Lună: iulie 2010

În căutarea acelui mini-laptop

După o lună de la modificarea TVA-ului am verificat din nou ce preţuri s-au mai schimbat pe la magazinele online. Se pare că mini-laptopul ce l-am dat exemplu aici a rămas acelaşi pe PCfun aşa că încep să mi-l doresc din nou. Pe celelalte site-uri încă preţurile se mai modifică deci nu ştiu ce aş putea crede din asta. Revenind la laptop, încă nu sunt hotărât pentru unul anume. Nu mi-l doresc neapărat Acer-ul ăsta dar de preferat ceva mini pentru că am de gând să-l plimb după mine pe oriunde voi merge de acum înainte.

Vreau să fac câteva excursii anul ăsta şi prefer să vă ţin la curent cu locurile pe care le văd, nu vreau să las şi blogul în vacanţă, aşa cum s-a întâmplat anii trecuţi. Şi să-mi iau în vacanţă laptopul ce îl am acum nici nu mă gândesc, pentru că are peste 3 kilograme şi diagonala de 17 inch, ceea ce e chiar mare 🙂

Se pare că umblu dintr-o extremă în alta. Cu 2 ani în urmă căutam un laptop cât mai mare, ca să pot lucra pe el, acum caut un mini-laptop, pentru a putea scrie pe blog oriunde şi oricând. Sper ca peste alţi doi ani să nu-mi trebuiască şi unul de dimensiuni medii.

Puteţi să-mi recomandaţi voi ceva?

Cum îşi face eMag reclamă?

Simplu. Spune că a avut o defecţiune în sistem din cauza căreia s-au dat televizoare cu 180 de lei, laptopuri cu 68 lei şi alte preţuri aberant de mici. Defecţiunea a avut loc noaptea, normal, ca să nu poată fi verificată şi să nu rişte la prea mulţi clienţi. Vorbesc la televiziuni să filmeze un moşuleţ care cică le-a fost client şi a cumpărat un laptop la preţ de chilipir. Dau un interviu în care spun că defecţiunea a avut loc din cauza unui provider anonim, ca să nu-şi strice relaţiile cu partenerii. Aşa că presa le face reclamă. Cu ocazia asta câştigă trafic pe site, că doar toţi vom sta cu ochii pe ei de acum ca să prindem şi noi viitoarea defecţiune. Le creşte rata de încredere pentru că îşi onorează toţi clienţii care au comandat în timpul defecţiunii, chiar dacă pierderile lor spun că sunt de 30.000 euro. Doar sunt serioşi, nu?

Felicitări. Frumos lucrat. Continuă să citești Cum îşi face eMag reclamă?

Oraşul în culori

Mi-ar fi plăcut şi mie să mă implic în campania „1001 culori şi poveştile lor” dar timpul nu mi-a permis să fiu prezent la întâlnirile lungi din Sibiu şi Braşov. Şi-mi pare sincer rău. Ca să vedeţi ce a ieşit, intraţi pe site-ul www.1001culori.ro, acolo unde în fiecare zi vor fi publicate noi fotografii colorate din cele două oraşe.

Un scurt ineterviu cu Claudia Popa, organizatoarea evenimentului:

cemerita.ro: Pe scurt, de fapt ce înseamnă “1001 Culori”?
Claudia Popa: Stare de spirit, implicare, activare

cemerita.ro: Ideea oraşelor colorate ţi-a venit cumva privind blocurile din Sibiu unde pe exterior fiecare apartament e vopsit în culoarea stridentă proprie?
Claudia Popa: Văzând videoclipul lui BUG Mafia cu blocurile gri :)))) mi-am adus aminte instant că toate clădirile administrative au fost zugrăvite cu aceeași găleată de galben…

cemerita.ro: Eu atunci când a trebuit să mă gândesc ce culori are oraşul Sibiu am spus exact aşa: verde, albastru, galben, mai nou roz si muuult, mult gri. Aţi găsit voi mai multe culori?
Claudia Popa: Da, 5007 😛

cemerita.ro: De fapt, cine a găsit şi fotografiat culorile astea? Doar voi, din Asociaţia Colors sau aţi primit ajutoare? Continuă să citești Oraşul în culori

Puţin despre reviste, puţin despre finanţe

Aţi fost vreodată într-o sală de aşteptare? Într-o sală de aşteptare la stomatolog de exemplu. Peste tot găseşti pe o măsuţă reviste şi cărticele pe care le poţi răsfoi în timp ce aştepţi să-ţi vină rândul. Mă întreb după ce criterii se aleg aceste lecturi.

