Lună: iunie 2011

Nu faceţi şi voi aşa!

  • La Tag the Flag, doi studenţi utilizatori punctedeinteres.ro au ţinut o prezentare despre site. Au pregătit totul ca pe o povestioară despre cum s-au întâlnit ei în cafeneaua Orient Express, cum le-a plăcut lor acolo, cum s-au reîntâlnit în Orient Express şi ne recomandă şi nouă să mergem acolo, că e doar la câteva sute de metri. Toată problema era că ei îşi ţineau prezentarea în Music Pub.
  • Citesc pe un blog despre un concurs organizat de Orange. Cititorii blogului trebuie să scrie un comentariu cu o poveste interesantă, astfel încât Orange să-i premieze. Un comentator scrie o poveste despre o reclamă şi un concurs mişto de la Vodafone.

Povestea câinelui

V-aţi săturat de articole monosilabile? Să vă văd acum:

Mă sună taică-meo într-o zi şi-mi spune: „Am o veste foarte proastă„. Obişnuit în ultimul timp cu veştile proaste, inclusiv că aproape zilnic plouă afară, n-am sărit ca ars de fund aşa că-i răspund zâmbind în colţul gurii „Iară?„.

De la capătul celălalt al firului (v-aţi prins că nu aveam fir, că vorbeam la mobile, da’ mi-ar părea aşa de rău să dispară proverbul ăsta încât încerc să-l folosesc cât mai des de azi înainte) nu se auzea mai nimic, nici măcar respiraţia tatălui meu. Deja îmi treceau prin minte câteva posibile scenarii care mai de care mai macabre, mă gândeam cine din familie ar fi putut muri de bătrâneţe, cine de tristeţe şi cine e plecat pe undeva şi e posibil să fi făcut vreun accident de maşină. De la capătul celălalt al firului (sic!) tot nimic, nici măcar respiraţia tatălui meu. „Aloo? mai eşti?„. „Da, mai sunt. Din păcate trebuie să plec din oraş aşa că va trebui să vii să dai de mâncare câinilor„. Continuă să citești Povestea câinelui

Cum să copiezi la examen?

Copiii ăstia din ziua de azi, pe lângă faptul că nu se mai joacă cu maşinuţele de plastic în nisipul din faţa blocului, nici măcar să copieze la examen nu ştiu s-o facă.

Adică… ei au impresia că ştiu să copieze la examene dar care mai e farmecul în pixul cu bluetooth, microcamera wireless, ce emoţii îţi dau modulatoarele FM, casca minusculă sau ceasul touch screen cu memorie incorporată? Unde sunt emoţiile când îţi scoteai caietul din ghiozdan şi-l băgai în bancă pentru a copia? Apropo de asta, cât de proşti eram având impresia că profesorii nu ne văd că ne uităm doar în poală.

Cea mai bună metodă de copiat şi cea mai folosită de mine a fost hârtiuţa-evantai, sau caietul minuscul. Continuă să citești Cum să copiezi la examen?

De ce e nevoie de Tag the Flag? (video)

Dacă urmăriţi clipul de mai jos (care e un fel de teaser ptr filmul Tag the Flag Sibiu), pe lângă faptul că veţi muri de râs la unele faze şi replici, vă veţi întrista văzând sibieni care nu-şi cunosc oraşul. Nici măcar zona în care locuiesc. De asta este nevoie de proiectul Tag the Flag, pentru a le arăta tuturor lucrurile necunoscute din jurul lor. Haideţi totuşi să ne simţim acum bine. E de savurat clipul:

Băieţii ăştialalţi doi din filmuleţul de mai jos au fost probabil cei mai şireţi dintre toţi concurenţii Tag the Flag Sibiu . Au încercat până şi să meargă cu taxiul cu banii care le-au rămas de la probele precedente, chiar dacă era vorba de doar câteva sute de metri. Nu le-a prea mers şi l-au lăsat pe taximetrist cu buza umflată, neplătindu-i cursa. Vedeţi cum s-au descurcat ei: Continuă să citești De ce e nevoie de Tag the Flag? (video)

Basarabia e România = Transilvania e Ungaria

Ştie cineva, atunci când se primeşte aprobare pentru proteste, pe lângă numărul de participanţi, se declară şi numărul de decibeli emanaţi?

