Poate, totuși, mai avem o șansă

spuneam ieri că Tribunalul a oprit (cel puțin deocamdată) construirea a unui cartier de vile în locul fostului camping din Pădurea Dumbrava.

Astăzi o nouă veste bună. În urma unei scrisori prin care reprezentanții filialei Sibiu-Vâlcea a Ordinul Arhitecților din România își arătau îngrijorarea cu privire la viitoarea construcție de pe str. Andrei Șaguna, din centrul Sibiului, pentru care este nevoie de demolarea a trei clădiri, primarul a retras aprobarea construcției.

Același lucru s-a întâmplat și cu blocul de 10 etaje de pe Calea Gușteriței, după ce consilierul local Ioan Ovidiu Luca a atras atenția că acesta ar depăși cu mai mult decât dublu regimul de înălțime al celorlalte construcții din zonă.

Primarul a spus că proiectele trebuie reanalizate.

Citește despre construcția de pe str. Andrei Șaguna:
Demolare!
Demolează Sibiul ca să construiască blocuri

Manechinele la control!

Diana mea are miercuri o prezentare de modă și nu prea găsește fete ce sa-i poarte hainele. Unele din prietene sunt timide, altele nu au timp.
Haideți fetelor, arătați-vă. Dacă vreți să ajutați și voi la buna desfășurare a evenimentului :), scrieți la pentru_contact@yahoo.com sau sunați (și sms-urile se permit) la 0747.020878. Cerințe nu sunt, doar să arătați bine.

Ce muncă? Bagă somnul…

Vă mai amintiţi asta? Nah, zilele trecute m-am ofticat tot când am auzit de la un prieten că el cel puţin o dată la două zile trage câte un pui de somn în timpul serviciului. El şi colegii lui. Normal, fără să aibă în program pauză de somn și da, lucrează la o firmă de stat.

Toată săptămâna asta, cei de la Electrica și-au găsit de lucru pe la mine prin curte. Sparg pereți, bagă fire, scot moloz și dorm. E o echipă de vreo 6 oameni dintre care cel puțin 4 dorm în fiecare după-masă, în mașină.

Somn ușor.

Cu şi despre porcărie.

Aş fi vrut un început mai cu preludiu, cu fraze inteligente şi mari, sau mici, subîntelesuri dar va trebui să trec direct la subiect. Motivul ar sta în cam două probleme:

1. Habar nu am cum s-o lungesc aiurea.
2. Până la urma este vorba despre o porcărie.

Începem?

Cuvântul porcărie este ceva de nedescris, ceva extraordinar, mirific, minunat. Acest cuvânt poate fi spus sau întâlnit la orice pas, poate descrie pe oricine şi orice, ce mai, este cel mai potrivit cuvânt în orice ipostază sau în orice dispunere ai fi. Totul poate fi definit ca fiind o porcărie. O idee, o pereche de pantaloni, o piesă de teatru, un film până şi o casâ, un desen, un om? Poate fi şi o înjurătură: Eşti o porcărie! Sau: Dă-te-n porcăria mea! Sau: Porcăria dracului! Sau un jargon golănesc: Pasează-mi şi mie porcăria aia! Ce porcărie bei bă acolo? Ia nişte porcărie! Dă porcăria aia de acolo! O discuţie în familie: Porcărie de doi lei! Renumitul: Ce porcării bagă aştia la TV! Nu mai mâncaţi porcăriile ălea, e.t.c. Vedeţi, e un cuvânt perfect! Chiar orice poate fi transformat în porcărie si toată lumea înţelege despre ce este vorba. Precum ar fi: Ce porcării citeşti tu măi aici?

EXCLUSIV: Tribunalul Sibiu oprește construcțiile în Pădurea Dumbrava

După ce am citit ieri că reprezentanții FDGR vor să forțeze astăzi scoaterea la pensie a directorului CNM Astra, Corneliu Bucur, am dat să verific și eu ce se mai întâmplă cu Pădurea Dumbrava și ce văd… după șapte amânări, Tribunalul Sibiu a anulat hotărârea Consiliului Local prin care aproba construirea unui cartier de vile în Pădurea Dumbrava (citește detalii AICI), după ce Filiala teritorială Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților din România a inițiat o acțiune în contencios administrativ prin care se solicita acest lucru. (citește detalii AICI).

Tribunalul Sibiu a soluționat dorasul în 24 aprilie 2009:
TRIBUNALUL SIBIU ADMITE ACŢIUNEA ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV FORMULATĂ DE RECLAMANT, ANULEAZĂ HOTĂRÂREA NR. 408/30.10.2008 ADOPTATĂ DE CONSILIUL LOCAL AL MUN. SIBIU ȘI OBLIGĂ PÂRÂTUL LA PLATA SUMEI DE 2.004,30 LEI – CHELTUIELI DE JUDECATĂ.
Primăria Sibiu are drept de recurs, în termen de 15 zile.

Citește și:
EXCLUSIV: Oficial – constructii in locul campingului din Padurea Dumbrava
EXCLUSIV: Ordinul Arhitectilor ataca Primaria Sibiu
Arhitectii si arhitectura

Tot pentru Pădurea Dumbrava, astăzi, 29.04.2009, ora 11:00, la sediul APM Sibiu (str. Hipodromului 2A) va avea loc ședința Comitetului Special Constituit și a Colectivului de analiză Tehnică privind documentația Aviz de mediu – faza PUZ Ștrand municipal și zonă de agrement Pădurea Dumbrava DJ 106 A

Citește și:
De ce Pădurea Dumbrava?
O hotarare pentru DNA (Mazemaia)

Trădat sau Trădător?

Înşeli? Ai înşelat? Tinzi spre trădare? Ai stofa de trădătoroare? Ai fost înşelată? Crezi că ai fost înşelată? Eşti sigură că te-a înşealat, dar nu ţi se confirmă, nu ţi s-a confirmat?

Cine suntem noi să decidem care dintre sexe e mai vulnerabil, mai predispus, mai trădător faţă de celălat? Caută cuvintele „înşelat” sau “trădat” în caieţelele de pe băncile şcolilor, pe foile romanelor de dragoste, în internet, poate chiar în propria-ţi casă şi vei descoperii o victimă majoritară: FEMEIA! Oare chiar aşa să fie? Oare e chiar atât de “porc” bărbatul încât femeia e fidelitatea întruchipată, o victimă a propriilor prejudecăţi? O fi femeia mai bună şi mai moralistă decât bărbatul? Sau e doar mai antrenată în ale înşelăciunii, ştie să ascundă mai bine ceea ce face, îşi joacă rolul mai bine când este luată la întrebări şi trage cu ochiu’ mai subtil la “bunătăţiile” ce-i trec prin faţă? Ce ne este foarte clar, pentru ceicele ce recunosc, este că nici unul dintre sexe nu îndeplineşte condiţiile pentru a se definii mai bun decât celălalt, e doar o iluzie ce o creează această societate şi nu numai. Zilnic vezi bărbaţi înecaţi în alcool de porci ce sunt! Sau din suferinţă? Că au fost înşelaţi, că au aflat cine-i tatăl copilului lor, că au fost daţi afară din propria casă de fosta nevastă…Zilnic auzi femei cum îşi spun oful, ca au fost înşelate, prietenelor, la o cafea în bucătărie, la lucru sau pe stradă, în restaurant sau în magazine. Doar atât? Acum stau şi mă întreb. Cum este mai bine, să fi trădată sau trădătoroare? Porc sau scroafă? Cine-i cel învingător? Care-i cea mai bună rasă?

Demolare!

Proiectul imobiliar al lui Dumitru Rodean, care va aduce schimbari importante in centrul istoric, revine in mapa consilierilor locali. Cladiri reprezentative pentru Transilvania secolului XVIII ar putea face loc unui hotel de lux pentru oamenii de afaceri. „Aceasta constructie va avea efecte negative asupra intregii zone, a carei arhitectura este atat de apreciata de specialisti”, avertizeaza Stefania Romascan, inspector al Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu.

In criza, cine are bani putini opreste investitiile. Cine are multi, se dezvolta. Cum, la Sibiu, „benzinarii“ au prosperat dintotdeauna, un asemenea om de afaceri urmeaza sa dea o noua „lovitura“ pe piata locala. Dumitru Rodean, cunoscut datorita lantului Ana Oil, doreste aprobarea planului urbanistic pentru demolarea cladirii de pe strada Andrei Saguna nr. 11 si constructia unui „centru integrat“, cu spatii pentru birouri, conferinte, cazare si 80 de locuri de parcare, pe latura stanga a strazii, in perimetrul actualelor imobile 11, 13 si 15. Proiectul va fi supus, joi, aprobarii Consiliului Local.

Citeste tot articolul in Monitorul de Sibiu.

P.S. Si cu traficul cum ramane?

Poliţia Română – în slujba cetăţeanului

Filmuleţul cu Eugen Preda bătut de un civil în timp ce acesta este ţinut de poliţişti, a fost publicat în Gardianul. După cum se vede, poliţiştii nu doar că nu reacţionează în timp ce Eugen Preda ăsta primeşte un bocanc în nas, dar îl mai şi ţin încătuşat şi imobilizat în genunchi, ca la execuţie. Săracul de el, plin de şânge şi cu hainele sfâşiate de bătaie primită până atunci, după ce a primit un picior drept în mutră, se zbenguie pe jos de parcă îşi dă duhul. Poliţia ce face? Exact, nimic!


