Fără religie

Hai c-a trecut şi vestitul recensământ. Dacă eram deştept, scriam despre astea încă de săptămâna trecută astfel încât Sfântul Google să-mi trimită câteva sute de enoriaşi pe blog. Dar cum nu sunt, iată-mă băgându-mă în seama acum.

Ce-i drept, puhoiul de pelerini ce-au dat aseară peste cap tot programul Astra Film Fest mi-a oferit revelaţia articolului de azi. Aşa că, deşi mamei mele îi e frică de pedeapsa Domnului, spun: Continuă să citești Fără religie

Despre uameni nesimţiţi

În urmă cu vreo două săptămâni mi-au fost furate bicicletele din curte. Am povestit păţania, live, pe Facebook aşa că nu reiau. Despre uameni vreau să vă povestesc acum şi cum mi-aş dori să fie şi ei furaţi aşa cum am păţit-o eu. Pentru asta fac şi mătănii.

Detectivul din sângele meu a investigat situaţia, a umblat după urme şi a vorbit cu posibili martori. Printre martorii ăştia au fost şi nişte ţigani serioşi din fire, din câte i-am văzut, ce umblau din curte Continuă să citești Despre uameni nesimţiţi

Astra Film Festival 2011

Cred că nu există pe lumea asta film documentar care să nu te pună măcar pentru câteva momente pe gânduri. De exemplu, aseară am văzut „After de Revolution„, un film care surprinde caracterul pur al românului. Regizorul a filmat câteva zile părerile şi presupunerile oamenilor din zilele de imediat de după revoluţie şi până la alegerile din 20 mai 1990. Toţi, dar absolut toţi românii sunt specialişti. Cu toţii ştiu purul adevăr iar cei ce au curajul să-şi exprime alt adevăr sunt ori aboliţi ori respinşi. Imagini despre zilele Continuă să citești Astra Film Festival 2011

Cineva din Rm. Vâlcea e oligofren

Cineva din Rm. Vâlcea e cu siguranţă oligofren altfel nu-mi pot explica cum s-au putut marca pistele de biciclete în halul în care sunt marcate. Iniţiativa de a face piste de biciclete dintr-un capăt în celălalt al oraşului o fi ea de lăudat dar decât s-o faci aşa cum a fost făcută la Vâlcea mai bine NU.

Domnule primar din Rm. Vâlcea, cu tot respectul, vă văd tânăr, luaţi vă rog o bicicletă între picioare într-o dimineaţă de marţi şi pedalaţi Continuă să citești Cineva din Rm. Vâlcea e oligofren

Am închis. Vă rugăm reveniţi.

Ceva nu-i în regulă.

Ceva nu-i în regulă cu blogul ăsta. Nu ştiu exact ce, niciunul din cei întrebaţi nu mi-a dat un răspuns clar aşa că e cazul să mă îndepărtez puţin pentru a-mi da singur seama. Sunt prea implicat şi asta nu mă lasă să văd totul în ansamblu. M-am hotărât să nu mai scriu pe blog. Măcar pentru o perioadă, până îmi voi da seama dacă are rost să continui, până voi decide ce voi face pe viitor.

În ultima lună am scris articole împins mai mult de la spate pentru că Diana s-a transformat peste noapte din „toată ziua numai cu blogul” în „vreau să te citesc şi la 50 de ani”. Asta doar pentru că i-am spus că renunţ. Alţi doi oameni ştiu decizia mea şi niciunul nu mi-a dat un motiv clar pentru ce ar Continuă să citești Am închis. Vă rugăm reveniţi.

În trend…

Nu cred că mi se pare. Posibil să fie un trend care în curând va fi uitat sau posibil să fie un nou mod de exprimare pentru vocaliştii mai timizi, aşa, din firea lor. La ultimele concerte la care am fost, fie că formaţia era românească, străină sau total internaţională, eram trataţi, noi, cei din public, cu spatele.

Nu cred că-i de rău. Pur şi simplu, aşa cum ziceam şi mai sus, probabil e un trend ce a ajuns acum şi pe la noi. Chiar şi în concertul de aseară, Marius de la The Moood a cântat cel puţin 20% din timp cu spatele la public de i se vedea frumuseţea de telefon în buzunarul din spate al blugilor strâmţi.

Patronii care înţeleg beneficiile Social Media :)

Oamenii ăştia au un magazin cu genţi în Sibiu şi (ca toţi restul din ziua de azi) şi-au deschis un cont de Facebook pentru a-şi face cunoscută oferta. Au acum aproape 3300 de prieteni şi postează aproape zilnic poze cu genţi din magazin. Comentarii, like-uri, răspund rapid potenţialilor clienţi, ca nişte adevăraţi oameni de online. Dar s-au gândit că nu-i de ajuns aşa că au filmat un clip care poate să devină şi viral, de ce nu.

Căutaţi-i pe Facebook după: Genti Sibiu StrTurnului Nrcinci (Sibiu Genti)

Vrei să fii milionar?

