Cine ascunde faţa violentă a Sibiului?

La ştirile tv nu mă mai uit pentru că sunt prea violente. Altceva decât violuri, crime şi bătăi nu vezi.

Dar parcă şi lipsa ştirilor de genul nu aduce nimic bun. Sibiul e un oraş mic în care fiecare se cunoaşte cu fiecare. Ziariştii se cunosc între ei. Poliţiştii cu infractorii la fel. Nu există om pe care să nu-l cunoască vreun amic de-al tău, dacă nu chiar tu.

Poate tocmai de asta presa din Sibiu nu prea scrie de cazurile de violenţă din oraş. Am trăit şi eu câţiva ani noaptea şi am văzut violenţa. Matahalele ce păzesc cluburile bagă zilnic pe câte cineva în spital. Pe stradă dacă te plimbi liniştit eşti luat la bătaie doar pentru că… mergi prea liniştit. În plină zi cineva se trezeşte să te înjure iar dacă-i răspunzi rişti să ajungi cu ochii umflaţi. Ştiu mult prea bine lucrurile astea. Dar nu am văzut şi în presă cazuri. Eventual câte unul pe lună, dacă autorul nu e din Sibiu.

De ce se feresc cei din presă să scrie de violatori, criminali, interlopi? Cine ţine aşa mult ca imaginea Sibiului de oraş cultural să nu fie pătată? Oraşul liniştit de care toţi aud, Sibiul, nu e chiar aşa liniştit pe cât se crede.

Câţi sibieni au auzit de profesoara de română bătută (şi violată din spusele unora) de câţiva indivizi în urmă cu o lună? Nu s-a scris nimic înafară de nişte bârfe, asta deşi a stat în comă o lună de zile şi, se pare, a decedat. În urma bătăilor primite în Sibiul nostru liniştit.

De ce se tace?

Maşini tunate şi femei dezbrăcate

Voi simţiţi mirosul ăla înţepător de cauciuc ars? Cum, nu simţiţi? Eu put tot a cauciuc ars de la drift-ul de azi de la Sibiu Auto Moto Show. Pe scurt – maşini tunate, maşini vechi, motoare gălăgioase, femei cocoţate pe maşini mai ceva ca în cluburi pe bărbaţii cu bani.

Sincer, nu m-a atras niciodată „sportul” ăsta de a-ţi tuna maşina şi a face modificări la ea, asta deşi am avut şi colegi de clasă / serviciu obsedaţi de lucrul ăsta. Priveam maşina şi cam atât, nici măcar admirativ sau ca pe ceva super-atragător. Dar parcă au şi oamenii ăştia puţină dreptate mai ales atunci când le creşte adrenalina cu fum de roţi şi miros de cauciuc în urmă. Parcă, parcă m-aş băga şi eu la aşa ceva. Mă şi văd conducând ca nebunu’ o maşină tunată… peste câţiva ani.

Vă las mai jos cu multe poze şi un filmuleţ cu maşini şi femei 🙂

Parcă niciodată nu am văzut maşină fără o gagicuţă lângă ea Continuă să citești Maşini tunate şi femei dezbrăcate

De data asta Festivalul Medieval "Cetăţi Transilvane"

Orice festival sau adunătură strânge mulţi oameni la un loc. Ei se strâng să bea şi cei mai mulţi vin cu maşinile. Multe, multe maşini în jurul casei mele şi nici o parcare pentru mine. Iar noaptea… ţipete, voci şi sticle sparte. Grupuri şi grupuleţe de băutori de licori şi cântăreţi rataţi ce petrec până dimineaţa în faţa geamului meu.

Sunt obosit!

Noi şi ei…

Unora puţin le pasă de faptul că la Kaufland s-au scumpit bomboanele cu ciocolată aromată sau că e pe terminate stocul de brânza cu mucegai albastru. Pentru că nu ştiu ce-i aia. Unii oameni nu-şi pun întrebarea „oare pe cine alege burlacul Bote?”. Pentru că nu-i interesează. Unii oameni au griji la care noi nici nu ne putem gândi.

Unii oameni nu-şi declară nou-născuţii atunci când vin pe lume, pentru că nu pot ajunge la cea mai apropiată primărie. E iarnă, frig şi drumul înzăpezit.

Unii oameni nu-şi scot viţelul din grajd cu lunile pentru că le e frică să nu cumva să iasă din curte. Să-l caute ar dura prea mult iar să-l piardă nu-şi permit.

Unii oameni pun cauciuc de maşină pe ochii vacilor atunci când sunt în călduri pentru că le e frică să nu zburde prea mult şi să rupă gardul. Mai bine să nu vadă.

