Lună: mai 2009

Pentru că toţi fac ca mine! Pentru că toţi îşi ţin mărunţişul la puşculiţă. Oriunde în lumea asta primeşti restul până la ultimul cent (poate doar în Zimbabwe nu). În România întotdeauna primeşti în schimb gumă de mestecat, cutii de chibrituri sau indiferenţă.
Pentru a treia oară, sparg puşculiţa şi fug la cumpărătuuuuri…

Aud tot mai mult că trebuie să mâncăm, să ne îmbrăcăm, să ne fardăm aşa cum ne spun cărţile că e normal, în ton cu personalitatea noastră. Colericii trebuie neapărat să mănânce doar mâncare dinaia, să se îmbrace în culorile alea, să se fardeze nu-ştiu-cum, să-şi facă părul într-un fel anume şi o culoare predestinată. E obligatoriu. Dacă nu faci exact aşa înseamnă că nu te simţi bine în pielea ta.

…sau poate că ai personalitate multiplă?

Ieri am scos maşina la drive-test. Tot praf merge. Şi tot mai prost se circulă cu maşina prin Sibiu.

Nu ştiu care e motivul dar ieri am văzut mai mulţi curcani decât am văzut în viaţa mea. Nici nu ştiu de unde au ieşit atâţia. O fi fost o întâlnire a tuturor poliţailor din România. Pe str. Malului 3 echipaje, pe Morilor 2 echipaje, pe Tribunei 2 echipaje, pe str. Lungă 3 echipaje, pe Râului 3 echipaje. Şi toţi dădeau amenzi. Vânau tot ce puteau pentru a scrie o amendă. Oricui, şofer sau pieton.

Pe drum spre casă am mers pe Nicolae Bălcescu. 18 poliţai am numărat plimbându-se. Unii dintre ei erau cu foile în mână probabil şi ei scriind amenzi.
Ce-o fost asta măi??

Ştiţi că 3 tineri pot forma o asociaţie care poate apăra drepturile unei întregi naţiuni? Ştiţi că 30.000 de tineri (cam câţi merg la Steaua – Dinamo) pot forma un partid politic? Ştiţi că 100.000 de tineri pot propune o iniţiativă legislativă? Ştiţi că, dacă vă asociaţi şi aderaţi în masă la orice partid, veţi putea conduce acel partid? 10.000 de tineri cu un ideal comun pot prelua orice organizaţie de partid din ţară! Nu va mai trebui să suportaţi inerţiile seniorilor, nu va trebui să deprindeţi arta compromisului permanent.

Pentru cine nu ştie care-i legătura titlului Aer pentru Badea cu textul, citiţi răspunsul Mogulului cu privire la problema majoră a lipsei aerului condiţionat în studioul lui Mircea Badea.

Cunosc un cuplu mixt – el neamţ, ea româncă. El vorbeşte bine şi română, ea vorbeşte bine şi germană. De obicei în casă vorbesc pe germană dar când se ceartă e obligatorie limba română. Chiar şi el, neamţ fiind, îşi găseşte mai uşor „cuvintele” în limba noastră dragă.

Nu-mi vine să cred că au trecut 4 luni de când mi-a puşcat motorul maşinii (în fine, a tatălui meu). Nu-mi vine să cred că de 4 luni aştept să fie reparată maşina. În sfârşit am scos-o din service cu speranţa ca măcar câteva luni să meargă fără probleme.

Atunci, acum patru luni, am dus-o la un căcat de mecanic (Muntean sau ceva de genul, pe undeva pe lângă târgul de vechituri, pe Drumul Ocnei) care a promis că schimbă el motorul, că aduce de la Bucureşti unul nou şi tot vrăjeli dinastea. Bine, i-am dat vreo 1300 euro şi am aşteptat. Şi am aşteptat, am aşteptat. Dupa vreo 3 săptămâni, nervos la culme de atâta aşteptare, am mers peste el să-l luăm la rost. Normal că maşina noastră nu era făcută aşa că am luat-o pe a lui pentru a ne putea deplasa prin oraş. Ne-am plimbat frumos vreo 2 săptămâni cu ea până ne-a sunat că e gata Opelul tatălui meu.

