioscurile… si nu pentru ca s-a plans vreun client de goangele, rozatoarele sau mizeria din farfurie, ci pentru ca acesti “mari” intreprinzatori nu au respectat anumite reguli impuse de lege, cum ar fi: un paravan si o usa la intrare in cazul restaurantelor si cafenelelor din Promenada Mall, nerespectarea legii fumatului impusa de stat cu o zi inainte, jumatatea de scaun ce statea inafara perimetrului inchiriat, mizeria din wc-uri etc. Nu are rost acum sa enumar vrute si nevrute.

Cum ramane cu protectia consumatorului?

Bun, dar cum ramane cu protectia consumatorului? Asta e poveste lunga, in functie de caz si dupa caz esti bagat sau nu in seama. Daca esti bagat in seama ei dau amenzi. Daca nu, ei dau cu minciuna dupa tine. Oricum ar fi, tot ei sunt cei mai castigati. Tu doar te bucuri ca ai facut o fapta “rea”, ca na, te-ai razbunat, tac tac! Si ce-ai rezolvat? Cel mai probabil, foarte multi dintre noi stim cum sta treaba: nu are nici un folos sa sesizam O.P.C.-ul in cazul in care vrem sa ni se faca dreptate. De exemplu sa ni se schimbe un aparat electrocasnic sau sa ni se dea banii inapoi pe extraordinara si minunata paine nou inventata cu carne de soricel la coca, sa ni se schimbe o haina sau sa ne luam banii inapoi pe pantofii ce s-au paradit dupa o jumatate de ora de stat in plasa. Si cate si mai cate se pot adauga aici.

Lasa ca trece!

DA, am avut si eu necazuri cu comerciantii. De multe ori, bineinteles. Cel mai interesant este ca niciodata nu am apelat la vampirii de…bani, ci am spus arhicunoscuta vorba „lasa ca trece, asta e”. Insa acum ceva timp, intr-o oarecare nebunie si plin de nervi, nu stiu de ce, am apelat la ‘112, politia sta si doarme’ (pardon… O.P.C.) pentru a ma ajuta intr-o oarecare masura. Nu ma asteptam sa ma trezesc cu un avion in fata blocului in loc de laptop, ci mai repede la o returnare de bani sau o inlocuire de pordus. Am sunat eu nervos cu parul sculat in cap (il port mai lung deci va dati seama ce coama de leu la vanatoare afisam in oglinda) la astia, cum ii cheama pe ei, ca sa nu ma repet, si le spun problema mea cu un produs (notebook) cumparat din Media Galaxy pe care am vrut sa-l schimb, folosit fiind de cei de acolo. Respectabilii nu au vrut sa faca nimic. Logic, ar fi culmea intr-o tara plina de gunoaiele europei, unde pana si ignorantii stiu ce vand, sa-mi returneze bacnotele sau sa inlocuiasca produsul. Dupa o poveste lunga prin telefon cu o secretara de pe acolo, adica de la O.Pe.Ce, am fost sfatuit sa mai sun odata intr-o saptamana deoarece cazul este inregistrat si se vor ocupa de el etc. Am tinut-o tot asa vreo trei saptamani, adica m-au invartit ca la o hora dansata pe muzica de adormit copiii, cu zaharelu’ m-au plimbat ca inspectorii au facut controlul de rigoare si ca au si trimis raspunsul acasa apoi ca ar trebui sa mai sun peste trei zile la 9 dimineata ca numai atunci dau de inspectorul ce s-a ocupat de caz. Normal ca nu am primit nici un raspuns si normal ca nu am mai sunat pentru cel mai probabil la 9 dimineata inspectorul dormea.

Unde se duc banii?

Iar acum ma intorc putin in timp si ma mai intreb odata, O.P.C. este in slujba poporului sau un interes propriu? Oare unde se duc banii din amenzi? In constructii? De azile si orfelinate? As rade in hohote daca as mai avea optimismul necesar pentru a mai face haz de necaz…

Scris de Adi C.

Iată curvele!

Taximetriștii independenți de la 924 s-au dovedit a fi niște curve. Încă de la început m-a atras ideea de taximetriști „independenți” și am ajuns să merg doar cu ei. Preferam să le dau lor banii decât unor patroni care, după vorbe, jecmăneau taximetriștii doar pentru că aceștia aveau nevoie de o centrală. Iată că de ieri aceștia au ajuns la o înțelegere cu patronii de la care au fugit și pe care până ieri îi blestemau. Toate tarifele taxiurilor din Sibiu au crescut la 1,48 lei/km. Acum, când singura diferență între taxiuri este confortul, nu cred că voi mai urca prea curând într-un 924.

Sursă foto.

Realitatea şi ştirile arhicunoscute

Realitatea are noutăţi ştiute de când lumea. Cică „bugetarii nu mai au spor„. Păi cînd au avut bugetarii spor la muncă?

M-am tot lovit şi eu de persoane dornice să lucreze la Stat. De fapt, oare doreau şă se angajeze şi să stea pe bani? Asta nu o ştiu sigur dar diferenţă mare nu prea cred că e.