Cât despre marş… mi se pare puţin aiurea mişcarea asta „Basarabia e România”. E ca o iubire nedorită de cei din Republica Moldova. Organizatorii extremişti-nazişti probabil c-ar face crimă de ungur dacă s-ar organiza în Ungaria marşuri sub sloganul „Transilvania e Ungaria”. Cel puţin maghiarii din România îşi declară şi ei aceeaşi dorinţă, pe când dinspre Basarabia nu am prea auzit de marşuri pro-România.

Cum a fost la Tag the Flag?

Habar nu am 😀

Nu am reuşit să văd nici măcar o probă, am alergat încontinuu între punctele de întâlnire pentru a duce plicuri cu indicii sau a purta ultimele discuţii cu responsabilii. Abia aştept să văd ce vor scrie bloggerii prezenţi şi să vizionez cu berea în faţă toate filmările – fiecare echipă a avut urmăritor voluntar (cărora le mulţumesc din suflet) care au filmat tot.

În harta de mai sus sunt trecute clasamentele la pit-stop. Ca studiu de caz, cum s-au deplasat şi ce au făcut, pot fi luate echipele Pancu+Iustin şi Marius+George. Continuă să citești Cum a fost la Tag the Flag?

Tu cum îţi alegi numele brandului?

Acu’ vreo lună întrebam şi eu pe Facebook la ce s-au gândit oamenii când au pus numele unor librării online Okian şi Elefant. Mă aşteptam la răspunsuri din partea lor. Din păcate nimic.

Fără nici o supărare, chiar sunt curios ce s-a discutat în spatele uşilor închise atunci când oamenii îşi rodeau unghiile şi se scărpinau în cap în cautarea unui nume ce-i va da pe spate pe toţi viitorii clienţi. Care care e legătura cu cărţile? Continuă să citești Tu cum îţi alegi numele brandului?

Cine participă la prima ediţie Tag the Flag?

  • Feri Teglas, 27 de ani, de profesie marketing manager. E din Mediaş şi scrie despre economie, marketing, fotografie, munte, folk etc. pe www.feriteglas.net. Este pasionat de munte, bicicletă şi fotografie iar, împreună cu Anamaria Szabo, speră să se distreze la maxim la Tag The Flag. Anamaria are 22 de ani şi  este studentă la facultatea de Ecologie si Ştiinţe ale Mediului Sibiu.
  • Sebastian Bârgau, 31 de ani, iesean din Hunedoara. Traieste din blogging – http://www.visurat.ro – de mai bine de trei ani şi tocmai se pregăteşte să facă turul ţării cu motocicleta. Face echipă cu nevastă-sa, Denisa Bârgau. Denisa are 28 de ani, e hunedoreancă din Banat şi lucrează ca tehnoredactor la un ziar local. E pasionată de tot felul de chestii, dar se plictiseşte destul de repede de fiecare nouă pasiune. Blogul – http://denisuca.com – e singurul care a rezistat timp de cinci ani.
  • Marius Rusu, informatician la UAB, clujean mutat în Cetatea Marii Uniri, are 25 de ani, scrie pe www.mariusrusu.ro şi www.albablog.ro. Îi place berea rece băută vara. Şi iarna, toamna şi primăvara. Mândru de Alba Iulia. Împreună cu George Andone va forma echipa ce va câştiga la Tag the Flag. George are 20 de ani, este adevăratul descendent al lui Montezuma şi lucrează ca designer grafic, dar în timpul liber salvează lumea, călătoreşte în timp, dezleagă cununii, blesteme şi noduri la siret. Adoră orezul cu lapte si Audi R8, iar când îi rămâne un pic de timp liber mai scrie şi pe www.cucuruz.com.
  • Raluca Stefania Lazăr, 30 de ani, de profesie avocat, blogger în timpul liber,  scrie pe www.opiniijuridice.blogspot.com si Alina Perlmutter, 29 de ani, tot avocat, prietenă si cititor cu atribuţii de CTC (Control Tehnic de Calitate) al blogului mai sus amintit, formează echipa sibiană care, cu puţin mai mult noroc, va câstiga, iar în cel mai rău caz promite sa se distreze participând la prima editie TAG THE FLAG!
  • Marius Isailă, 24 de ani, de profesie inginer. E din Sibiu si scrie pe www.pancu.ro. În timpul liber îi place să se plimbe şi să participe la tot felul de evenimente. Va participa alături de Iustin Boian, coleg de apartament şi de servici în Mediaş şi speră ca la final vor fi invingatori.
  • Miruna Siminel, 25 de ani, din Sibiu, dusă la Bucuresti, via Cluj. De profesie, viitor medic. Zice ca „siblondelegandesc.ro” şi se străduieşte s-o dovedească tot mai des. La prima ediţie Tag the Flag face echipă cu Mugur Frunzetti, 35 de ani, din Bucureşti. De fel, antreprenor, de familie, artist. Mugur scrie pe www.mugurfrunzetti.ro, dar se declară tot mai fascinat de călătoriile prin .com.