Unii oameni îşi trimit copiii la şcoală cu nopatea în cap, pe jos, zeci de km, stând întotdeauna cu frică să nu-i atace vreun animal. Pentru că vor să-i educe. Deşi sunt izolaţi. Continuă să citești Noi şi ei…

Nici o pierdere fără TV

Am amici care nu s-au mai uitat la televizor de ani întregi. Întotdeauna mi s-a părut cel puţin straniu că ei nu ştiu cine-i blonda lu Bote, ce o mai zis Boureanu, pe cine a mai pleznit Băse, cu ce se mai îmbracă Udrea… prostii dinastea. Şi sincer aveam puţină milă de copiii lor, pentru că nu au văzul TV de 5 ani.

De câteva zile nici eu nu mai am televizor şi să fiu eu de nu mă simt mai bine. Timpul nu mai trece aşa repede (că nu mai pierd vremea pe la ştiri) şi seară mă culc mai devreme. Nu regret televizorul, îmi vine să-l arunc acum pe geam.

Se pare că devin şi eu un „ciudat” fără tv.

Păi să sărbătorim atunci…

Ca să-mi repar şi eu oarecum greşeala făcută la împlinirea unui an de la căsătoria civilă, atunci când am fost plecat de acasă, i-am propus neveste-mii să ieşim în oraş în 23 august, la un an de la nuntă.

Eu mă gândeam la o zeamă, un suc, o seară romantică… ea i-a chemat la bere pe toţi cu care s-a văzut. Cică am zis eu să ieşim în oraş.

50 lei comisioane/an pentru un card nefolosit la BRD

Exact în urmă cu un an am băgat 10 lei în contul meu BRD pentru a plăti comisioanele (povestea AICI). Contul nu l-am mai folosit din studenţie, atunci când am fost obligat de Facultate să-mi fac card de student la BRD. Astăzi mi l-am închis. Am avut de plătit alţi 43 lei restanţi… comisioane. Repet, card şi cont nefolosite. Aproape 50 lei comisioane anual!

P.S. Diana şi-a închis şi ea contul. Mai avea 3 lei dar cea de la ghişeu nu a vrut să-i spună de ei. Când am întrebat-o de bani a răspuns foarte senin „Comisionul pentru retrageri e 2 lei. Ce aţi fi vrut, să vă dau doar un leu, cât ar mai fi rămas? Nu pot să fac asta.”

Există servicii de calitate şi în România

Unii oameni se chinuie să ridice puţin nivelul serviciilor din România şi sper să nu renunţe prea curând, chiar şi cu piedicile ce li se pun. Am doar două exemple care arată foarte bine că nivelul cazărilor a crescut în ultimii ani.

La Sfântu Gheorghe am avut rezervată cameră la Hotel Park. M-am speriat puţin când am ajuns în parcarea hotelului şi am observat că e doar de două stele, păţit fiind la ultimele hoteluri de două stele din România (de exemplu Ibis din Bucureşti, de lângă Parlament, unde de fiecare dată am găsit inclusiv păr pubian prin toată baia). Eh, la Park am găsit o recepţioneră drăguţă, camere curate cu tv, internet wireless gratuit, uscător de păr în baie etc şi la restaurantul hotelului un chelner la fel de drăguţ, deşi nu mai dormise de mai bine de 24 de ore. Recomand, deşi parcă mirosea puţin a mucegai în cameră. Dar e posibil să fi fost doar o impresie de a mea, pentru că hotelul părea recent renovat.

Al doilea exemplu, o pensiune… Casa Belvedere din Cisnădioara (lângă Sibiu). Deşi anul trecut şi-au cumpărat reclamă pe cravata mea de mire, nu am fost niciodată până acum acolo. De afară nu pare ce-ştiu-ce dar în interior totul e aranjat cu bun gust, imitând o casă tradiţională săsească. Am nimerit şi un apartament cu vedere spre cetatea din Cisnădioara şi spre turnul bisericii de vis-a-vis. Poţi sta liniştit un weekend la pensiunea asta pentru că Continuă să citești Există servicii de calitate şi în România

Toate ca toate… dar până la un punct!

Oameni buni, aţi câştigat vreodată sau ştiţi măcar pe cineva care a câştigat ceva, orice, la jocurile-concurs gen lumea cafelei, îndoapă-mi porcul, şofer de românia? Pe la începuturile jocurilor de genul ăsta măcar ştiai o treabă – aduceai 10.000 vizitatori site-ului gazdă şi poate primeai şi tu o scobitoare la schimb dar acum… nici măcar nu mai ai controlul propriului cont.