Interesant e că ieri, când am fost la control la dentist, am reluat articolul început cu un an în urmă. Din fericire, chiar vroiam să termin de citit aventura prin Africa sălbatică a unor oameni normali (până atunci). Dar să mă întorc la ce vroiam să spun de fapt. După atâta timp, în sala de aşteptare au apărut doar câteva reviste strălucitoare în plus, în rest am găsit aceleaşi numere din 2008. Continuă să citești Puţin despre reviste, puţin despre finanţe

Marele sibian Klaus JOHANNIS

Klaus JOHANNIS

Este născut în 1959 la Sibiu. Studiază la Sibiu, la Colegiul Brukenthal şi apoi la Cluj Napoca. Se specializează în studiul fizicii. Revine la Sibiu unde devine profesor de fizică, din 1989 la Colegiul Brukenthal. Între 1997 şi 2000 a fost inspectorul şcolar general pentru judeţul Sibiu. Este senator al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj – Napoca.

Se implică în viaţa politică, fiind ales primar al Sibiului începând cu 2000 până în prezent. Este ales, de asemenea şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România. Mandatele sale sunt marcate de declararea Sibiului, capitală culturală a Europei şi desfăşurarea proiectului în 2007, Sibiul primul oraş astfel ales din afara Uniunii Europene.

Citeşte în continuare…

Am fost live şi în direct

Am dat în ultimii doi ani zeci de interviuri la TV şi la radio, am răspuns la sute de întrebări pentru articole în ziare… dar aseară mi-am dat seamă că niciodată nu am fost la TV într-o emisiune transmisă live.

Aseară am făcut-o pentru prima oară, la emisiunea „Atitudini” trasmisă live pe TV Eveniment, Radio Eveniment şi pe net, pe site-ul lor. M-am simţit puţin… ne la locul meu. M-am adaptat mai greu situaţiei decât m-aş fi aşteptat având în vedere relaţiile mele din trecut cu presa. Acum nu mai stăteam doar să aranjeze cameramanul toate cele şi ştirista să-şi facă părul, acum a fost cu lavaliere, cu paharul cu suc pe masă, cu lumini şi monitor şi scule de-astea grele. Nu a mai fost un interviu de 5 minute şi cu „Stop, hai să repetăm”, nu mai aveam timp să mă gândesc ce să răspund că şi-aşa se taie la montaj, acum a fost totul live şi în direct.

Până la urmă, interesantă experienţă. Se pare că am spart gheaţa şi pe nişa live şi că mă voi obişnui pe viitor şi cu asta 🙂

Explore the Carpathian garden

Deja nu mai e secret noul brand de ţară şi sloganul „Explore the Carpathian garden„. ImpactNews a vrut exclusivitatea aşa că au stricat toată surpriza lui Udrea.

În fine… să trecem la analize. Am văzut şi eu cu câteva zile în urmă noul concept de atragere a turiştilor străini în România. Sincer, altceva mai bun nu puteau scoate pentru că suntem varză ca infrastructură. Nu puteam să-i aducem pe turişti la plajă la Marea Neagră să înoate printre alge, nu puteam să-i băgăm printre PET-urile din Dunăre, Bucureştiul nu are nimic de arătat, să faci un tur pe la bisericile pictate din Moldova nu prea poţi pentru că nu ai drumuri, cetăţile din Transilvania sunt o ruină toate, la ski mai greu pentru că ar însemna să ne bazăm pe 2 luni pe an pentru turism şi şi-aşa se fac ambuteiaje pe şosele, deci pas. Ce-ar mai fi rămas? Dracula… dar fără măcar un parc tematic la ce ne-ar fi ajutat, mai ales că acum Castelul Bran e privatizat?

Aşa că aducem turiştii în sălbăticia din munţi. Să fim sinceri, majoritatea turiştilor care se reîntorc în România o fac pentru că aici găsesc sălbăticie. Pot merge la o fermă din Mărginimea Sibiului unde mulg vaca, taie găina şi dorm în fân. Continuă să citești Explore the Carpathian garden

BLOGOSFERĂ MOARTĂ ?!?

[UPDATE 2] Întâlnirea va avea loc duminica, 8 august, ora 18:00, în Oldies (la Ştrandul din Ştrand).

[UPDATE] Se cere un blogmeet in 8 august (duminica). Cine vrea sa participe sa se anunte aici la comentarii si apoi vom stabili detalii. Anunţaţi-i pe toţi.

De câteva zile mă chinui să strâng o listă foarte scurtă de bloggeri sibieni care scriu (aproape) zilnic şi care ar vrea sa scrie despre diverse evenimente din Sibiu şi de aiurea. Pe scurt, mă chinui să dau de sibienii ăia cu blog care au ceva de zis şi vor să se facă auziţi. Dar nu-i găsesc niciunde. Am încercat prin diverse feluri să dau de ei, multe guagăle, mulţi oameni întrebaţi şi tot nimic. Am întrebat în stânga şi-n dreapta organizatorii de evenimente din Sibiu, PR-ii unde naiba pot găsi şi eu măcar 8 bloggeri sibieni. Cică nu-s.