P.S. M-am prins că de fapt ştirea era despre alte sporuri. Salariul mic, sporul mare!

16 lucruri de ştiut despre butoane

Să ştiţi că încă mai există oameni care folosesc întotdeauna Caps Lock la tastatură la fiecare început de propoziţie, pentru că nu ştiu că Shift+litera respectivă este deja o majusculă. Sunt mulţi care întotdeauna se deplasează de două ori cu mouse-ul pană la Edit ca să dea copy-paste, pentru că nu ştiu că se poate face treaba asta doar din taste.

Iată 16 prescurtări uzuale din tastatură:

Ctrl+Y – Redo
Ctrl+U – Underline
Ctrl+I – Italic
Ctrl+O – Open
Ctrl+P – Print
Ctrl+A – All (ca să selectezi toată pagina)
Ctrl+S – Save
Ctrl+F – Find
Ctrl+G – Go to
Ctrl+H – Replace
Ctrl+Z – Undo
Ctrl+X – Cut
Ctrl+C – Copy
Ctrl+V – Paste
Ctrl+B – Bold
Ctrl+N – New

Grătar jegos. Respect pentru planetă.

Weekendul trecut am fost pentru prima oară în anul ăsta la grătar. Nu a fost chiar grătar dar nu puteam spune că am fost la iarbă verde. Cam noroi şi mult, mult jeg. Odată cea mai frumoasă zonă de ieşit la iarbă verde, Piatra Broaştei de la Cisnădioara este acum un loc jegos, plin de moloz, peturi de plastic, sticle de bere şi urme de camioane de contrucţii pe toate potecile.

Maşini cu numere de Bucureşti urcate pană în varful dealului, cu uşile deschise şi manele la maxim. Pitzipoance care altceva decat să-şi facă poze în toate poziţiile, cu telefonul mobil, nu au ştiut.

Cocalari ce nu ştiu să stingă nici focul atunci cand se urcă în maşină să plece acasă. De gunoaie nu mai vorbesc, după comportamentul lor de doi lei nici nu mai aveam pretenţia să le strangă.

O simplă piatră ce a devenit un fel de monument al naturii, numită de cand lumea Piatra Broaştei, înconjurată la un moment-dat de un gard pentru a-şi da seama tot ţăranul că nu trebuie să scrie cu şpreiul pe ea, că nu trebuie să sculpteze texte de genul Gogu+Gica=LOVE. Piatră ce a devenit acum trambulina tuturor, căţărandu-se pe ea ori de cate ori au ocazia. Păcat însă că nu se şi aruncă în gol.

Locul unde au apărut mai puţine viloance decat în alte zone (deocamdată. sigur datorită lipsei apei şi a canalizării) dar unde materialele de construcţii îşi fac veacul pe malul rauleţului în care, copii fiind, făceam baraje şi ne bălăceam.

Locul care, după cum arată acum, te convinge că ar fi bună urmărirea penală pentru toţi baştanii needucaţi şi nesimţiţi. Locul în care vezi manelari mancand grătare, fără jenă, între gunoaie. Aştept ziua în care loc de întalnire pentru grătare va fi Dealul Dăii.

Reclame cu zambilici :)

Am vazut că e la modă să pui zambete chiar şi în titluri de articole de ziar :). Vrei să citeşti o ştire cat de cat serioasă (adică adevărată) dar dai peste zambete :). Sunt conştient, atrage mult. Chiar şi eu mai intru să citesc articole cu :)-uri deşi subiectul e neinteresant. Dar intru să le citesc ca pe glumă proastă, de 1 aprilie.

Exemplu: reclama de mai sus, din stanga blogului meu :).
Nou* REMAT şi la Mazda :).
Cum aş putea să iau în serios aşa ceva? E o glumă cumva? 🙂 Care e scopul :)-ului? În plus, mai apare şi o steluţă * pe acolo… dar totuşi… vorbesc despre ea ceea ce înseamnă că şi-a apins scopul :).

Nuntă, gastronomie sau îmbrăcăminte?

După porcăria de târg de nunți de acum o lună de la Silva, weekendul trecut au mai avut loc în Sibiu două târguri de nunți. Ups, am spus cumva târguri de nunți? Eh, nu a fost chiar așa…

Târgul de gastronomie (da, de gastronomie, nu de nunți) din parcarea Sălii Transilvania a fost o reclama Simba și cam atât. În față, două limuzine murdare te invitau îndrumau spre intrarea într-un cort cu prajituri, invitații la nuntă, farduri, pantofi și poze cu flori. În spate, un cort de 4 ori mai mare plin de mese de lemn unde te puteai opri să mănânci de la Simba. Apropos, nu știu ce legătură are băgatul sarmalelor în gură cu nunțile.

Târgul de rochii de mireasă de la Împăratul Romanilor a fost ceva mai răsărit. Câteva standuri cu rochii de mireasă (unde a probat și Diana una cu trei mărimi mai mare), unul cu inele de logodnă și verighete, niște costume și un cort alb în Piața Mare de pe urma căruia organizatorii și-au făcut rost de o plângere penală.

