Sunt activ în blogosfera sibiană

Va trebui să-mi pun cenuşă în cap pentru că am părut indiferent la iniţiativa lui Cipi. Am văzut, am urmărit dar nu am avut timp să şi răspund aşa că mulţumesc tuturor celor care m-au felicitat cu premiul Sunt activ în blogosfera sibiană. Aceştia sunt: Gigel, Eliza, bruneta, Maria, Vladimir.

Sunt mai mult ca sigur că i-am uitat pe unii dar mi-e greu să-i caut pe toţi acum… aştept să mă trageţi voi de urechi 🙂

Stenogramele TEDxSibiu

Evenimente ca TEDxSibiu sunt obligatorii într-o comunitate ca Sibiu. După câteva ore discursurile motivaţionale ale speakerilor e imposibil să nu-ţi dea încrederă că tot ce visezi poţi şi realiza… cu voinţă. Dacă măcar jumătate din sibieni ar participa la evenimente TED poate că nu ar mai fi un oraş aşa de monoton şi pasiv.

Iată stenogramele TEDxSibiu de pe Twitter (selecţii): Continuă să citești Stenogramele TEDxSibiu

Îmi place sub papuc

Ăştia care aveţi Facebook, voi… bărbaţii… probabil că aţi văzut în ultimul timp tot felul de plăceri ale fetiţelor. Îmi place pe dulap, îmi place în cuier, îmi place pe scaun, îmi place după colţ, îmi place pe WC, îmi place în cuptor, îmi place pe covor, îmi place în faţa oglinzii, îmi place în noptieră, îmi place pe canapea… bine… le place.

Doar că ce?

Hai că nu vreau să le stric jocul, mai sunt doar câteva zile din octombrie şi probabil că vor divulga singure ce a fost tot jocul ăsta. Ca pont, anul trecut campania s-a dus tot în luna octombrie şi femeile scriau pe Facebook ce culoare avea sutienul lor în momentul acela. Ceva cu cancer, ceva cu sâni…

Mâine e TEDxSibiu

Sunt curios ce-o să iasă, ce vor vorbi vorbitorii şi câţi spectatori vor fi în sală. Sunt chiar curios mai ales că e primul eveniment sub numele TED.

E greu în astfel de momente să-ţi rezumi speake-ul la doar 17 minute. Să vedem dacă se va respecta termenul şi ce aleg oamenii să spună în minutele astea. Dacă e să-mi dau cu presupusul despre ce vor zice… habar nu am 🙂

Dintre cei 8 invitaţi să vorbească în faţa naţiunii doar pe 4 îi cunosc personal şi doar cu doi am stat de vorbă la o bere, atunci când oamenii sunt mai sinceri.

Hai să-i iau pe rând: Continuă să citești Mâine e TEDxSibiu

Câteva zile pline

Am câteva zile pline în care probabil nu voi fi prea prompt cu răspunsul/aprobarea comentariilor. De scris voi scrie însă zilnic chiar dacă zilele astea voi fi tot pe drumuri conducând pe miile de kilometri de autostradă din România datorită cărora, bineînţeles, nu a trebuit să mă trezesc astăzi la 4 dimineaţa pentru a ajunge la 12:00 în locul stabilit.

În fine, sper ca vineri să fiu înapoi în Sibiu pentru a ajunge la TEDxSibiu şi la aniversarea naşului meu.

Vă las acum că am de condus. Spor la lucru!

Străzi întunecate

În faţa geamului din faţa patului meu stă cocoţat un bec mare şi galben. Somnul mi-a fost vegheat în ultimul an de razele lui, în fiecare noapte. Până în urmă cu două zile, de atunci de când fiecare noapte a devenit întuneric beznă pentru mine.

Auzisem cu câteva luni în urmă de noul program al primăriei de a stinge săptămânal iluminatul stradal pe străzile secundare din fiecare cartier, pentru reducerea cheltuielilor. Se pare că săptămâna asta e săptămâna cartierului meu de a primi întuneric. Un întuneric înfricoşător.

Cum pot fi profesionist?

