Lună: martie 2009

Am tot auzit pe la știrile sportive fotbalistice cum că unul Lazar a refuzat penalty-ul. Cum? La fotbal în România? Să-mi bag… chiar a refuzat un fotbalist român un penalty pe motiv că arbitrul a văzut prost. Nah, la așa ceva nu mă așteptam niciodată… cred că și-a primit o porție mare de înjurături de la antrenor, colegi, finanțatori.

Deci da! Gata, ne-am hotărât. Sâmbătă facem chef cu bere, vorbe și femei. Eh, nu săriți încă de bucurie. Femeile sunt ale noastre, jumătățile.

După cum spuneam, până sâmbătă sper că poate fi locuibilă noua căsuță în așa fel încât să putem să ne întâlnim ca să o inaugurăm. Nu cu sticle de șampanie sparte în perete! Astăzi e și ziua Dianei, deci ardem două petreceri într-una.

La început vroiam să-l rog pe Călin șă ne încânte cu ceva delicatese dar după treaba asta m-am răzgândit. Cred că tot la Brylu ajungem, că văd că el a monopolizat sectorul halelilor.

Cine vrea să vină poate să lase un comentariu aici sau să-mi dea un mail, ca să vă spun unde trebuie să ajungeți. Oancea Tată și Prezidentu’ sunt deja în capul listei la băutură. Sfat pentru #1 – să nu-ți lași Maibahul pe trotuar, că-ți ard ăștia amendă! Pentru #2, să n-o uiți pe Anca acasă. Adela, tu mai bine îți lași mașina acasă. Locuiești aproape, așa că poate ai milă de mașinile noastre.

Vedeți cum faceți, dați-vă rând cu confirmările… nu vreau să-mi blocați adresa de mail. Dar confirmați, ca să știm cât de mare să facem tortul.

P.S. Fără cadouri! Trebuia specificat asta, așa se adună mai mulți.
P.S.2. La P.S. vroiam să spun Fără cadouri sub 100 RON. :))

Hai că a stat destul articolul ăsta la „Postare nefinalizată”, e timpul să-l aduc la lumină.

Claudiu tocmai îmi povestea cum s-a ales cu o amendă pentru deranjarea liniştii publice. Asta doar pentru că vecinul lui s-a plans poliţiei de gălăgia făcută de copil. Fără alţi martori.

Cum de în Romania prezumţia de vinovăţie este bătută în cuie pană la proba contrarie? Iată răspunsul Poliției:

În materia contravențională nu există prezumțiile de nevinovăție sau de vinovăție.
Persoana sancționată contravențional care se consideră nevinovată de fapta reținută drept contravenție, se poate adresa judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta reținută în procesul verbal. Având în vedere că în materie contravențională nu se administrează probe ca în cadrul unui dosar penal, legiuitorul a permis persoanei sancționate să depună plângere, care să fie analizată de un judecător fără taxă de timbru. Depunerea plângerii contravenționale suspendă de drept executarea sancțiunilor până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Trimierea dosarului contravențional la instanță este alegerea persoanei sancționate care nu este obligată să avanseze sume de bani pentru cenzurarea judiciară a pretinsei fapte, singura condiție fiind cea a depunerii unei plângeri contravenționale în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție. Plângerea poate fi succintă si nemotivată. Motivarea și probatoriul poate fi susținut oral în fața instanței de judecată. Soluția judecătoriei poate fi atacată cu recurs la tribunal, care pronunță o hotărâre irevocabilă. Exercitarea recursului este tot fără taxa de timbru. Recursul poate fi susținut oral.

Orbservăm că pe cale contravențională procedurile sunt simplificate la maxim și netaxabile, tocmai pentru a conferii persoanei sanționate dreptul de a ajunge cu ușurință în fața unei instanțe, de a se apăra și a formula cereri direct instanței de judecată.

Povestea lui Claudiu și ceva sfaturi de la alții AICI, AICI sau AICI.