Şofer de România e cel mai cretin joc-concurs văzut de mine vreodată. De 3 săptămâni zilnic intru la ei pe site să dau bănuţi unuia sau altuia şi de fiecare dată maşinile stau. Păi ce şofer e ăla bre? Înţeleg că în România traficul e la pământ dar nici chiar aşa…. păi ce-i asta?
Toate ca toate… pisici aristocrate, colaci de salvare ce se dezumfla cu briceag magic, cauciuc taiat de şinele de tramvai, ba nu… două cauciucuri tăiate, tirişti afemeiaţi… dar să spui că eu (fratele lu’ şoferu’) sunt beutor de tărie şi că locuiesc în Drăgoieşti e puţin cam mult chiar şi pentru voi!

Citiţi mai jos câteva motive tâmpite a ăstora de la Şofer de România de a lungi jocul: Continuă să citești Toate ca toate… dar până la un punct!

Eu nu scriu în presă, presa scrie de mine

Cel puţin 99,99% dintre bloggerii cunoscuţi lucrează sau au lucrat în presă. S-au făcut cunoscuţi cu ajutorul presei dar au şi avut subiecte „picante” despre care să scrie. Ziarele nu îţi oferă posibilitatea de a scrie cum vrei tu şi ce vrei tu. Aşa că presarii scriu pe blogurile proprii „ştirile extra”, pentru că noutăţile „din interior” vin la ei întotdeauna.

Tocmai de asta ziceam zilele trecute că nu bifez minimele criterii a unui viitor blogger de succes 🙂 Nu am lucrat nicodată în presa mare iar faptul că am scris câteva articole în diverse ziare şi reviste nu mă include între oamenii informaţi direct de la sursă. Ceea ce aduce trafic în momentul ăsta în România (scandalurile, bătăile aplicate de vedete, bombele sexy) nu mă prea interesează şi, ce-i drept, nici nu vreau să le aflu primul. Sau chiar dacă ştiu de ele nu scriu, că e de prost gust.

Concluzia: eu nu scriu în presă, presa scrie de mine.

De data asta, ceva mai multe detalii despre viaţa, copilăria şi familia mea, în Sibiu 100%, pag.16-17.

Pe vremea mea…

Mi-e foarte uşor să spun acum şi eu „pe vremea mea nu era aşa”. Am rămas în urmă cu noutăţile, ascult muzică veche de 20 de ani şi mă uit la noile invenţii ca prostul la poarta nouă. Aseară m-am jucat câteva secunde pe un iPad şi zău că nu i-am descoperit eficienţa. Nu aruncaţi cu pietre în mine, dar sincer nu am descoperit ce face pentru ăia 1000 euro, atâta cât costă. De ce nu mi-aş lua un mini-laptop în locul iPad-ului?

Eu unul, pentru că nu ştiu încă daca iPad-ul face cartofi prăjiţi (caz în care i-aş da un punct în plus), nu cred că aş da 1000 euro pentru ceva care nu are multitasking, nu are cameră foto-video (pentru conferinţele on-line), nu recunoaşte aplicaţiile Flash etc. Mai degrabă mi s-ar potrivi un mini-laptop ASUS Eee PC T101MT ce costă pe undeva pe la 500 euro. Şi dacă vreau să arăt că pot şi cu ăsta… îi întorc dispay-ul şi mă dau pe multi-touch, acelaşi lucru ca la iPad. Nu e mult mai mare, nici prea greu, în plus, dacă vreau să-l folosesc pentru serviciu pot s-o fac. Pot să-i bag usb, card de memorie etc etc… un calculator în adevăratul sens al cuvântului. Deci… să mă lumineze cineva care-i şpilu’. Continuă să citești Pe vremea mea…

Primul panou de baschet…

Poate unii ştiţi, cu siguranţă alţii habar nu aveţi… cu trei ani în urmă am strâns ceva semnături (vreo 1600) ce le-am depus la primărie printr-o petiţie, cerând să ne acorde câteva terenuri nefolosite de prin spatele blocurilor, urmând ca noi (Asociaţia Al 6-lea jucător) să amenajăm terenurile respective ca terenuri de baschet. Nu ceream bani, doar un amărât de teren plin de boscheţi. Răspunsul Primăriei Sibiu a fost ceva de genul în principiu, vă închiriem terenul dar prin licitaţie publică, în condiţiile întocmirii documentaţiilor de specialitate şi obţinerii avizelor necesare. Eh, cuvântul închiriem ne-a cam supărat atunci şi am lăsat-o baltă, ca nişte copii bosumflaţi, chiar dacă acum mă gândesc că puteam primi terenul în chirie cu titlu gratuit (ce să zic… aburesc şi eu pe aici aiurea).