Atunci când mi-am cumpărat domeniu mi-am făcut şi o adresă de mail cu tudor@domeniul meu, ca să par şi eu mai profesionist, mai business, mai în tred. Cu siguranţă aşa gândesc majoritatea celor care-şi cumpără domeniu propriu.

Doar că…

eu mi-am setat mailul să redirecţioneze toate mesajele primite spre o adresă ce o verific mai des. Ar fi fost greoi să verific zilnic 3-4 adrese de mail. Am observat însă că mesajele considerate spam nu le redirecţionează automat. Aşa i-am lăsat şi pe cei de la Wikipedia fără răspuns timp de o lună de zile, atunci când mi-au cerut permisiunea să copieze texte de pe blog, aşa am pierdut şi nu-ştiu-ce concurs pentru că nu le-am răspuns în timp util organizatorilor etc, etc. Se mai întâmplă şi dinastea

Dar…

majoritatea firmelor deşi au adresă de mail business, pe domeniu, nu o folosesc. Ieri am trimis mail la două firme. Adresele lor le-am luat de pe site-urile proprii. Niciuna nu mi-a răspuns iar atunci când am sunat mi s-a dat altă adresă de contact, pe Yahoo. Deci, dragă frate (care nu înţelege de ce oamenii sună să verifice imediat după ce trimit mail spre firma lui) noi, ăştia care vrem confirmare telefonică, avem toate motivele s-o facem.

Traian Deleanu şi anchetele din Sibiu

Văzând cum ziarul Tribuna din Sibiu tace în cazul reţinerii prim procurorului Apostu şi a unui ofiţer SRI (pentru că şi patronul lor, Ilie Carabulea, e implicat în dosar), mi-am dat seama cât de deranjant e ca în sătucul ăsta numit Sibiu să nu ai presă. Se fură, se toacă, se sparge şi nimeni nu scrie nimic. Singurul care are coaie printre cei 150.000 de locuitori ai oraşului este Traian Deleanu de la Turnul Sfatului. Da, ştiu că ştiţi că se ştie că Traian Deleanu e cel mai tare jurnalist de anchetă din Sibiu (chiar dacă s-ar mai trezi şi alţii să facă anchete, cu siguraaţă tot Traian ar fi capo di tuti capi, în sensul bun al cuvântului, bine-înţeles) dar trebuie să mă revanşez şi eu cumva că am uitat odată să pun link spre un articol de-a lui. Aşa că bag aici la grămadă câteva achete marca Traian Deleanu:

  • O bătrânică de 70 de ani şi-a înfiinţat în luna iunie prima firmă din viaţa ei. În august avea deja semnate 3 contracte cu Aeroportul Internaţional Sibiu, contracte în valoare de 3,7 milioane lei fără TVA. Turnul Sfatului.
  • Traian Deleanu a adus la lumină şi afacerea prin care Carabulea, Ilie Carabulea a primit cadou de la stat un teren de 50 de ori mai scump decât cel dat la schimb. Mai mult, prevăzut la început în PUG-ul Sibiului ca făcând parte din intravilan, noul teren al lui Carabulea a fost pe ultima sută de metrii scos în afara oraşului. Taxele sunt mult mai mici aşa.
  • Afacerile prefectului Constantin Trihenea şi a altor politicieni pe centura Sibiului. Doar nu credeaţi că acum, după şapte ani de pauze, se lucrează de dragul de a lucra?
  • Afacerile de la Romgaz, licitaţiile atribuite rudelor.

Eu aş fi curios câte procese are pe rol, câţi l-au dat în judecată şi în ce stadiu e procesul intentat de Carabulea. Şi… Traiane, şi tu ţi-ai trimis nevasta şi copilul să trăiască într-un sat uitat de lume de frica ameninţărilor?

Baftă şi la mai mare!

Cum schimbă criza principiile românilor

Tocmai m-am întâlnit cu o veche cunoştinţă. Când am văzut-o ultima oară, cu 1 an în urmă, spunea sus şi tare că nu se va mai angaja niciodată, că va lucra de acum înainte pe cont propriu. La fel de tare şi la fel de sus spunea că nu se va muta niciodată din România. Nu înţelegea de ce ai vrea să pleci din ţara în care eşti liber să faci ce vrei – dacă vrei, poţi da foc la pădure şi nimeni nu-ţi face nimic, era exemplul ei.