Ăștia oare chiar au impresia că dacă își pun în geam un carton cu „defect” noi credem că au într-adevăr probleme? Poate în privința respectului…

Dear Mr. President,
Come take a walk with me.
Let’s pretend we’re just two people and
You’re not better than me.
I’d like to ask you some questions if we can speak honestly.

What do you feel when you see all the homeless on the street?
Who do you pray for at night before you go to sleep?
What do you feel when you look in the mirror?
Are you proud?

How do you sleep while the rest of us cry?
How do you dream when a mother has no chance to say goodbye?
How do you walk with your head held high?
Can you even look me in the eye
And tell me why?

Claudiu îmi recomanda un telefon mobil dual sim Samsung. Iată că de la Trender am aflat că și românii știu să facă telefoane mobile. Chiar și dual sim.

Niște brașoveni s-au apucat din 2004 să facă telefoane mobile sub denumirea Allview. Allview M2 Chroma dual sim costa doar 389 lei. Eu unul nu știu să mai existe telefoane cu două cartele la prețul ăsta. Bine, excludem faptul că pe site scrie că stocul a fost epuizat. Al doilea model, Allview S1i Tytan, costă ceva mai mult, 639 lei dar, pe lângă faptul că functioneaza cu 2 simuri diferite, mai vine la pachet cu un GPRS, o camera foto de 2 megapixeli, Bluetooth, si USB.

Oare putem avea încredere în telefoanele mobile made in Romania?

În fiecare seară când ajung acasă mă pun la calculator cu gândul să mai lucrez câte ceva din proiectele mele personale, să mai scriu niște texte, să mai aranjez una-alta dar de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată ajung la ora 00:30 și eu nici nu m-am apucat.

Câteodată așa mi-aș fi dorit să nu se fi inventat Internetul ăsta! Până citesc mailurile, până răspund la ele, până mai verific starea bloggerilor, până mai dau un messenger, până mai verific o informație îmi dau seama că au trecut enșpe mii de ore. De câteva luni strategia mea a dat roade. Netul l-am băgat pe laptop și lucrul pe desktop așa încât atunci când mă apuc de lucru nu mă mai fredonează nimeni pe mess, nu mai văd când primesc vreun mail și trebuie să-l verific instantaneu.
Băi, suntem nebuni… atâtea ore pierdute din viață în fața Yahoo!!ului și Googleului…

Cunosc mai multe cupluri care îşi arată dragostea oriunde şi oricum. Îşi împletecesc limbile minute în şir, se mângăie drăgăstos, fac duş împreună şi chiar şi-o trag în cameră cu părinţii. Da, sunt de acord, toţi am trecut sau vom trece prin momente de dragoste dar asta nu cred că îţi dă permisiunea să „o faci” în văzul lumii, mai ales când „lumea” sunt proprii părinţi.

La un moment-dat mama unui prieten îmi spunea că o deranjează faptul că-şi vede copilul în ipostaze intime, ajungând să-i fie ei ruşine să stea în propria casă. Eu dacă aş avea un copil nu cred că aş suporta să-l văd mamelindu-şi prietena. Dacă copilul meu ar fi şi fată… interzis băieţilor!

Tu până unde mergi, de faţă cu părinţii? Ar trebui să le arătăm că ne iubim „jumătatea”, indiferent cum? Ai accepta să-ţi vezi copilul în ipostaze de intimitate cu prietena/prietenul?

Sursa imagine: Eticheta(mea)

De câte ori te-ai trezit de propriul strigăt sau din cauză că te-ai mişcat aşa mult încât te-ai lovit? De cîte ori dimineaţa ţi-ai descoperit vânătăi pe corp dar habar nu aveai de unde sunt?