Organizatori Tag the Flag Sibiu: Tudor, Monica şi Rareş.
Parteneri: punctedeinteres.ro, www.TiparesteAcasa.ro, Music Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.

Ce-ai să faci cu o amantă?

Acum am aflat şi eu că Borcea, Cristi Borcea s-a căsătorit cu fosta amanta, actuala soţie, după doar vreo 2 luni de când a divorţat de fosta soţie şi după ce 7 ani a avut şi soţie şi amantă care, minune, acum a devenit soţie. Dacă v-aş spune că mai are o amantă pe lângă amanta-soţie v-aş băga definitiv în ceaţa aşa că mă opresc aici.

Mie unul mi-e puţin greu să-mi dau seama ce e în capul amantelor. Continuă să citești Ce-ai să faci cu o amantă?

Diana, nu am putut să ţi-o spun în faţă.

Dragă, trebuie neapărat să-ţi spun ceva care mă apasă de câteva zile încoace.

De când m-am întors din deplasare nu mai am linişte. De fiecare dată când te privesc mă apasă gândul la ceea ce am făcut. Trebuie să-ţi spun. Ştiu că te vei supăra, sunt conştient că nu trebuia să păcătuiesc, acum îmi dau seama de ce am făcut. Dorinţa era prea mare, a fost o nevoie până la urmă. Dacă erai tu acolo sunt sigur că nu acceptam propunerea celei cu care am fost. Nu credeam că pot fi aşa de slab. Tu când ai vrut s-o faci, când ai fost atrasă de el, nu te-am lăsat. Am simţit atunci pentru câteva zile că nu te mai pot săruta pentru că-i simt gustul. Ştiu că eşti îndreptăţită să îmi întorci spatele dar te rog să mă crezi că n-o voi mai face niciodată. Dacă cumva mai are rost s-o spun, să ştii că nu mi-a plăcut deloc. Continuă să citești Diana, nu am putut să ţi-o spun în faţă.

Să călătoreşti e mai plăcut decât să munceşti.

„To be a tourist is better than working” astea sunt cuvintele unui australian chel şi cu barbă albă, venit în Sibiu cu autocarul de linie Bucureşti-Sibiu. De câţiva ani e turist print întrega lume, aşa cum am fost şi eu timp de-o săptămână prin Transilvania.

După săptămâna Redescoperă România îmi voi da o palmă peste gură de fiecare dată când voi mai spune că am văzut toată Europa, aşa cum eram obişnuit să spun până acum. Dacă eu nici măcar zona Transilvaniei în care locuiesc de fix 28 de ani nu am cunoscut-o până acum, cum e posibil să fi vizitat întreg continentul?

Săptămâna trecută am vizitat: Cetatea Bologa, Cascada Vălul Miresei, Peştera Urşilor, Gheţarul Scărişoara, Barajul Drăgan, Salina Turda, Cheile Turzii, Sovata, Salina Praid, Cetatea Făgăraş, Transfăgărăşan, Bâlea Lac, Cetatea Slimnic, Cetatea Alba Carolina, Cheile Râmeţului, Transalpina. Până în urmă cu o săptămâna văzusem doar jumătate din ele.

Pe lângă veşnica problemă infrastructura şi lipsa promovării, îmi pun acum imaginaţia puţin la lucru ca să-mi dau seama ce aş vrea eu să văd schimbat, vizitându-le pe viitor: Continuă să citești Să călătoreşti e mai plăcut decât să munceşti.

Problema comunicării

S-a petrecut întâmplarea să fiu nevoit să merg de mai multe ori în ultimul timp cu autobuzele Transmixt. Nu vreau să mă plâng de condiţiile de mers, mizerie, oameni, şoferi sau orice altceva ce aş putea găsi, vreau doar să fac o recomandare conducerii Transmixt – oameni buni, fiţi deschişi.