Acum, după un an de când nu ne-am mai văzut e de nerecunoscut. Lucrează la o firmă şi are şef… ba nu, şefi chiar… care-i spun ce şi cum să facă. Mai mult, spune că vrea să plece neapărat din ţară. Cică îşi caută de ceva timp o destinaţie.

Donaţi un leu pentru… o creastă :))

După conversaţia cu Diana de azi dimineaţă, i-a mai venit o idee:

Diana Ribana: auzi… sti la ce ma gandeam..? ma gandeam sa scri contul nostru bancar si cine vrea sa te vada cu creasta ridicata sa doneze bani in contu nostru si iti faci poza dupa aia… facem bani din creasta ta, ce zici?

Hmmm… hai să-i fac pe plac azi.

În tinereţe aveam şi eu creastă de punker. Doar o singură dată am avut-o ceva roşcat dar întotdeauna am avut-o lungă (sau înaltă, nu ştiu cum se zice). Chiar şi acum mai am o parte din ea şi cu puţină chinuială aş putea-o ridica. Dacă tot nu v-aţi prins despre ce vorbesc, daţi pe goagăl un search dupa cuvântul mohawk.

Eh, acum vine partea distractivă. Continuă să citești Donaţi un leu pentru… o creastă :))

Trei articole intr-unul

Diana Ribana: nimik nou pe cemerita 🙁
tudor_X: nu am avut timp. ce ai vrea sa scriu?
Diana Ribana: sa scri ca vrei sa imi faci cadou vreo 500 de lei sa fac shopping si nu sti cum sa-mi dai =))
Diana Ribana: no ce zici?
tudor_X: ha ha
tudor_X: altceva?
Diana Ribana: ca ma iubesti si nu poti trai fara mine
Diana Ribana: =))
Diana Ribana: zi ca vrei sa gatesti duminica si nu sti cu ce sa ma surprinzi, sa iti zica careva o reteta
tudor_X: ok, ok…mai da-mi 3 subiecte
Diana Ribana: ooo
Diana Ribana: sa ti se recomande niste carti interesante
Diana Ribana is typing…
Diana Ribana: no ?
tudor_X: atat? nu mai ai idei de articole?

Am trei articole intr-unul:

  1. Cum iti cer femeile (pe ocolite) bani ptr shopping? Se poarta frumos vreo 2 zile? Iti fac de mancare? Cum iti dai seama ca vor ceva de la tine?
  2. Nevasta-mea ma intreaba in fiecare dimineata ce sa faca de mancare in ziua respectiva. Inevitabil raspunsul meu e intotdeauna: Ce vrei! Ajutati-ma va rog sa-i dau si eu un raspuns mai original… spuneti-mi o reteta de papa bun.
  3. Dupa ultima carte cumparata de mine dar citita de Diana, parca as mai cumpara cateva carti… dar doar daca-s recomandate. Deci, ceva propuneri?

Arhitecţi de 2 bani – hoţii de pită

Cu siguranţă aţi crede că ăsta e un desen făcut de nepotul meu (care acum are o lună şi ceva). Şi eu aş fi vrut să fie desenat de el dar cu cea mai mare mâhnire din suflet îmi dau seama că desenul este de la examenul de admitere la arhitectură. Da, arhitectură.

Aşteptaţi-vă ca peste 7 ani blocul în care locuiţi să fie proiectat de cineva care nu are nici o legătură cu desenul şi frumosul. Se va înmulţi rândul arhitecţilor de 2 bani care îţi aruncă doar câteva linii pe hârtie, îţi „rezolvă” cu actele şi cam atât. Arhitecţii ăştia nu doar că nu-ţi proiectează în adevăratul sens al cuvântului o casă dar ei sunt atât de dăunători încât au futut tot ce înseamna arhitect şi arhitectură în România. Ei, arhitecţii de 2 bani lucrează cu nişte preţuri de te umflă râsul (normal, tariful are aceeasi valoare ca şi proiectul căcat de ei, adică nul) furând în felul ăsta pâinea de la gura arhitecţilor serioşi.

