Lună: ianuarie 2010

Bănuiesc că sunt şi prin alte părţi căi virtuale mult mai rapide (decât cele tradiţionale) de a informa locatarii unui bloc de diferite decizii ale administratorului de bloc. Eu mi-aş imagina mai mult un site/blog privat unde să poată intra doar cei ce fac parte din asociaţia respectivă deşi, trebuie să recunosc, aşa un blog ar atrage mulţi vizitatori de afară. Dacă cu timpul se va deschide şi o secţiune de bârfe din scară sau plângeri anonime m-aş aventura şi eu să le citesc, în locul tradiţionalului OTV.

Aştept şedinţa cu locatarii prin conferinţe pe mess şi massuri de genul „Cine a lăsat mizerie în pivniţă să se ducă dracu„.

Fără miştouri acum, tare bun ar fi şi la mine în curte un e-avizier ca a blocului 12K.
P.S. Oare banii strânşi din AdSense vor fi folosiţi pentru reparaţii la bloc?

via Jeanina

Pe la sfârşitul anului trecut (în urmă cu vreo 3 luni) am fost nevoit să trimit mai multe scrisori şi colete prin Poşta Română de căcat. 40% din ele nu au ajuns nici până astăzi la destinaţie iar 20% din cele expediate au ajuns într-o stare deplorabilă (deteriorate, rupte).
Vă mulţumesc că existaţi şi că mi-aţi adus aminte în ce ţară trăim.

… tocmai ce am asistat la o luptă pentru teritoriu în centrul sibiului. Un bătrânel fără nici o apărare a ajuns cam şifonat după ce a îndrăznit să meargă cu bicicleta pe strada patronată de bolizi. Prima oară şoferul SB 86 GAB a oprit şi l-a luat la rost pe pedalator într-un limbaj foarte elevat după care pasagerul din dreapta s-a distrat boxând în timp ce mergeau paralel. Frumos…

Ce-ai crede dacă, pe autostradă, îţi apare o maşină în spate care îţi bagă faza lungă în ochi?

Îi faci semne, bagi avariile dar nimic. Încerci să scapi de dobitoc încetinind, spărând că te va depăşi. Încetineşte şi el. 80 km/h. Apeşi pe acceleraţie ca să-l laşi în urmă dar, insistent, stă lipit de curul tău. 150 km/h dar e tot acolo. Faci faza de mai multe ori plus nişte depăşiri tâmpite dar nicicum nu scapi de maşina cu faza lungă ce stă lipită continuu de curul tău. Numărul de înmatriculare nu îl vezi.

După vreo 30 de minute renunţi, aşa că întri la prima benzinărie. Maşina după tine. Ratezi intrarea la pompe, o ratează şi „faza lungă”. Te bagi pe contrasens ca să-i arăţi că nu e de glumă cu tine. Dar nici maşina din spate chiar nu glumeşte, te urmăreşte inclusiv pe străzile cu sens unic. Semnalizezi la stânga, semnalizează la stânga. Nu o mai iei la stânga, nu o mai ea nici ea. Te bagi printr-un sat, maşina misterioasă după tine.
Opreşti pe dreapta, opreşte în faţa ta şi maşina ce te urmărea. Din ea se dau jos doi indivizi şi se îndreaptă spre tine… noroc că a lăsat puţin spaţiu între maşini aşa că reuşeşti să întorci repede de volan, să îi iei numărul de înmatriculare şi accelerezi rapid înapoi spre autostradă.

Asta am păţit săptămâna trecută în apropiere de Budapesta. Ce-ai crede că au vrut urmăritorii?

Din prima zi 2010 am renunţat total la două lucruri cu care mă obişnuisem până în măduva oaselor: Colgate şi Head&Shoulders.

Colgate folosesc încă din generală, atunci când îşi promovau produsele predând lecţii de igienă orală împărţind totodată şi pastă şi periuţe de dinţi gratuite. Le-a mers vreo 20 de ani. A venit momentul unei schimbări.

Head&Shoulders am folosit vreo 10 ani. La început şi-a făcut treaba – am scăpat de mătreaţă. Deşi de câţiva ani nu mai are nici un efect, am evitat să schimb şamponul. Totuşi, totul are un sfârşit.

De ce le e frică nu scapă?
Mare dreptate a avut omul ăsta – curentul, gazul, taxele etc. s-au scumpit. Există însă şi o veste bună – produsele de lux s-au ieftinit.