Printr-o minune, am butonat aseară telecomanda până la canalul 63 şi am ajuns la Kanal D, „Vrei să fii milionar?„. Încercam să-mi amintesc aceeaşi emisiune de la Prima TV de prin 2000 dar imaginile cu greu apăreau în faţa ochilor mei. Probabil că-s un incult dar mă plictiseşte. În special acum când nu pot rezista tentaţiei şi Google îmi află răspunsul cu mult înaintea concurentului.

E bine totuşi că a învăţat ceva Kanal D şi l-au luat şi pe Virgil Ianţu odată cu formatul, nu au vrut să rişte să distrugă o emisiune foarte vizionată afară, aşa cum au mai făcut-o.

Că tot vorbesc de asta, am văzut şi eu (într-un sfârşit) Slumdog Millionaire. Super film, cu un orfan care toată viaţa a trăit într-o mizerie cumplită, la periferia oraşului indian Mumbai. Ajunge la un pas de a câştiga 20 mil. de rupii la emisiunea „Vrei să fii milionar?” şi e interogat de poliţie pentru fraudă. Cum a reuşit el să răspundă tuturor întrebărilor? Continuă să citești Vrei să fii milionar?

Tatăl tău este femeie?

Să spunem că eşti un copil adoptat. Cel mai mic dintre cei 3 fii adoptaţi de o familie. Ajungi să trăieşti cu tatăl tău până în ultimele secunde ale vieţii lui. Nu vrea să meargă la doctor aşa că îl îngrijeşti tu, îl ajuţi să meargă la budă şi să mănânce până, practic, îţi moare în braţe. Iar medicii ajunşi la faţa locului nu pot face altceva decât să-i declare decesul şi să te întrebe:
Eşti sigur că acesta e tatăl tău?

Mort la 74 de ani, Billy Tipton, tatăl tău de-o viaţă, este de fapt femeie. Şi toată viaţa a fost femeie, tu Continuă să citești Tatăl tău este femeie?

Pasiunea pentru gust

N-a fost chiar foarte bine pentru mine că am mers la evenimentul Knorr cu nevasta. Şi-a regăsit iubirea de care nu a putut avea parte în ultimii ani, de când locuim împreună. Adică, înţeleg că te topeşti după el dar mi se pare puţin cam aşa să îţi recunoşti atracţia de faţă cu mine. Despre sosul de ciuperci e vorba. Ciuperci, auzi… urăsc ciupercile!

La Hilton am descoperit mâncăruri care mai de care dar fără carne cu prea puţină carne faţă de cât mă aşteptam. Sosuri peste tot (că doar despre asta era vorba, logic!), paste, salate şi câteva copănele rătăcite într-un colţ de masă. Doar mai apoi am văzut că cei de la Knorr au venit la Sibiu cu 4 promisiuni printre care şi grijă mai mare pentru mediu. În cazul ăsta, e de înţeles. Continuă să citești Pasiunea pentru gust

Testează-ne!

Politia Rutieră Sibiu a anunţat, printr-un comunicat oficial, că circulaţia în zona Pădurea Dumbrava va fi astăzi îngreunată între orele 15:00-17:00 din cauza unui eveniment ce se va petrece la Hotel Hilton. În legătură cu acest eveniment, Primăria Sibiu a primit săptămâna trecută o cerere pentru aprobarea unei manifestaţii în afara hotelului. Mai exact, Asociaţia porcilor, găinilor şi peştilor din România se Continuă să citești Testează-ne!

Falsetto à la The Moood

Hoo, staţi, nu aruncaţi cu pietre, falsetto e o chestie, un fel de a cânta cumva cu o voce ciudată, sunetele nu-ţi ies din piept ci din cap de undeva. Habar n-am să vă explic dar cert e că atunci când l-am auzit prima oară pe Marius am rămas puţin stană de piatră. Stăteam, îl ascultam, mă minunam şi nu-mi venea să-mi cred urechilor.

Citind comentariile de pe Youtube la videorile băieţilor ăştia, am respirat oarecum uşurat văzând că nu am fost singurul care nu ştia Continuă să citești Falsetto à la The Moood

Despre lucruri ce merită. Sau nu.

Mă gândesc de vreo câteva zile ce slogan să pun blogului. E cam învechit textul „Despre lucruri ce merită. Sau nu” dar nici nu am idei de unul mai bun. Până când mi-am dat seama că nu eu ar trebui să-mi descriu blogul. Aş fi subiectiv. Tare subiectiv. Aşa că aştept propuneri din partea ta, în special dacă mă citeşti de mai mult timp.

Încearcă, chiar dacă nu mă cunoşti personal pentru că, până la urmă, blogul nu e în totalitate identic cu personalitatea mea din offline iar aici scriitura e la putere. Dar totuşi, parcă mi-ar plăcea ceva ce să descrie cât mai bine că-mi place să scriu din ce în ce mai des despre locurile prin care merg. În ultimul timp călătoresc tot mai mult şi încerc experienţe noi. Vreau ca blogul ăsta să nu fie doar texte fără sens.