Dacă ei consideră că o hârtie de 100 de lei este deajuns pentru un proiect, oare voi sunteţi îndeajuns de creduli încât să speraţi ca în schimbul acelei bacnote de 100 lei veţi trăi confortabil? Aşa cum o dată te naşti, cel mai probabil o singură casă îţi faci în viaţă. Meriă, pentru 5 lei în minus, să nu fiţi mulţumiţi de locuinţa voastră? Ei îşi iau banul, trăiesc de pe o zi pe alta mulţumiţi că au mai fraierit pe unul dar voi trageţi ponoasele.

Revenind la examenul de admitere la facultatea de arhitectură, profesorii trebuie să aibe clase la care să predea, facultăţile trebuie să străngă taxe de studii, ministerul educaţiei… eh, ministerul edicaţiei e pe niciunde. Dar noi…voi, clienţii? Voi ce faceţi? Vă lăsaţi viaţa pe mâna unor aşa-zişi arhitecţi sau vreţi calitate şi siguranţă? Vedeţi mai jos poze cu lucrări de la examenul de admitere la facultatea de arhitectură de anul ăsta şi gândiţi-vă serios la răspuns: Continuă să citești Arhitecţi de 2 bani – hoţii de pită

Invitaţii la concursuri, dezbateri publice şi concerte

  • Diana-Ribana oferă două reviste Vogue, cele cumpărate de curând din Italia. Pentru a le câştiga trebuie doar să lăsaţi un comentariu la ea pe blog, AICI.
  • Dezbatere „Valori ale românilor în postcomunism” la Facultatea de Stiinte Politice, Relatii Internationale si Studii Europene Sibiu precedată de lansarea volumului „Capital social şi valori democratice în România” scris de Dragoş Dragoman. Mai multe detalii AICI.
  • ARTmania organizează la Bucureşti şi Sibiu două concerte cu Eitetsu Hayashi, cel mai bun solist de Taiko – tobe japoneze. Detalii AICI.

Mergem şi noi să ne încălzim în vreun magazin?

Urăsc să merg iarna la cumpărături. Nu mă deranjează foarte tare frigul de afară ci mai degrabă căldura din interior. Normal, fiind frig afară îţi iei două bluze pe tine, arunci în spate o geacă şi poate chiar un fular şi o căciulă. Dar când ajungi în magazin/mall nu şti ce să mai faci cu ele. Îţi dai geaca jos, te mai dezbraci de un pulover dar tot mori de cald. În plus, toţi paznicii magazinelor vor fi cu ochii pe tine ca nu cumva să pleci cu haine de pe raft în mână, în schimbul zdrenţelor tale.

Iarna eu nu rezist mai mult de 20-30 minute în niciun magazin din cauza căldurii. Ieri parcă aş fi vrut să-mi mai cumpăr câte ceva de îmbrăcat dar am renunţat repede. Curgeau apele pe mine ca de pe măgar, de parcă patronii magazinelor nu ar şti că în felul ăsta clienţii nu vor mai petrece mult timp printre rafturi şi că asta duce la scăderea vânzărilor.

Bineînţeles, acum îmi vor sări mulţi în cap dintre cei care merg prin magazine doar ca să se încălzească!

Vrem idei. Avem nevoie de sponsori.

Ieri am avut întâlnire cu Răzvan Pop pentru a decide cum mergem mai departe cu proiectul 10 Mari Sibieni. Au fost câteva idei bune, altele ce erau planificate au picat, deci au survenit câteva modificări în programul campaniei.

În orice caz, după votarea topului 10 Mari Sibieni vrem să organizăm o gală unde să luăm direct legătura cu cetăţenii oraşului şi care probabil va fi transmisă live la TV, rămâne de văzut.

