Mi-e cam greaţă de Redal Cafe

Am scris mai demult cum la Redal Cafe am asistat la nişte certuri penibile între angajaţi. Atunci am şi primit un mail de la cei din conducerea Redal Cafe în care mă asigurau că vor pune lucrurile la punct şi că vor fi sancţiuni doar că… de atunci continuu mai apar comentarii de la angajaţi şi foşti angajaţi care spurcă tot ce apucă în cale.

Problema mare apare atunci când cei din conducerea Redal Cafe în loc să-şi pună angajaţii la lucru se pretează la lucruri penibile cel puţin din punctul meu de vedere.

Săturându-mă de aşa-zişii angajaţi am trimis un mail pe adresa de contact Redal Cafe. Nu am primit răspuns oficial dar, culmea, de atunci a început un nou val de comentarii acide. Întâmplare? Citiţi şi voi AICI

Fără Unicum… dar cu Crama Sibiul Vechi

Adi are ce are el cu Unicum. Pizzeria aia comunistă de pe Bălcescu. De fiecare dată când are chef de ieşit în oraş ne cară pe toţi în bodega aia de parcă ar fi casa lui.

Întotdeauna mă gândesc să nu mai calc pe acolo…dar de data asta mi-am jurat-o. Am mâncat cu mâna (că avea de discutat chelnerul cu nişte unii, nu a avut timp de noi) nişte cartofi prăjiţi oarecum fierţi, la două farfurii o porţie dublă. Am băut încercat să beau o bere caldă ca de saună şi o limonadă… de lămâie.

Dar stai să vezi, la sfârşit aduce chelnerul nota, o plătim şi aşteptăm să ne aducă omul restul. Se duce la casă, îşi numără banii, se îmbracă şi pleacă. Tipul a plecat acasă cu restul nostru. Aşa chelneri să tot ai.

Ah, să nu uit. La Crama Sibiul Vechi au o ciorbă de fasole cu ciolan afumat, ceapă roşie şi smântână de te lingi pe bot.

De prin lume adunate…

…şi aici (poate) comentate:

Gigel e supărat foc pe faptul că întâlnirile la bere sunt considerate mijloc de socializare în România.

Daniel ridică un semn mare de întrebare – Ce se întâmplă cu oamenii care nu şi-au găsit un loc de muncă şi nu mai primesc nici şomaj? Unde sunt ei încadraţi în statistici?

Miruna o spune pe faţă – face discriminări clare şi nu o prea deranjează lucrul ăsta. Discriminări în ceea ce priveşte părţile ei anatomice. Capul întotdeauna e mai îngrijit decât picioarele deşi acestea din urmă au mai mult de lucru zilnic.

Teo ne spune tarife de sex oral, sex normal, sex anal. Ale curvelor, evident… tarifele de sex ce le cer cele 4 fecioare de la răsărit: curva Anca, curva Ioana, curva Simona şi curva Roxana.
P.S. O fi vreo glumă a unui bleg ce a făcut mişto de colegele de clasă?

Dormit vs. Gândit

În fiecare dimineaţă primele bloguri citite sunt cele din blogrollul meu. Astăzi ultimele updatate au fost Only Joy şi Pancu. Diferenţe de perspective ca de la cer la pământ.

Deşi amundoi se plâng de gerul de afară (de care m-am săturat şi eu până peste cap), Only Joy îşi face probleme că va trebui să se angajeze şi nu va mai putea dormi toată ziua ca până acum. Pancu în schimb îşi face probleme că are prea multe idei şi ziua e prea scurtă. E nervos că nu-şi gestionează destul de bine timpul şi că pierde o grămadă de vreme cu lucruri nefolositoare. Diferenţe de perspective. Doar atât.

Îmi place de Pancu. Mă regăsesc oarecum în ce scrie el şi mă bucur că nu sunt singurul care crede că somnul după-masa e o pierdere de vreme de neînlocuit.

Fumătorii

Sunt două feluri de fumători:

– Cei nepăsători… care fumează în timp ce mănânci, suflându-ţi tot fumul în nas şi care lasă întotdeauna ţigarea aprinsă în scrumieră cât pe ce să sorbi din ea şi nu din farfurie;
– Cei nesimţiţi… care întreabă dacă deranjează pe cineva dacă fumează în timp ce mănânci dar care întotdeauna după ce tu răspunzi „Da!” hotărât începe să zâmbească amuzaţi în timp ce îşi aprind ţigarea. Întrebare de complezenţă şi atât.