Nu am prea găsit nimic care să-mi satisfacă pretențiile. Altceva mai bun/frumos nu aveți?

Mă cam plictisesc. Oare să-mi schimb locul de muncă?

Nu știu dacă viața schimbătoare a unor cunoscuți se datorează crizei financiare, noii ordini în lume, viitoarelor joburi cu greutate, nervozității șefilor sau doar plictiselii.

Cunosc multă lume ce și-a schimbat în ultimul timp locul de muncă. Și nu doar o singură dată. E posibil totuși ca în ultima perioadă să fi fost eu mai atent la „detaliile” astea, fiind de fapt ceva comun să-și schimbe toți jobul? Pe ce motiv ți-ai schimba tu locul de muncă – siguranța, salariul sau caracterul șefului e cel mai important? De câte ori ți-ai schimbat locul de muncă în ultimul timp? De ce?

Fara imprumut la FMI SI Banca Mondiala

Dragi Romani,

Daca acest imprumut se va realiza atunci pot sa afirm cu toata certitudinea ca suntem terminati ca natiei. Acest imprumut nu va face altceva decat sa ne scufunde si mai mult. Singura sansa pentru a iesi cu bine din aceasta criza este sa facem economii si sa muncim mai mult. Insa este greu de crezut ca cineva din Romania mai poate motiva un popor care timp de 20 de ani a fost mintit. In cine sa se mai increada cetatenii Romaniei? In Iliescu, Geoana, Basescu, Voiculescu, Vacaroiu, Tariceanu, Nastase, Vadim etc.??? Eu unul nu am incredre in acesti „oameni” si in aceste partide care timp de 20 de ani au furat cu nerusinare, au falimentat banci si acum au tupeul sa le spuna muncitorilor, oamenilor cu frica de Dumnezeu sa isi plateasca ratele la banci. Exista un grad mare de nesimntire in societatea romaneasca, si aceasta nesimtire este alimentata de oamenii care ne conduc sau care ne-au condus. Singura solutie este ca puterea din Romania sa revina tinerilor si ei sa isi construiasca viitorul asa cum cred de cuviinta. De 20 de ani vorbim numai de pensii, de sporuri si alte lucruri care nu produc valoare adugata. Iata cum dupa ce acesti politicieni care au vandut activele statului(fabrici, pamanturi etc.) ne scot datori la FMI sau mai stiu eu cui. TIMP DE 20 DE ANI AM VANDUT TOT SI SUNTEM DATORI?????!!!!! Cum pot explica politicienii „nostri” acest „management”? O sa ajungem sa platim taxe si pe mersul pe trotuar. Dar macar trotuarul sa fie al nostru nu al FMI-ului sau a altor mafioti internationali. Prin urmare va rog sa semnati aceasta petitie impotriva unui imprumut la FMI sau BM. Trebuie sa spunem NU celor care doresc sa ne vanda tara.

Petiția AICI.

Bani pe post

Nu cred că există blogger care să nu fi visat la prima sută de euro câștigați pe seama blogului sau care să nu prefere să-și ducă traiul din fața calculatorului. Nu cred că există blogger care să nu fi primit măcar un mail prin care i se ceară să scrie gratuit despre un anumit produs sau site.

Tocmai ce am dat peste site-ul românesc www.banipepost.com. Este un intermediar între firme și bloggeri, între cei ce vor să-și facă reclamă și bloguri. Sună interesant…

Curtea Veche și contractele fără valoare

Cartea bloggerului Adrian Ciubotaru, Producătorii de gresie, ce urma să fie publicată de editura Curtea Veche se pare că e și ea în criză. Editura, după multe luni de tergiversări, a recunoscut că a năvălit criza financiară, așa că reprezentanții ei vor rezilierea contractului, fără daune. Un alt motiv să nu încetez să cred că în România contractele sunt nule încă de la început, semnăturile și ștampilele sunt fără valoare.

Domnul Grigore Arsene a facut ceea ce eu credeam ca nu-i atat de imprudent sa o faca. A spus (fluturand dispretuitor cu hartiile din mana) ca nu exista niciun contract. Mi-a spus ca nu pot dovedi ca am semnat ceva cu ei. Dupa spusele lui, contractul e fals, iar eu l-am semnat cu niste oameni care nu reprezentau editura si de unde stie el ca eu n-am adaugat randuri in contract? Cum pot eu dovedi ca in sediul lor exista un contract semnat cu mine? Mi-a spus ca pot sa-i dau in judecata, insa o sa-mi rada toti in fata (expresia lui). Cat de nesimtit sa fii sa chemi un autor sa semneze rezilierea unui contract, iar apoi sa-i spui ca de fapt nu exista niciun contract? Cat de nesimtit sa fii sa ameninti pe cineva care si-a rupt din timpul lui sa vina la o intalnire la care nu era dator sa vina?

Adrian Ciubotaru

Toată povestea o puteți citi AICI.