În zilele următoare vom fi în căutarea unor sponsori pentru că aşa nu se mai poate. Până acum sponsorizările au venit din foarte puţine părţi iar de asta depinde tot succesul campaniei. Într-adevăr, se pot face lucruri şi fără bani (de fapt, voluntar) dar e puţin aiurea să nu avem nici măcar tricouri de campanie sau un banner vizibil în buricul oraşului. Pe lângă astea, mai avem nevoie de câteva panouri informative cu cei 10 Mari Sibieni, panouri ce le vom plimba prin tot oraşul, vor trebui tipărite încă câteva mii de taloane, eventual o broşură cu informaţii despre marii sibieni şi chiar plăcuţe comemorative ce le vom amplasa pe diferite clădiri din oraş. Ideea de bază era ca fiecare dintre cei 10 Mari Sibieni să aibe un sponsor care să-l susţină (atât declarativ cât şi financiar). Probabil că nu e chiar corect ca o personalitate să primească susţinere şi promovare din partea unei firme pe când altă personalitate poate nici măcar să nu aibe o firmă alături. Cu toate astea, ideea nu e încă dată deoparte.

Aveţi cumva şi voi idei de promovare a campaniei, de promovare a celor 10 Mari Sibieni? Există printre voi cineva care vrea să sponsorizeze un anumit program din campanie sau o personalitate?

TEDxSibiu

Unii oameni plătesc bani serioşi doar pentru a auzi ce are de zis cineva în câteva minute. Experienţa şi ideea au o mare importanţă în succes, indiferent de domeniu. Dacă vrei să afli informaţii importante despre cum să scapi de faliment, ajutat de bănci, lasă-l pe Bill Gates să-ţi vorbească preţ de câteva minute. Dacă vrei să şti cum să duci o ţară de râpă doar în câteva luni, întreabă-l pe Boc, aş putea zice. Sau pe Teodor Tulpan cum poţi ajunge acolo sus, cel mai sus, doar cu voinţă.

În 29 octombrie poţi asculta şi la Sibiu ce au de zis opt oameni care au ceva de zis. La TedxSibiu.

Si a fost si Iasi

Gata si cu Iasul pe saptamana asta. Ma intorc azi acasa, in Sibiu . A fost fain. Oameni misto si saritori oricand, la orice ora fiind dispusi sa te ajute cu tot ce pot.

E doar a doua oara cand ajung in partea asta de tara. Am mai fost odata la inceputul anului dar doar pentru cateva ore. Parerea e aceeasi: orasul ar putea fi mai frumos. Mi se pare ca totul e o apa si-un pamant, nici macar puncte de reper nu am putut sa-mi stabilesc aici deci clar ca data viitoare tot pierdut voi fi prin oras. E drept, nu am ajuns in centru unde s-ar putea sa fie altceva. Daca stau si ma gandesc bine, nici macar Sibiul nu e atractiv in cartiere (ba chiar e respingator de multe ori).

Intrebarea de astazi a fost: Cine e Iulian asta de a facut la Iasi primul mall din Romania care, culmea, arata si cat de cat ok? Cum de si-a permis si cum de a avut curajul sa investeasca asa mult?

P.S. Merci celor din Iasi pentru ospitalitate 😀

Salutari din Ieshi

Ieri tot auzeam discutii si descrieri la ce hotel fain voi dormi, ce linistita o sa fie zona, ce ca un prunc o sa dorm… abureli dinastea.

Cand am ajuns la hotel, la restaurantul de la parter era o nunta de tigani. Poate c-as fi trecut peste galaia lor si muzica live data la maxim dar problema era ca ala striga in microfon mai mult decat isi punea vocea in valoare. Doar dedicatii si 2000 euro de la nasu mic auzeam.

La un moment-dat am fugit din hotel spre restaurantul din apropiere. Acolo, dupa cinci minute de muzica placuta de fundal, s-au apucat doi bezmetici sa cante cu sunetul la maxim. Ce cantau? Melodii de Craciun… de fapt aceeasi melodie de Craciun pe diverse stiluri muzicale. Am fugit cand au ajuns la Oh Christmas Tree pe ritm de manele!

Probabil ca in seara asta va fi mai bine. Sper 🙂