În fine… de fapt vroiam să-i anunţ pe toţi iubitorii baschetului că am cumpărat (noi, asociaţia) un panou de baschet şi l-am amplasat exact lângă terenul de fotbal a celor de la Fair-Play. Cine vrea să arunce cu mingea la coş, să meargă acolo că noi nu îl închiriem, noi îl punem la dispoziţie gratuit.

CONCURS Auto-Moto Show

Ia să vedem cui îi plac maşinile tunate şi sunetul motorului turat… aşa cum ziceam, ofer în urma acestui concurs două premii:

1. O invitaţie de două persoane la Sibiu Auto-Moto Show + poză cu fetele de la Miss Auto Sibiu Magazine
2. O invitaţie de două persoane la Sibiu Auto-Moto Show

Aşa cum v-am învăţat, nu e mare lucru să câştigi unul dintre cele două premii. Trebuie doar să completezi câmpurile de mai jos cu câteva date de contact şi răspunsul corect la întrebare. Cei ce nu răspund corect şi complet la întrebare, nu vor fi înscrişi în concurs. Tot la câteva ore voi edita acest articol cu numele celor înscrişi.

Concursul se termină miercuri, 25 august 2010, ora 24:00. Continuă să citești CONCURS Auto-Moto Show

Sibiu Auto-Moto Show

Auto Sibiu Magazine, emisiunea Auto Sibiu Show si Asociaţia Club Sportiv Midnight Racers Romania Filiala Sibiu organizează în weekendul 28-29 august evenimentul Sibiu Auto-Moto Show. În câteva ore voi da drumul unui nou concurs, în urma căruia puteţi câştiga câteva invitaţii şi alte suprize 🙂

Până atunci, un interviu cu organizatorii Sibiu Auto-Moto Show.

www.cemerita.ro: Ce se vrea a fi de fapt Sibiu Auto-Moto Show?

R: Sibiu Auto Moto Show se doreste sa fie un eveniment in care cei care vor fi prezenti vor putea vedea pe cei mai buni dintre cei mai buni din domeniul auto-moto din Romania. De la masini tunate pana la motociclete enduro si chopers in fiecare an de acum incolo, o sa incercam ca in cadrul evenimentului sa fie prezente masinile si motoarele cele mai bune din Romania.

www.cemerita.ro: Câţi participanţi sunt confirmaţi până acum? Continuă să citești Sibiu Auto-Moto Show

Fugit prin lume

[articol scris offline]
Din păcate aseară nu am mai ajuns la ARTmania în Sibiu, să-l văd şi eu pe Serj Tankian. Am rămas „blocat” pe undeva pe lângă Orăştie. În momentul ăsta (ora 00:00) scriu dintr-un pod al unui castel. Bine… castel construit cu câţiva ani în urmă dar are două turnuri, muuulte trepte până sus la intrare, lilieci, zero reţea telefonică… mă-nţelegi… tot tacâmul pentru un castel în toată regula. Mai mult, exact în momentul ăsta bat clopotele unui ceas… de perete.

Mâine mai am puţin de umblat prin zona asta iar de luni mă voi învârti în yona Sfântu Gheorghe. Deci tot nu voi ajunge pe acasă să sărbătoresc calumea un an cu nevastă. Pe ea am putut-o „mulţumi” deocamdată doar cu un buchet de flori la comandă. Sunt un nenorocit!

Încă unul în plus

Pfuuu… câte sunt de făcut weekendul ăsta de nici nu mai ştiu cum m-aş putea împărţi. Festivaluri peste festivaluri. Şi toată luna august va fi tot aşa. Absolut în fiecare weekend sunt cel puţin două evenimente la care vreau neapărat să ajung. Problema e că în majoritatea cazurilor evenimentele au loc la câteva sute de km. unul de celălalt iar cu drumurile din România…

Îmi aduc aminte verile de liceu când puteam pur şi simplu să nu ajung pe acasă cu săptămânile pentru că întotdeauna era ceva de făcut, undeva de mers. Era o petrecere continuă chiar şi fără prea mulţi bani de aruncat pe restaurante scumpe, discoteci înnăbuşitoare sau băuturi de mare fitză, aşa cum se obişnuieşte acum.

În fine, pe lângă că-s multe de făcut şi văzut, mai şi lucrez zilele astea şi, ce-i mai important… trebuie sărbătorit cumva împlinirea unui an cu nevastă 🙂 Cine îmi face rost de un Tudor în plus weekendul ăsta? Plizzz