Cam aşa s-a întâmplat:

V-am mai spus oare că ţin toate ciururile de telefoane mobile şi nu le schimb până când nu se mai aprind? În toată viaţa mea de telefonist mobilizat :)) am avut doar vreo 4 telefoane. Adică unul la doi ani ceea ce nu pare mult dar dacă stau să mă gândesc la faptul că niciunul nu l-am luat de nou…

Fratele meu se pare că e obsedat de Sony Ericsson. Asta pentru că îi place meniul. Aşa am ajuns să avem tot familionul Sony Ericsson. Eu urăsc telefoanele astea. Au joystick ală de rahat care în 99,99% din cazuri nu merge. Pentru a da un simplu telefon trebuie să mă chinui vreo 5 minute să caut numărul de telefon dorit. Ultima oară, vrând să-l curăţ înauntru, a trebuit să-l trântesc de pereţi ca să-l deschid. Nu s-a rupt nimic dar, culmea, s-a deschis.

Chiar şi mobilul ce-l am acum e un Sony Ericsson antic lăsat moştenire de la fraimeo. De la un timp mai trebuie să-l şi încarc o dată la două zile. Şi culmea, îmi dau seama doar dimineaţa că am rămas fără baterie.

L-aş schimba. Dar cu ce telefon oare?

P.S. Astazi nu am baterie. Deci nu încercaţi să mă sunaţi.

Zilnic primesc cel puţin 5 prezentări de firme şi produse. Pe mail, pe fax sau direct cu agenţii de vânzări la uşa biroului, majoritatea firmelor se pare că au auzit că „cine nu scade cheltuielile de promovare pe perioadă de criză, are un plus de imagine faţă de concurenţi”. Ori pentru a-şi impune numele pe piaţă, ori din criză de clienţi, ca o ultimă scăpare de la falimentare, cert este că în ultimele 4 luni am primit prezentări de firme/produse cât am primit tot anul trecut.

P.S. Pentru flyere, pliante, cataloage, există www.tiparesteacasa.ro 🙂

După ce că ne măresc taxele şi impozitele, acum nu mai avem voie nici să ne îmbolnăvim. Ce-i dacă plătim asigurări medicale la stat? Va trebui să plătim şi pe loc bani atunci când ajungem în spital. Doamne fereşte să ajungem să avem doar asigurări private, aşa cum este în SUA, că atât ne-ar mai trebui…

Mă plângem AICI că angajaţii de la Ambient nu vor să mă servească. Ieri am fost pentru a patra oară la Ambient pentru a cumpăra lemn de pal. Vroiam să-mi fie şi tăiat dar de fiecare dată când am cerut asta ba nu erau oameni, ba aveau prea mult de lucru, ba nu aveau chef să lucreze. Ieri m-am enervat şi am mers să vorbesc cu şeful de „secţie”. M-a „rezolvat” destul de repede. Am plecat fericit, în sfârşit cu lemnul tăiat.

Cu ocazia asta am aflat că s-au făcut restructurări în ultima perioadă şi că nu ma sunt specialişti pe segmentul ăsta, de lemn… sau, în fine, de tăiat lemn. Cu toate astea, cică de acum pot merge cu încrederea că nu trebuie să bag bani în buzunarul angajaţilor ca să-şi facă treaba (şi-aşa e foarte scump în comparaţie cu altii – 25 lei tăiatul).

Deci, pe cine interesează, lemnul la Ambient Sibiu se taie de luni până vineri între 13:00-15:00.

Azi dimineaţă m-am trezit cu televizorul aprins. De fiecare dată când se ia curentul, atunci când revine, se aprinde automat televizorul. Nu ştiu cine l-a inventat aşa. În fine… acum pică curentul îngrozitor de mult. Căderi de tensiune tot la 5 secunde. De o oră o ţine tot aşa. De nu aveam UPS-uri cred că putem arunca până acum toate calculatoarele pe geam.

Ieri am fost la E.On Gaz cu nişte trebă. Întâmplător îmi trebuia o copie la o hârtie. Tipa cu care discutam m-a rugat să merg până în biroul vecin şi s-o rog pe tanti de acolo să-mi facă copia. Când ieşeam pe uşă mi-a spus „Spune-i că-i dau eu hârtia”. Habar nu aveam că e o criză de hârtie A4 la E.On Gaz. Nu am putut să fac copie pentru că în nici un birou nu mai exista hârtie de xerox. „Ştiu că suntem penibili dar nu mai primim nici măcar agrafe de hârtie, foi nici atât. Vom continua aşa până vom consuma tot ce mai avem pe aici. După aia nu ştiu ce vom face.”