Cu câţiva ani în urmă se organizau blogmeet-uri, am cunoscut câţiva oameni care scriau mişto dar se pare că toţi s-au cam lăsat de meserie. O plictiseală totală în Sibiul ăsta cum greu mi-e să accept că poate exista. Şi totuşi, se pare că nu mişcă mai nimic în blogosfera sibiană.Sau poate nu-i cunosc eu pe cei ce sunt activi.

Vreau să strâng rândurile, vreau să cunosc câţiva bloggeri din Sibiu care vor să facă pe bloggeri în continuare. Vreau să-i invit la evenimente, să-i plimb prin ţară, să împărtăşească şi altora ce văd ei. Nu traficul mă interesează acum, aia e altă poveste. Dacă existaţi, arătaţi-vă! Scrieţi-mi!

[Last edit] Cei ce au participat la blogmeet: Continuă să citești BLOGOSFERĂ MOARTĂ ?!?

Dacă vrei să salivezi…

M-a pus dracu’ să verific cum merge afacerea „la oală” pentru care am lucrat puţin cu câteva luni în urmă, pentru lansare. Acum regret amarnic că mi-am ales tocmai ora 12:00 să fac asta pentru că salivez continuu de vreo 20 de minute.

Pentru cine nu ştie, acum poţi să te dai drept mare bucătăreasă atunci când vine soacra în vizită sau la petrecerea de Crăciun, alături de prieteni. Livrarea unei şaorma cu de toate sau a unei pizza e cam demodată, acum vin la tine acasă direct cu oala plină cu ciorbă. Şi împărţind banii la numărul de persoane care pot mânca dintr-o oală, preţurile sunt chiar ok iar livrarea în Bucureşti şi Ilfov e gratuită. Detalii pe OalaCuBunătăţi.ro Continuă să citești Dacă vrei să salivezi…

Animalele nu sunt clovni

Da, da… e fumată deja lupta împotriva hainelor de blană, a pantofilor de piele, a curelelor de hipopotam, a colierelor de fildeş, a căciulilor de iepure, a fularelor de sconcs… toţi luptăm împotriva masacrării animalelor dar pentru aia purtăm curea, purtăm pantofi, mâncăm găini, chinuim caracatiţe.

Dar câţi dintre noi se gândesc la cuşca animalelor de la circ sau a celor din grădinile zoologice. Ne delectăm privind nişte animale lipsite de viaţă, care poate nu au simţit niciodată libertatea. Râdem de ele, ne ducem copiii să le admire.

O poză şocantă mai jos, intraţi pe proprie răspundere 🙂 Continuă să citești Animalele nu sunt clovni

De ce nu autonomie?

Săriţi-mi în cap dar am ajuns să nu mai prea am nimic împotriva unei posibile autonomii a Ţinutului Secuiesc (sau cu i-o zice). E şi normal să nu-ţi mai doreşti nici o legătură cu incompetenţa de la Bucureşti.

Stai puţin, te gândeşti cum trăieşti, arunci o privire peste gard şi vezi că în Ungaria investiţiile merg, că în 20 de ani s-au finalizat mai multe autostrăzi decât va avea România în următorii 70 de ani, te uţi din nou în jurul tău şi-ţi spui: Păi de ce pila mea ăia pot şi noi nu?!? Începi să faci nişte calcule şi-ţi dai seama că dai spre Bucureşti mai mulţi bani decât primeşti, că şoselele naţionale nu se asfaltează, că şcolile nu au nici măcar bude decente. Încerci să înţelegi de ce ar trebui să mai suporţi toate astea atâta timp cât în Gheorgheni peste 90% din cetăţeni sunt maghiari şi în Miercurea Ciuc sunt doar 16% români.

Aşa cum şi eu mă gândesc în momentele astea de ce Continuă să citești De ce nu autonomie?

Idei pentru petrecerea burlacilor

Petrecerea burlacilor ar trebui să fie un chef unde se poate face orice, cu oricine, în secret? Ar trebui să fie o petrecere după care viitoarea nevastă nu trebuie să te întrebe ce ai făcut? Şi nici tu pe ea? Ar trebui să fie un desfrâu acceptat ca fiind ultima şansă? La petrecerea burlacilor nu ar trebui condamnat dansul la bară şi tipii musculoşi daţi cu gel pe abdomen? Ultimul chef ca şi burlac ar trebui înecat în alcool şi de preferat ar trebui să te trezeşti dimineaţa fără haine pe tine?