Am luat-o, am mai plătit ceva şi… am ajuns până la jumatea drumului pentru că s-a stricat. Alte trei săptămâni în service. Iar am luat-o după care iar s-a stricat. Tot în service, pentru a fi reparată. Reparată până am ajuns în Cisnădioara. Acolo unde am rămas cu ea în pană. Din nou. Se stricase ceva la radiator. După alte câteva săptămâni petrecute în acelaşi service de căcat, după ce am luat-o nu am ajuns nici până pe malul Cibinului pentru că se stricase ceva la ambreiaj. Deşi i-am spus super-mecanicului să vină după ea şi s-o repare o dată pentru totdeauna, am ajuns cu maşina la alt service unde a trebuit să plătim încă vreo 3000 lei pentru stricăciunile făcute de primul tembel.

De dinăştia să nu dai. Dacă vă vine să credeţi, a vrut să ne pună să plătim şi un claxon nou pe motiv că e stricat. Ce a avut? Prostul nu a făcut o legătură.

Parcă tocmai pentru a întări ideea lui Dan, am aflat o întâmplare a unor foşti vecini.

Un bărbat planta flori în faţa scării, moment în care apare o tipă plimbându-şi câinele. Cuţu fuge să-şi facă nevoile printre florile proaspăt plantate. Bărbatul sare ca ars înjurându-l şi spunându-i stăpânei să-şi ia javra. Asta spune că e dreptul câinelui să se pişe pe plantele lui, pentru că e domeniu public. Normal că tipul începe s-o înjure, îşi lasă treburile şi se întreaptă spre ea ameninţător. Când ajunge în faţa ei, îşi ia un picior în ouă. De durere şi nervi, îi aplică un pumn tipei de ajunge cu tot cu câine printre flori.
Urmări? El a stat în pat trei zile din cauza durerilor, a luat amendă 2000 lei şi a fost dat în judecată. E clar, s-a făcut dreptate!

Se pare că este o epidemie de scarlatină prin Sibiu. Printre copiii de clasa I de la Liceul de Artă s-a confirmat deja al doilea caz. Asta după ce primul bolnav a fost adus în continuare la şcoală de părinţi, chiar dacă ştiau că e bolnav şi după ce doar femeile de serviciu au spălat puţin cu apă prin clasă pentru a dezinfecta locul.

Chiar şi după al doilea caz confirmat, nu se mişcă nimeni pentru a preveni răspândirea bolii, ba mai mult, se pare că încearcă să muşamalizeze totul. Învăţătorul ascunde pe cât posibil, directorul nu se ştie sigur dacă a aflat de copiii bolnavi, Sanepidul nu a venit să dezinfecteze locul, elevii din alte clase probabil nu ştiu de colegii lor bolnavi.

Ieri am aflat de o altă fetiţă internată cu scarlatină. E cazul ca părinţii să se alarmeze?

În fiecare an, după concursul Eurovision sunt discuţii cu privire la candidatura României. De fiecare dată sunt înainte semne de bine, se spune că prindem podiumul dar ajungem să ne întoarcem acasă cu buza umflată, de pe un loc codaş.

Acelaşi scenariu şi anul ăsta. Am terminat pe locul 19 şi sunt sigur că am primit punctaj maxim de la moldoveni, vor ce ne-a mai ridicat în clasament. Nu m-am uitat la Eurovision dar se ştie clar că ăsta nu e un concurs ci mai mult un show. Un show ratat de cele mai multe ori la care se votează pe prietenii. Ruşii votează Rusia, românii votează România etc. Poate doar primele 2-3 locuri sunt votate „pe bune”.

Normal, englezii noştri dragi iar şi-au dat în petec, acuzând-o pe Elena Gheorghe (reprezentanta României cu melodia Balkan girls) că de fapt ea a mimat melodia, „fata din umbră” fiind adevărata interpretă. Am urmărit şi eu prima jumătate a melodiei, normal că nu poate fi vorba de aşa ceva, tipa din spate fiind doar backing vocal la refren.