Supraviețuind printre ipocriți

M-am uitat și eu ieri pe AXN la un scurt rezumat Survivor. A fost cea mai reală imagine a vieții de zi cu zi, a prieteniei și trădării. E culmea cum unii oameni pot fi ipocriți și pot trăda pe față niște prietenii, doar pentru că se simt amenințați în lupta pentru supremație.

Am prins un complot împotriva celui mai bun membru al unui trib. Fetele s-au înțeles să-l dea afară după care au încercat să-i convingă și pe ceilalți participanți. Cea mai dură fază a fost că o handicapată i-a spus ”exilatului” cum că ea a decis să iasă din joc, pentru a fi sigură că acesta nu va reacționa nicicum. Aproape plângând, îi povestea că ea vrea acasă, primind înapoi complimente și vorbe de bine. Orgasmul ei total avut după eliminarea concurentului m-a făcut să borăsc. Bleah, asta-i viața reală.

Zeii de ieri și (Dumne)Zeul de azi.

Pe vremea când învățam pe la istoria artelor cum oamenii duceau ofrande unor statui, se rugau pentru ploaie unor zei și ridicau piramide grandomane unor faraoni doar pentru că erau trimișii zeilor, mi se părea o lume foooarte îndepărtată de cea a noastră, din ziua de azi.

Oamenii păreau niște îndoctrinați fără minte dispuși să sacrifice orice doar ca să nu supere trimișii Zeilor pe Pământ. Păreau niște inculți ce-și ofereau copiii și ultima bucată de pâine zeului întruchipat într-o statuie de piatră, doar pentru că cei ce profitau de pe urma acestor ofrande susțineau puterea divină. Păreau niște imbecili reduși mintal.

Și totuși, cât de departe sunt zilele alea de cele în care trăim noi? Vedem în jurul nostru oameni blestemând și înjurând piloșii ce ajung mai repede la agheasmă. Vedem bătrâne călcate în picioare de către credincioși. Singura diferență probabil că este modul de a-ți arăta credința – agheasma la dozator si icoana cu cristale Swarovski!

Ce-ai făcut azi? Eh, și eu, pe la Parlamentul European…

Cu 15 ani în urmă mă jucam cu mașinuțele prin nisip. Acum mă joc cu raliuri de curse pe calculator. Cu 15 ani în urmă construiam casuțe din lego. Acum construiesc orașe întregi pe calculator. Cu 15 ani în urmă mergeam la magazinul din colț să fac cumpărături. Acum arunc produsele în coșul de cumpărături virtual. Cu 15 ani în urmă ieșeam la plimbare prin parc. Acum fac tururi virtuale din fața monitorului.

Cu 5 ani în urmă ieșeam în stradă dacă mă nemulțumea ceva. Acum particip la marșuri virtuale.

Ce-am făcut azi? Am dat o fugă până la Parlamentul European, mi-am pus niște urechi de iepure și m-am alăturat celor 4812 români ce deja protestau împotriva testelor pe animale. Vrei să participi la un marș virtual, fără fluiere, fără poliție și jandarmi, fără strigăte și pancarte? Intră pe www.makeanimaltestinghistory.org

La beute în bodegă

Că tot am început astazi cu beutele, miercuri mi-am dat seama de ce unii se îmbată prin crâșme până cad în cap. De supărare și singurătate.

Am aterizat în bodega din Parcul Sub Arini (aia dintre stadion și Bolta Rece) pentru a bea și eu o bere, ca tot omul. Acolo doar eu eram însoțit, restul meselor fiind doar cu câte un beutor de profesie… bine, și o beutoare. Oameni pierduți în gânduri, care nu scoteau o vorbă ore întregi, care rămâneau ațintiți cu privirea într-un singur loc, până uitau complet de ei. Oameni ce își înecau amarul în băutură. Bărbați ce uitau de ei și de ai lor, ce goleau sticlă după sticlă, pahar după pahar. Singuri și amețiți bine atunci când se ridicau să plece. Oameni triști.

Nu te pot băga deloc în seamă

Aseară am putut evita o conversație timp de o oră jumate. La un suc cu câteva rude, vorbitoarea serii m-a plictisit complet. Nu mi-a atras deloc atenția încă de la început. Căutam lucruri interesante pe pereți, pe tavan și pe etichetele sticlelor. Mai schițam câte un rânjet atunci când râdea în hohote, mai clătinam din cap atunci când mă privea în ochi, mișcând din buze. Mai spuneam câte un cuvânt inteligent atunci când prindeam sfârșitul propoziției, un ”Da” aprobator rostit rapid de fiecare dată când avea impresia că mă interesează subiectul. Căscam din cinci în cinci minute, mi se închideau ochii atunci când deja nici nu îi mai auzeam vocea. Nu credeam că sunt în stare să stopez o anumită frecvență, să nu mai aud glasul cuiva dacă asta îmi doresc.