Sau, până la urmă, ce ar trebui să fie de fapt petrecerea burlacilor/burlacelor?

Ce joburi nu aş putea face…

Orice ar fi, totuşi nu aş putea să mă angajez ca stomatolog. La cât bun simţ au oamenii, nu m-aş mira ca jumătate dintre ei să vină la mine nespălaţi pe dinţi, plini de puroi şi măsele infectaţe.

La fel, nu aş putea fi pedichiurist nici în ruptul capului. Nu aş putea curăţa jegul dintre degetele de la picioare şi nici nu aş putea vedea unghii moarte.

Nu aş putea curăţa pe cineva de căcat la cur. Mi-e greaţă de la prima adiere de miros puturos aşa că nu ştiu cum voi putea schimba vreodată scutece.

Nu m-aş putea angaja ca şi… mai e ceva ce mai bine ar trebui să evit?

De prin lume adunate…

… şi aici necomentate:

  • Mădălina Manole s-a sinucis a fost împinsă spre moarte s-a săturat de România şi culmea, fanii ei apreciază asta.
  • Pa şi pusi Algocalmin. Îl vom lua de la farmacie doar pe bază de reţetă. Pe când salamul pe cartelă?
  • Piraţii, rechinii (sau cum le-o mai zice) din Sibiu au fost sancţionaţi de oamenii legii în urma unei ample acţiuni pe linia legalităţii desfăşurării activităţii de transport de persoane. Asta în timp ce la Timişoare taximetriştii rechini au grijă de clienţii lor. Mai mare mirarea.
  • Preoţii au ajuns să facă grevă pentru că n-au mai văzut de multişor nici un ochi de drac. Da’ pe noi cin’ ne-ajută părinte?
  • Nicolle (Nicoleta) Stănese a ajuns la Bucureşti, într-o emisiune matinală. Azi dimineaţă cânta Valahia Mihai Trăistariu melodia aia din Evul Mediu – Banii miiiii şi fetele, oo oo o ooo oouuuu baniiiiii. Aş zice că se potrivea perfect cu decorul gen anii ’90 a emisiunii.
  • Spuneam eu că până nu mai moare împuşcat vreun preşedinte, nu se va schimba nimic în ţara asta. Dar nu tot despre Ceauşeşti vorbeam.
  • În rest, aştept să devină Dan Diaconescu Direct Senzaţional preşedintele României, să avem doar un singur impozit pe o foaie de hârtie şi atât, să mă lăfăi prin paradisul fiscal numit România şi să-i ardă pe corupţi. Stai… asta era a lu’ altu’.

Anya – Beautiful World

Cu toţii am auzit de Lady Gaga deşi melodiile ei sunt cel mult bunicele, nicidecum bune. Fata asta a ajuns să câştige 62 milioane dolari, mai mult şi ca Madonna, doar pentru că a ştiut cum să-şi promoveze imaginea. Vedem şi pe la noi prin industria muzicală copii fidele Lady Gaga, sperând toate că vor avea cât de cât succes imitând. Problema aici este că degeaba şochezi (poate) prin ţinute dacă nu eşti în stare să îţi promovezi propria imagine şi propriul stil vestimentar.

E greu să îţi impui un stil vestimentar şi trebuie să ai chiar curaj să încerci altceva, mai ales în România unde cârcotaşii se găsesc şi în cel mai pustiu colţ de ţară. Trebuie însă încercată schimbarea propusă de un designer. Nu e de ajuns să răsfoieşti reviste de modă pentru că în ele nu vei găsi nicodată ţinute de scenă, aşa cum au nevoie cântăreţele. Una este ţinuta de stradă, alta este cea de scenă, alta este ţinuta de videoclip etc etc. Iar cu totul alta este ţinuta creeată.

Anya a avut curaj să încerce ceva nou pentru lansarea melodiei Beautiful World, purtând o ţinută Diana-Ribana. Îşi doreşte o schimbare. Eu zic că avea nevoie şi că e pe drumul cel bun.

Faţă de hainele din videoclipul de mai jos, sigur e mai bine… Continuă să citești Anya – Beautiful World

Antena 1 n-o mai suportă pe ministra Udrea

Ăştia de la Antena 1 o cam rup pe româneşte. Sunt aşa de sătui de ministra blondă Udrea încât scriu pe repezeală articolele despre ea şi nu le mai corectează nimeni. După 7 ore de la publicare, ştirea despre Udrea, de pe site-ul Antena 1, arăta cam aşa: Continuă să citești Antena 1 n-o mai suportă pe ministra Udrea