Cel puţin aşa am eu impresia, în subiectivismul meu 🙂
Deci, aştept propuneri!
P.S. Ce ziceţi de noua imagine de fundal?

De ce e Sibiul frumos?

Nu a durat mult pana sa observam in Sibiu prezenta unui fenomen initial greu de acceptat pentru noi. Ne-am uitat imprejur si am remarcat o multime de branduri sterse, logo-uri parca dezbracate, vitrine goale in ciuda continutului… Nimic nu semana cu ce stiam de acasa. In schimb, se simtea ubicuitatea si atotputernicia unui alt brand… brandul Sibiu. via Adelina†.

Continuă să citești De ce e Sibiul frumos?

Omul care mi-a schimbat viaţa.

În urmă cu vreo 2 ani am cunoscut un om datorită căruia mi-am schimbat viaţa. Eram într-un moment în care nu ştiam pe unde s-o apuc, firma la care lucram pe vremea aia aproape falimentase, arhitectură nu mai făcea nimeni şi piaţa imobiliară atingea apogeul colapsului. Totul se întorcea la 180 de grade, de la foarte bine la… nici eu nu ştiam la ce, pentru că nu vedeam viitorul.

Atunci am cunoscut un om şi povestea lui de viaţă. Se făcea că mama lui biologică era prea tânără pentru a-l păstra aşa că a hotărât să-l dea spre adopţie. Îi dorea neapărat nişte părinţi cu şcoală, pentru că ea nu reuşise să facă nimic în viaţă aşa că a ales o familie de avocaţi. Atunci când a venit ziua să vadă lumina, copilul, cel despre care vorbim, a fost refuzat de cei ce trebuiau să-i devină părinţi pentru tot restul vieţii. Îşi doreau fetiţă. Alt cuplu, alţi părinţi, doar că mama biologică a fost greu de convins. Femeia nu avea colegiu şi viitorul tată nici măcar liceul terminat. Doar promisiunea că-l vor trimite la facultate le-a oferit şansa să fie o familie.

A venit timpul să meargă la colegiu. La cei 17 ani simţea că aruncă pe geam toţi banii familiei aşa că după doar 6 luni a renunţat. A fost o decizie grea, care i-a schimbat întreaga viaţă. A continuat să Continuă să citești Omul care mi-a schimbat viaţa.

Cum mi-am cunoscut noii vecini.

Ultima perioadă a fost una liniştită în garsoniera noastră. Pereţii mult prea subţiri au fost protejaţi de goliciuna aparamentelor vecine. În stânga gol, în dreapta gol. Până când, într-o zi:

– Neaţa draga mea, am impresia că avem vecini noi. De mult nu am mai auzit mişcare în apartamentul de lângă noi.

– Da, aud.

După câteva secunde. Continuă să citești Cum mi-am cunoscut noii vecini.

Să ne distrăm cu Pepsi Refresh

Sunt mulţi frustraţi care se supără că nu primesc finanţări din diverse surse. Au o idee de proiect sau copiază unul din străinătate, îl pun pe-o hârtie în două cuvinte şi se aşează relaxaţi în fotoliu, aşteptând să curgă banii. Cei mai mulţi dintre ei, însă, habar nu au că vina pentru că nu primesc niciodată bani nu e a finanţatorului ci se află chiar în ograda proprie.

Arunc un ochi doar peste proiectele Pepsi Refresh. Îţi înscri proiectul, se votează, se elimină şi se revotează cele mai dorite. Juriul stabileşte la sfârşitul lui noiembrie ce proiect merită cei 20.000 de euro puşi la bătaie. Deci e muncă grea, nu-i joacă. Şi doar cel mai votat şi bun proiect câştigă. Aşa că… de ce ai depune un proiect nemuncit, înainte chiar să citeşti regulamentul? Ai impresia că merge cu poate-mi pică şi mie ceva?

Un punct foarte important în jurizare este Măsura în care ideea poate fi pusă în practică. Atunci cum poţi depune proiecte fantasmagorice ca astea de mai jos? Cum? Pentru ce? Continuă să citești Să ne distrăm cu Pepsi Refresh

E timpul să râdem şi cu Tudor

  • La grădiniţă niciodată nu puteam dormi la amiază aşa că de obicei mă uitam pe pereţi în timp ce restul erau pe tărâmul viselor. Asta până când lângă patul meu s-a mutat o altă ne-somnoroasă. De plictiseală, îmi arăta organele cu fiecare ocazie.
  • Prostuţ cum eram, mă speria tupeul fetei aşa că m-am plâns părinţilor că vreau la altă grădiniţă, cu program scurt. Maram mă plictiseam să mă uit pe pereţi.
  • Grădiniţa cu program scurt era fix lângă cea de dinainte. Budele erau comune, în fundul curţii. Jumate de an cât am învăţat acolo cântece în germană nu am fost niciodată la budă de frică să nu dau de păsărica colegei ne-somnoroase.
  • Continuă să citești E timpul să râdem şi cu Tudor