Chiar şi când fumam îmi venea să-i bag ţigarea pe nas celui ce-mi sufla fum în gât în timp ce mâncam. Acum, că nu mai fumez, e înzecit mai rău.

Fortul 13 Jilava

Câţi dintre voi au fost vreodată într-o închisoare?
Câţi ştiu cum arată o celulă, o cameră de carceră, o cameră neagră? Câţi ştiu că într-o celulă de 4×4 erau închişi 35 de oameni, că exista o gaură într-un colţ al camerei, pe post de wc?

Toate astea ar fi o atracţie permanentă pentru turişti, mai ales dacă vorbim de Fortul 13 de la Jilava, acolo unde au fost închişi comunişti ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica şi Alexandru Drăghici, acolo unde într-o noapte au fost împuşcaţi 64 de opozanţi ai Mişcării Legionare.

Mai ales dacă vorbim de Fortul 13 Jilava, acolo unde a fost închis mareşalul Ion Antonescu, unde încă se mai văd inscripţiile puşcăriaşilor şi rugile lor.

Un magnet pentru turişti ar fi camera neagră, acolo unde stăteau pe întuneric, întinşi în apă, în propriul rahat cei pedepsiţi.

Toate poveştile astea sunt… nerostite.

Eco Solar la Sibiu

Grupul Ecostart împreună cu OmBun.org vă invită astăzi, de la ora 16:00, în Pţa. Mare din Sibiu, la Solar Cinema – proiecţii de film, jonglerii, animaţie stradală, muzică, stand-up show şi spectacol animat de lumină şi foc.
Programul:

16.00-16.05 Stand up comedy
16.05-16.30 The Oracles
16.30-16.32 Speech
16.32-17.02 Proiecţie Solar Cinema (filmuleţe pe teme ecologice)
17.02-17.22 Acrobaţie cu foc (Raja)
17.22-17.24 Final speech

Înapoi la viaţă

Pentru mine şi Diana, anul 2009 a fost cred cel mai liniştit din toate punctele de vedere. Tot anul am avut timp să lucrăm doar la proiectele noastre pe termen lung şi în fiecare dimineaţă ne făceam programul pentru ziua în curs. Nu am avut oră de trezire, nu ne-a împiedicat nimic să plecăm în vacanţă oricând am avut chef, nu ne-am gândit că o zi pierdută tolăniţi în pat ne-ar putea da peste cap tot programul viitoarelor şapte luni.

Dar, neanunţat, din a doua zi a anului 2010 totul s-a schimbat. Chiar dacă nici acum nu ne putem face un plan clar pe următoarele două luni din cauza nenumăratelor neprevăzute, nu ne mai permitem să pierdem nici măcar cinci minute doar pentru că nu avem chef să ne sculăm din pat. Nu avem timp să dormim mult, să mâncăm de patru ori pe zi şi nici măcar să ne „documentăm” aiurea pe net.

Într-un fel, am revenit la viaţa mea zbuciumată cu care am fost obişnuit toată viaţa… deşi regret zilele prelungite de creaţie liniştitoare.

Identitatea pu$ii

Stateam in seara asta de vorba cu un spaniol si, intrebat ce parere are de Romania, a raspuns ceva de genul:

Habar nu am. Aveti o tara foarte diferita in functie de zone. Cand ma intorc acasa, daca ma intreaba cineva cum e Romania nu voi sti ce sa-i raspund. Ca Turcia? Nu… sunt influente dar nu e ca Turcia. Ca Bulgaria? Nu chiar. Ca Ungaria? Nu prea. Ca Rusia. Poate limba…
Habar nu am ce inseamna Romania.


Fără fitze doar cu fiţe

Întotdeauna am fost mai fiţos în ceea ce priveşte hainele. Anul trecut am găsit în sfârşit şi în Sibiu două magazine mai pe gustul meu dar fir-ar ea criza al naibii că s-au porcit şi astea. Ori şi-au schimbat designerii, ori au redus din cheltuieli folosind doar materiale de cacao.

