800 lei amendă dacă mergi cu bicicleta

Dacă te pune dracu să mergi cu bicicleta prin Mediaş, rişti să primeşti amendă de la poliţiştii comunitari… care altceva se pare că nu au ce face. Toate astea, deşi în tot oraşul nu există nici un metru de pistă de bicicletă, ca alternativă. Şi în Sibiu au fost anul ăsta amendaţi 4 biciclişti pentru că au pedalat prin parcuri.

sursa.

De la Blogspot la .ro

Imaginea de mai sus e istoria Ce Merită. Domeniul propriu e versiunea a 3-a. Încă nu e chiar pe gustul meu. Parcă aş vrea ceva mai viu, nu chiar aşa închis la culoare şi încă câteva modificări de design. Deocamdată defilăm cu ce este, urmând ca în următoarele săptămâni să tot vedeţi modificări. Din păcate, pe noua adresă nu am putut importa toate comentariile la articolele vechi dar cred că noile facilităţi pentru comentatori şterge lucrul ăsta cu buretele.

Hai să vedem ce am lăsat în urmă iar anul viitor pe vremea asta vom face comparaţii.

Vizitatorii Ce Merită au folosit până acum Firefox în proporţie de aproape 48%. Internet Explorer a fost şi el mult folosit pentru a intra pe blog. Continuă să citești De la Blogspot la .ro

Micul Paris

E greu pentru un om umblat prin lume (ca mine de exemplu) să digere Bucureştiul. O capitală de ţară cu peste 20 de miliaoane de cetăţeni ar trebui să arate tot ce e mai bun din acea ţară. Ar trebui să fie reprezentativă şi locuitorii să se mândrească cu ea.

Nu ar trebui să fie atâta praf. Nu ar trebui să fie atâta aglomeraţie. Nu ar trebui să fie atâta stres şi aşa multe claxoane. Nu ar trebui să fie clădiri parazitare oriunde te întorci cu privirea. Nu ar trebui printre Continuă să citești Micul Paris

E greu să fi prost?

Hai să nu ne mai tot dăm cu părerea, aştept măcar un prost să ne spună şi nouă dacă e greu să fi prost. Din câte am văzut eu, proştii sunt liniştiţi rău şi faptul că nu-şi fac griji niciodată de nimic (eventual doar să nu uite să respire) le oferă în creieraş o lume senină şi plăcută în jurul lor.
Totuşi, proştilor, spuneţi-ne şi nouă dacă e greu să fi prost sau e doar liniştitor.

Vă mulţumesc.

Gaudeamus igitur

Sâmbătă am asistat încă o dată la o festivitate de absolvire a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu.

Ca în urmă cu vreo 3 ani, atunci cînd am terminat eu, aceleaşi feţe mohorâte ale studenţilor, aceleaşi zâmbete ipocrite şi adeseori greţoase ale profesorilor. Din nou am văzut istorici scoşi ca pe bandă rulantă, restauratori nepricepuţi şi, de data asta, designeri vestimentari care nu ştiu nici să ţină creionul, acul şi aţa în mână.

Fiind o facultate de istorie, studenţilor restauratori le sunt împuiate capetele cu istoria de toate felurilor, nefolositoare pe viitor. Fiind înfiinţată (probabil) de o fostă studentă la restaurare, amantă de profesor (cum altfel), secţia design vestimentar are profesori conservatori şi restauratori. Nici o legătură, bineînţeles. Aşa cum nici cursurile ţinute laolaltă cu cei ce vor deveni restauratori nu au legătură cu facultatea la care s-au înscris de fapt studenţii designeri. Doar un mod de-a suge bani de la stat – înfiinţarea de noi şi noi secţii, cu aceeaşi profesori mediocri şi neprofesionişti şi, aberant dar adevărat, profesori care nu sunt de specialitate dar predau materii care le sunt total străine. O facultate penibilă cu profesori la fel şi un decan pe care-l doare în bască de viitorul studenţilor.

Mult mai importante sunt schimbarea gresiei an de an, a uşilor interioare, amplasarea de felinare kitchoase la intrări şi achiziţia de LCD-uri gigantice şi nefuncţionale, ca în poza de mai jos: Continuă să citești Gaudeamus igitur

Ingvar Kamprad Elmtaryd Agunnaryd

Pe departe magazinele IKEA sunt cele mai în detaliu gândite magazine pentru a satisface orice nevoi şi pretenţii.
Produsele: orice ai vrea găseşti în orice dimensiune, orice material şi în orice combinaţie;
Personalul: de 3 ori am avut nevoie de ajutor şi imediat cineva mi-a dat informaţiile necesare, chiar dacă a fost nevoie să se oprească din ce făcea. Nu tu „nu am timp acum” sau „nu e raionul meu”;
Buzile: nu ţin minte să mai fi văzut undeva pisoare şi chiuvete minuscule, pentru copii. În plus, chiar şi în buda de bărbaţi sunt mese pentru schimbat bebeluşii;
Spaţiile unde se mănâncă: păi unde puii mei mai mănânci 3 hotdogi şi suc la discreţie cu doar 5 lei?

Şi de ce nu… şi reclamele sunt Continuă să citești Ingvar Kamprad Elmtaryd Agunnaryd

Salutări din Bucureşti

Dragă cititorule,

Ieri am ajuns în capitală. Mamăăă ce oraş mareee. Şi ce de maşini! Peste tot – pe trotuare, pe iarbă, pe case… şi toate stau. Şi alea de pe stradă stau aproape tot timpul. Am stat şi eu în maşină aproape 3 ore până am ajuns la hotel. Cu toate astea, oamenii sunt foarte relaxaţi. La un moment-dat l-am întrebat pe unde să merg pe unu ce stătea în maşina de lângă mine. Foarte amabil, mi-a ridicat un deget şi într-adevăr pe prima stradă la dreapta trebuia s-o iau. Omul chiar a transmis salutări şi mamei mele. La noi n-ai fi văzut aşa ceva. Toţi sunt doar pentru ei acolo.

Ah, să nu uit. Am trecut pe lângă clădirea aia mare făcută de Ceauşescu. E chiar mare, nu glumeau ăia de la radio. Am auzit că s-au strâns în faţă 60.000 de oameni şi au strigat în cor să se ducă în iad cei de acolo. Ceva cu autostradă spre iad parcă. Nu ştiu, că nu am fost. Da mulţi spun că au fost conectaţi la curent cu strigătul ăla. Toţi s-au simţit aşa bine încât au promis că vor mai ieşi în stradă cu zecile de mii.

Hotelul, ceva straniu. Lumina nu merge numa dacă bagi o placă de Continuă să citești Salutări din Bucureşti

De unde cumpăr de pe net…

Când vom mai fi noi înşine?

Am fost la un control medical periodic. Intru în cabinet, răspund la câteva întrebări, îmi ia pulsul… tot tacâmul. Era dimineaţa puţin după ora 7, abia trezit, cam distrat şi dornic să ajung la birou. Mă aşteptam ca totul să fie de genul „te-am văzut, mi-ai plăcut, eşti liber” aşa că nu-mi stătea prea mult capul la analize. Doctoriţa vorbea de parcă dormea şi ea. Mai mult în şoaptă decât normal şi întotdeauna când nu mă uitam la ea şi când ştia că nu sunt atent la ce zice. Aşa că la controlul de vedere am citit cu ochiul stâng în loc să mi-l acopăr, atunci când mă întreba de boli nu înţelegeam ce vorbeşte etc.
Ca să văd apoi pe fişă că totul a fost un control. De fapt îmi evalua, fără să ştiu, calitatea auzului şi a concentrării atunci când vorbeşte tare sau în şoaptă.

E curios cum eşti permanent sub lupa unuia sau altuia. În copilărie eşti permanent evaluat de către părinţi, educatoare, învăţătoare, profesoară. Apoi de şefi iar la bătrâneţe de proprii copii.

Când mergi la inteviuri se pare că trebuie să te gândeşti mai mult cum stai aşezat, cum dai mâna, în ce parte te uiţi şi care e Continuă să citești Când vom mai fi noi înşine?

Cin' se-aseamănă se-adună?

Atunci când vezi o femeie de 30 de ani, bine întreţinută, director peste un compartiment al unei bănci, curată şi îmbrăcată întotdeauna doar de firmă scumpă, te aştepţi ca acasă să aibe un bărbat la fel de stilat.

Dar dacă femeia noastră stă cu unul de aproape 50 de ani, gras şi bădăran, care lucrează pe post de „bun la toate” într-o firmă unde s-a angajat cu Continuă să citești Cin' se-aseamănă se-adună?

Hai să ne plângem că nu avem de lucru

E o adevărată aventură să dai bani unor firme private. De mai bine de 7 luni mă chinui pur şi simplu să angajez o firmă pentru a-mi instala interfon la casă.

Primele căutări şi telefoane le-am făcut la sfârşitul lui septembrie, anul trecut. Din 3 firme la care am scris şi cu care am vorbit la telefon, doar directorul uneia singure (Power Solutions) s-a deranjat să-mi răspundă, după două săptămâni. Să-mi răspundă în sensul în care îşi cerea scuze de întârziere, să-mi spună că vom ţine legătura şi că voi fi anunţat după ce fac ei o vizită „pe teren”, la casa cu pricina. Am aşteptat 5 luni degeaba. În martie anul ăsta le-am mai scris un e-mail şi l-am sunat din nou pe director. Şi-a adus aminte de mine şi a rămas să aştept în continuare oferta de la ei.

Între timp am început să caut alte firme dornice să lucreze. Iar am sunat şi am scris e-mailuri la alte 3 firme. De la toate 3 urma să meargă echipa „pe teren”. După o lună am primit prin telefon Continuă să citești Hai să ne plângem că nu avem de lucru

Am avut cea mai bună a 5-a idee din lume

Am primit mai multe semnale că am ajuns pe locul 5 în lume într-un top despre cele mai bizare spaţii publicitare (normal, cu cravata mea de mire).

L-am întrecut chiar şi pe englezul ce a câştigat un milion de dolari vânzând pixeli. Pe lângă asta, locul 1 este ocupat de americanul ce poartă zilnic câte o siglă pe tricou, astfel câştigând câteva zeci de mii de dolari anual. Anul trecut a avut full tricoul iar anul ăsta sunt Continuă să citești Am avut cea mai bună a 5-a idee din lume

(Str.) Bdul. G-ral Vasile Milea

Cel mai circulat bulevard din Sibiu se numeşte G-ral. Vasile Milea. Locuiesc pe str. Alexandru Odobescu, o parte din viaţă am petreceut-o în Pţa. Iancu de Hunedoara, spitalul municipal este pe Bdul. Corneliu Coposu, ani întregi am trecut pe str. Dr. Ion Raţiu, zilnic îmi petrec timpul pe str. Litovoi Vodă. Dar cine sunt toţi aceştia? Interesează pe cineva? Toată viaţa suntem legaţi de nişte nume de străzi fără ca măcar să ne pese cine au fost oamenii din spatele acestor nume.

Ziarul Adevărul cere tuturor municipalităţilor să schimbe denumirile străzilor ce-i poartă numele generalului Vasile Milea. De ce? De ce a fost Milea demn de a da numele unor bulevarde importante şi, dintr-o dată, totul s-a schimbat. Ce denumire ar merita să poarte cel mai circulat bulevard din Sibiu?

Generalul Vasile Milea, născut în 1 ianuarie 1927, a murit pe 22 decembrie 1989, după ce -conform variantei oficiale- s-a sinucis în sediul CC al PCR, împuşcându-se cu un pistol în zona inimii.

Declarat trădător de Nicolae Ceauşescu, lui Vasile Milea i s-a creat imaginea unui adevărat erou, care şi-a pus capăt zilelor pentru a nu executa porunca dictatorului de a da ordin Armatei să tragă în populaţie. Circula de asemenea zvonul conform căruia generalul fusese de fapt asasinat din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

În nebunia acelor zile, lumea a uitat cu o uşurinţă halucinantă crimele săvârşite de Armata condusă de Milea în represiunea de la Timişoara sau în lichidarea baricadei de la Hotelul Intercontinental.

Vasilea Milea a fost declarat erou al Revoluţiei Române şi, în memoria sa, mai multe străzi şi bulevarde de pe cuprinsul ţării au fost botezate cu numele fostului ministru al Apărării. Multe dintre acestea sunt artere importante ale marilor oraşe din ţară. Acum, după mai bine de 20 de ani, această situaţie este cel puţin revoltătoare, mai ales că mulţi dintre adevăraţii eroi ai evenimentelor din decembrie 1989 au fost daţi uitării sau nu au fost recunoscuţi niciodată.

sursa: Adevărul