Când am ajuns la Sibiu, şoferul ne-a ocolit prin tot oraşul şi am ajuns într-un sfârşit la garajele Transmixt. Fără nici o explicaţie, ne-a închis ca pe vite în autocar şi am stat acolo vreo 10 minute, la 40 de grade celsius, fără aer, fără posibilitatea de a ieşi din autocar. Şi, ce-i cel mai grav, Continuă să citești Problema comunicării

Pasager în Dacia Duster

E clar că nu sunt un specialist într-ale maşinilor. Îmi place să conduc şi atât. Nu am schimbat nici măcar o roată la viaţa mea, am turnat doar ulei şi apă de parbriz pe sub capotă pe undeva.

Cu toate astea, am condus zeci de maşini. De la Dacia 1310 Break albastră pe drumuri rurale până la Lamborghini Gallardo pe circuit de raliu. Şi, în definitiv, pentru a descrie o maşină din perspectiva pasagerului, ceea ce voi face eu acum, nici nu-ţi trebuie specializare în mecanică auto. Continuă să citești Pasager în Dacia Duster

Redescopera Romania

Balea Lac si cetatea Slimnic din nordul orasului Sibiu au fost inca doua obiective vizitate ieri. De ambele am mai vorbit aici pe blog.

Multe lucruri nu s-au schimbat. Balea Lac ramane in continuare cea mai impresionanta statiune de munte (vara datorita lacului si a imaginilor pe care acesta le oglindeste si iarna datorita conditiilor de ski in munti si a hotelului de gheata construit an de an aici).

Transfagarasanul, la fel, raman in continuare cel mai impresionant drum din zona datorita imaginilor serpuite pe care ti le ofera.

Cetatea Slimnic.
Continuă să citești Redescopera Romania

Champagne for Gipsy

Articol scris de Marius Manea, castigatorul invitatiei la concertul Goran Bregovic si la filmul Ursul din cadrul TIFF Sibiu.

Desi stiam ca asa o sa fie, m-am bucurat din nou dupa ceva timp (de vreo 3-4 concerte incoace) de o seara live. Muzica de fanfara a prins bine la public si chiar daca aceasta incepe sa semene tot mai mult cu maneaua, spectatorii au fost incantati si s-au zbenguit ca la un concert cu muzica pop. Bregovic a stiut sa isi apropie publicul prin simplitate si calitate.  Pentru cei ce si-au adus aminte de colaborarea cu Florin Salam, trebuie amintit ca Goran Bregovic are pe cel mai recent album si o piesa in colaborare cu Bordelo dar si doua cu Gipsy Kings. Continuă să citești Champagne for Gipsy

Amintiri din Alba-Iulia

Am ajuns si noi de juma’ de ora in Alba-Iulia si deja am devenit un sentimental si jumatate. Aici mi-am petrecut majoritatea vacantelor de vara atunci cand eram copil, la bunica ce din pacate acum nu mai e.

Eu nu mi-am petrecut verile prin sate fugind pe campuri si mulgand vaci, in vacantele mele jucam toata ziua Kems pe treptele de beton din fata blocului si, atunci cand ne saturam de impartit carti, mai trageam cate-o Urmaritea, joc mult prea popular prin Alba. Continuă să citești Amintiri din Alba-Iulia

Nicidecum "o alta" salina

Dupa ce ne-am invartit cu masini doua ture prin oras, am gasit o parcare amenajata unde sa ne oprim. Inca 500m. printre cabanute unde se vindeau animalute ciudate de plastic (soareci mai exact) si lame de guma de mestecat dinaia de primeam in copilarie din Germania, si am ajuns intr-un autobuz lung inscriptionat in ceva limba neinteleasa de mine.

Parcurgand cu autobuzul tunelul intunecat, ne indreptam cu vreo 60 la ora spre o alta salina. Cel putin asa credeam eu ca este (doar o alta salina) dar de fapt urma sa descopar cea mai tare salina la care am fost vreodata. Evident ca e putina trasa de par declaratia mea de dragoste pentru Salina din Praid, avand in vedere ca era doar a doua vazuta de mine dar dupa ce o vezi pe cea din Turda ai impresia ca toate celelalte pe care le vei vizita pe viitor vor fi „doar o alta”. Pe buna dreptate ramai cu impresia asta, nu zic nu, dar, vedeti voi, cateodata pentru un om e mai atractiva interactiunea emotionala decat cea moderna. Continuă să citești Nicidecum "o alta" salina