Nu, nu contează dacă ai probleme. Nu contează dacă te-ai certat cu şeful, dacă ai pierdut un contract important sau dacă ai rămas fără serviciu.
Nu, nu contează dacă ai avut accident. Nu contează dacă eşti la urgenţe, nu şti pe ce lume trăieşti sau dacă ai amnezie.
Nu, nu contează nici dacă omori un animal. Nu contează dacă omori un om, un copil sau te omori pe tine.
Dacă ai uitat de aniversarea zilei de naştere a muierii, ai pus-o rău de tot! Asta-i cea mai mare crimă din lume…

Sursă imagine: felicitari.cere.ro

Eu întotdeauna scriu articolele noaptea şi le programez să apară a doua zi. De cateva zile însă Blogspot face fiţe şi nu mai vrea să-mi publice articolele. Mă enervează.

Doar în Romania deştepţii conducători încearcă din răsputeri să omoare de foame orice cetăţean al Romaniei a mai rămas să supravieţuiască aici. Ţara nimănui va fi pustiită în scurt timp, singurii oameni ce vor mai putea trăi aici vor fi pensionarii, prea bătrani să fugă spre mai bine. Pensionarii şi hoţii ce vor cumpăra pe gratis tot ce vor putea, cu gandul îmbogăţirii peste noapte.

În timp ce creditele s-au mărit, euro a explodat şi tot mai mulţi oameni răman pe drumuri, fiind lăsaţi în şomaj, Romania este singura ţară din lume ce înăspreşte fiscalitatea.

Orice patron cu capul pe umeri îşi poate da seama că, pentru a nu falimenta, trebuie să reducă cheltuielile.

Reducerea cheltuielilor ar trebui să vină ca un ajutor de la stat, prin reducerea taxelor şi impozitelor. E logic că atunci cand statul măreşte taxele, tot mai multe firme vor falimenta ceea ce duce la şomaj. Şomajul de cine este plătit? Exact, tot de stat. Statul în loc să caştige de pe urma măririi taxelor, va pierde pentru că va fi nevoit să plătească şomaj mult mai multor oameni în timp firmele ce vor contribui la bugetul de stat vor fi mai puţine.

Eu, ca patron cinstit ce plăteşte taxe voi fi nevoit să-mi închid afacerea. Asta doar pentru că sunt plătitor de taxe. Dacă aş lucra „la negru” ca mulţi alţii ce prosperă, aş duce-o mai bine. Deci ce fac? Micşorez salariile pe cartea de muncă, deci plătesc mai puţine taxe la stat. Lucrez fără factură, deci scap de plata TVA-ului. Plătesc chirii la negru, deci nu voi mai plăti nimic statului.

Ziarul Financiarul ne arată cum au gandit guvernanţii ţărilor vecine să scape de criză – reduc taxele şi impozitele! În Romania, eşti băgat mai adanc în căcat!

In Ungaria, contribuabilii isi pot reduce taxele lunare de platit cu pana la 25% in intervalul ianuarie-iunie 2009.
In Bulgaria, familiile care au de achitat rate la credite ipotecare sunt pasuite la plata obligatiilor catre stat.
In Cehia s-a hotarat ca plata impozitelor forfetare de catre persoanele fizice autorizate si agentii economici cu maximum cinci angajati sa fie anulata temporar.
In Belgia, cuantumul taxei pe valoarea adaugata (TVA) este redus de la 21% la 6% pentru constructia de locuinte noi in sectorul privat.
etc.

Sursa: Financiarul.com

De fiecare dată cand am o discuţie mai lungă cu cineva din Oltenia sau Moldova se ajunge la discuţia: „Ştiţi, voi sunteţi singurii care spuneţi ora doi în loc de orele două. E greşit.”
De ce e greşit? După mine, e o singură oră, compusă din 60 de minute. În nici un caz nu sunt mai multe ore.