Cine mă poate ajuta cu un magazin de îmbrăcăminte cât de cât ok?

Berceaniada

Astăzi m-am trezit cu noaptea-n cap şi în loc să-mi sărut soţia… am înjurat. Am înjurat pentru că îmi voi petrece câteva zile pe şoselele patriei. Ştiţi voi părerea mea despre ele, nu trebuie s-o repet.

Îmi aduc perfect aminte că, înainte de alegerile prezidenţiale, distinsul ministru al transporturilor şi infrastructurii Berceanu era invitat la o televiziune împreună cu alţi distinşi colegi de-ai lui. Întrebat unde sunt cei 900 km de autostradă promişi anul trecut, el a zâmbit şmechereşte şi a spus: „Am spus 868, nu 900”, asta în timp ce străgea pe furiş cu ochiul colegului. Nu a contat că nici 50 km. nu au fost gata, importantă era miştocăreala.

Asociatia Cildren's Box

Cu exact un an în urmă vorbeam de asociatia Cildren’s Box iar de atunci, periodic, mai apare câte un comentariu la acel articol. Unii au încredere că asociatia Cildren’s Box se ocupă cu strângerea de bani pentru cazurile umanitare (şi aşa-zişii beneficiari chiar primesc acei bani), alţii acuză faptul că sediile unor astfel de asociaţii au sediul în camere de hotel. Aruncaţi şi voi o privire AICI.

Încredere în cine, proştilor?

Cât de mult contează încrederea? Încrederea în persoana îndrăgită, în colegul de muncă, în viitor şi mai ales în… propria persoană?

Sunt artişti care se pierd pentru că nu au încredere în ce fac, femei inteligente care rămân la stadiul de secretară doar pentru că nu se consideră destul de bune pentru altceva, colegi care rămân înfundaţi în muncă inutilă în loc să îşi prezinte ideea perfectă.

Sunt oameni lipsiţi de încredere. Oameni proşti. Oameni care, cu foarte puţin ajutor, nu vor mai lăsa să se piardă minunăţiile ce le trec prin creier. Oameni care vor deveni tâmpiţi.

Şi cum să nu te schimbi?

Aud de multe ori oameni care le spun prietenilor „Te-ai schimbat mult. Nu îmi mai place de tine.” de parcă a te schimba, a-ţi schimba gusturile este ceva greşit şi de condamnat.

Orice om cu raţiune poate să realizeze că Dacia veche de care e ataşat de atâta timp a fost depăşită din unele puncte de vedere de către Opelul cel nou. Sau că salata de vinete după care se lingea pe degete nu e chiar aşa bună ca nou-descoperita salată de beuf. Aşa şi oamenii… se schimbă şi ca oameni, comportament cât şi gusturile. E aşa de greu de înţeles?

Când eram mic mâncam doar salată de vinete. Muream după ea. Nu mă atingeam de cea de beuf. Astazi este exact pe dos.
Când eram mic îmi placea doar pieptul de pui. Carnea albă. Astăzi mi se pare mai crocantă şi delicioasă pulpa.
Cu 10 ani în urmă aveam majoritatea haine negre. Acum rar mă îmbrac închis la culoare.
Îmi plăcea să pictez. Acum să desenez.
Mă atrăgeau albastrul, acuarelele şi romul. Acum movul, creionul şi berea.

E de condamnat faptul că înaintezi în viaţă şi experienţa îţi descoperă alte posibilităţi şi plăceri?

După faptă şi răsplată

La fiecare alegeri sibienii votează în masă portocaliu. După fiecare elegeri sibienii sunt uitaţi de portocalii.

Există două soluţii: ori portocalii au puţin respect pentru alegători, ori sibienii îşi dau seama că nu au nimic de câştigat dacă-i votează în continuare.

Până acum Sibiu nu a existat deloc pentru Băsescu & co. Uitaţi-vă înspre Cluj. Acolo s-a terminat centura în scurt timp, s-a făcut un aeroport nou nouţ, se construieşte un stadion nou, se va face un bazin olimpic, e în proiect un patinuar acoperit şi altele. Asta pe când sibienii votează şi sunt ignoraţi total.
De ce? Până când?