Impozit forfetar? Nu, mai bine faliment!

Mai bine îmi închid ușile legalității decât să vă bag în continuare vouă bani în traistă, porcilor. De ce să mai lucrez legal? De ce să fac facturi? De ce să am contracte de închiriere? De ce să am/fiu angajat cu întreg salariul trecut în cartea de muncă? De ce să plătesc impozite de sănătate dacă tot sunt obligat să-mi cumpăr medicamentele în jegoșeniile voastre de spitale? De ce să plătesc pentru pensie dacă nici măcar șomaj nu-mi dați iar în caz că voi ajunge la pensie, nu va mai exista cea de la stat? De ce să vă umflu vouă burțile, nesimțiților?

Mai bine încerc să supraviețuiesc ”la negru” decât să continui să vă îmbogățesc pe voi legal. Eu am răbdare! Vă voi privi în ochi atunci când vă vor ajunge din urmă toate blestemele milioanelor de români. De 19 ani nu ați fost în stare de nimic, doar să ne distrugeți țara, incompetenților!

Furt secănd hend

Nu m-am putut abţine, aşa că am sustras de pe blogul lui Răzvan Pop o poză din Sibiu ce va fi probabil predată ca diapozitiv la cursurile de istorie. Nu am verificat dacă e magazinul Adelei sau ea doar le-a fost profesoară de engleză la mişto, dar poza e scheri (aşa cum ar spune mulţi). Cum o fi ajuns oamenii ăia până în Germania, să se aprovizioneze cu secănd henduri? După cum arată şi semnul din imagine, mai bine nu intri acolo.

Spune NU droburilor!

Şi eu, ca toţi, cel mai bine am ştiut de sărbători să înfulec. Vineri mâncare, sâmbătă mâncare, duminică mâncare la părinţii mei apoi acasă împreună cu viitorii naşi. Luni mâncare cu Diana, apoi prajituri la naşă, la bunică, apoi cu Adi după care cu Florin şi Cristina, au urmat Traian cu soţia şi copila iar seara… seara nu am mai mâncat. Seara am băut bere la Florin şi Raluca. Nu vă aşteptaţi să mă fi îngrăşat. Probabil am şi slabit 🙂

Totuşi, nu doar mâncarea a fost din belşug ci şi gândurile, planurile şi relaxarea (probabil nejustificată) cu plimbări multe cu bicicleta şi întâlniri cu diverşi. Am cunoscut lume noua interesantă, m-am reîntâlnit cu amici vechi care probabil că au adus planuri noi de viitor, cu o cu totul altă desfăşurare a vieţii decât o credeam cu o săptămână în urmă.

Rămâne de văzut dacă va fi de bine sau nu…

De frica lui Dumnezeu

Si iată că Becali fu’ eliberat, de tot!!? Nu mă uimeşte eliberarea lui, probabil chiar nu este vinovat de acuzele ce i s-au adus. Cămătăria, spălarea de bani, actele de vandalism şi lumea interlopă, ce este, din care face parte, la care a luat parte şi prin care îşi va continua viaţa, nu vor ieşi la iveală. Să trecem la “oile” noastre. Vorbeam de uimire ceva mai devreme, dap, am fost uimit de cât de manipulaţi şi proşti sunt oamenii. Iată ce face omu’ cu o bucată de pâine aruncată spre populaţia dobitoacă, flămândă, ignorantă şi fără prea multe pretenţii, nu că ai avea ce să ceri de la ei. Pentru cine nu a văzut asta la televizor, o gloată de ţărănoi a ieşit la “plimbare” pentru a-l întâmpina la ieşire de la mititica, pe blasfemicul autoproclamat asemeni lui “Iisus” în speranţa de a lua o cină “de taină” în compania “Lui”. Din păcate pentru dobitoacele oprite să privească în “linişte totală” manifestând ”Jirji Jirji” bla bla bla….. (eu care credeam că de ceva timp ~19 ani adică~ comunismul a căzut) El Marele Bec, nu a asistat prea mult la pupincurismul patetic şi nici nu a satisfăcut dobitoacele cinstind o “cină” ci şi-a luat talpăşiţa, lasându-i pe toţi cu balele la gură, să facă cale întoarsă spre cocioabele lor pentru un “festin” porcesc în sânul familiei … Asta bineînţeles dacă nu cumva au fost plătiţi să afişeze minunata prostie la televizor… Oricare ar fi motivul, manipulare sau bani, e clar că prostia difuzată de televiziunile din ţară se află la baza acestora. Fără atâta prostie cine ar mai supravieţui pe sticla cu difuzoare?