Săracul soţ, şi-a prins nevasta făcându-şi de cap cu tot satul şi tot el a primit amendă. Nevasta suferea de nimfomanie iar ultima oară când a prins-o tratându-şi boala a vrut să-l mângâie pe amant în semn de profundă compasiune dar în schimb a primit spray iritant între ochi. El nemaivăzând nimic, i-a aplicat câteva palme soţiei. Aşa şi-a primit amendă pe motiv că a făcut scandal. Întreaga poveste, în cele două pagini scrise chiar de soţ.

Am rămas uimit când am văzut că la Eurovision-ul de la Moscova reprezentanta Republicii Moldova a cântat în română. Nici măcar la sfârşit nu a scos nici un cuvând în rusă. Mulţumes, Thank you!… nici vorbă de спасибо.


Nelly Ciobanu – Hora din Moldova

Am tot auzit pe la ştiri că s-ar putea să fie obligatoriu contractul prenupţial şi în România. Ţin minte că odată am deschis şi eu discuţia asta, chiar dacă la mine nu prea e cazul. Atunci Diana a sărit ca arsă, spunând că e cea mai mare prostie şi că prin asta aş dovedi o lipsă de iubire şi încredere.

De ce prostie? De ce lipsă de încredere? Indiferent de faptul că ne cunoaştem de când lumea şi pământul, nu se poate lua în calcul faptul că într-un final s-ar putea ivi monotonia în cuplu, certurile sau dorinţa de a ne continua (unul dintre noi) viaţa pe alt drum? Atunci, nu ar fi normal ca fiecare să-şi ia jucăriile lui şi să-şi vadă de viaţă liniştit, evitând astfel eventuale dorinţe de răzbunare ale celui lăsat pe drumuri care cu siguranţă va dori mai mult decât i se cuvine? Nu mai bine ne-am canaliza energia spre lucruri mai bune, decât să ne certăm ca orbii a cui a fost vaza verde şi scaunul turcoaz?

Deja îmi imaginez ce discuţii vom avea atunci când se vor legaliza mariajele în trei. 🙂

Duminică am avut şi eu întâlnire cu norocul… sau cel puţin aşa scria pe un afiş de la Loteria Română din Piaţa Mare. Norocos a fost doar un număr din 12 aşa că încep să îmi fac probleme în legătură cu ce înseamnă de fapt norocul.

În fine, e o tanti acolo care de fiecare dată când mergi să-ţi pui un bilet la loto, te întreabă „Dar un loz cu zodiacul nu vreţi???„. Prima oară mi-a făcut-o şi am spus „Ba da” crezând că nu are să-mi dea restul de 1 leu. Dar mi-am dat seama că un loz dinăla amărât costă 3 lei. Duminica asta eu fost 5 oameni la coadă, în faţa mea. Doar unul nu a cumpărat, pe ceilalţi prostindu-i să-şi cumpere chiar şi 5 lozuri. Mai mult, după ce unul dintre ei s-a întors cu biletul pentru că era câştigător, i-a întins un nou loz, în loc să-l întrebe dacă vrea banii în schimb sau măcar să-l întrebe cât a câştigat.

P.S. O tipă şi-a cumpărat un bilet deja completat de cei de la Loterie. A dat 33 lei pe el (6 numere). Vai Doamne…

M-am săturat ca în fiecare lună să primesc acasă factura Romtelecom, deşi eu nu am avut niciodată telefon fix.

Înainte să mă mut, abonamentul Romtelecom a fost închis. Sau cel puţin aşa trebuia, aşa au spus cei de la Romtelecom. Se pare că de la teorie până la punerea în practică a cerinţelor clienţilor, e cale lungă. Noroc cu faptul că, fiind pensionară, fosta proprietară avea reducere la abonament astfel încât factura vine tot cu minus. Să-mi mai pierd timpul şi să-i anunţ că aruncă bani degeaba imprimând şi trimiţându-mi factura sau să le şi cer banii care sunt cu minus pe factură?

Am râs enorm când am citit anunțul din imagine, publicat într-un ziar din Sibiu: