Lună: noiembrie 2011

Nu mai sunt bilete la finala Europa League 2012 din Bucureşti

Am vrut să fac şi eu o speculă, văzând că se dau biletele la finala Europa League din 2012 mai rău ca pâinea caldă dar m-am trezit puţin cam târziu. Toate cele 12 20.000 de bilete la meci puse în vânzare pentru românii de rând s-au terminat aseară.

Mi-e ciudă că n-am fost în stare să transform 500 lei în 500 euro.

Trei ani în opt minute

Chinezu mă întreba pentru ce îmi trebuie prezentări sofisticate atunci când sunt speaker la diverse evenimente. Răspunsul a fost direct şi sincer: pentru că eu nu sunt cel mai bun prieten al cuvintelor, nu sunt omul care să se simtă foarte în largul lui atunci când toate pupilele sunt aţintite asupra ciocului meu şi pentru că până mai ieri (adică acu’ vreo doi-trei ani) nu spuneam nici măcar poezii la serbările şcolare, în faţa copiilor. M-am învăţat încetul cu încetul cu camera de filmat, cu publicul, am ajuns să nu mai am deloc emoţii atunci când vorbesc dar mai am muuulte de învăţat. Chiar multe.

Acum, că mă uit la ce am spus la Mediaş Mentorship îmi dau seama că mai aveam multe de povestit. Am rezumat trei ani din viaţă în doar 8 minute şi puţin. Diana îmi spune că am fost mult prea Continuă să citești Trei ani în opt minute

Când, cum şi de ce gem femeile?

Întotdeauna femeile gem marmeladă sunt în extaz atunci când fac sex. Indiferent că le place sau nu, ele se simt datoare să geamă, chiar dacă încet şi nehotărât. Se simt datoare moral să-i facă pe plac partenerului viril şi dotat. Bănuiesc că aşa cred ele că nu rănesc orgoliul masculului. Şi de obicei au dreptate. Trebuie să geamă, cu cât mai tare, cu atât mai bine.

Viaţa reală e ca în filmele porno. Ea geme, el îşi vede de treabă. Bineînţeles, sunt diferenţe de gemut şi categorii de orgasm. Într-un cuplu vechi se recunosc uşor şi doar privirea de la sfârşit e de ajuns pentru a da o notă partidei abia terminate. Iar de când m-am mutat am început să recunosc şi alte Continuă să citești Când, cum şi de ce gem femeile?

I can see you too!

Nici nu mai ştiu de câte ori m-am pus în faţa tastaturii vrând să v-o spun pe aia dreaptă dar parcă niciodată nu mi-am găsit cuvintele potrivite. Am renunţat să mă pronunţ, uitându-mă în continuare la voi, cei care vă înfruptaţi din mine şi scrierile mele fără să mă salutaţi măcar o dată.

Dar a scris-o Cabral mai bine decât o putea face oricine. Şi când îţi spune un tip de 2 m. şi palma de două ori ca normal că tu, cititorul necomentator, eşti un hoţoman, un egoist şi o fiară cu chip uman mai-mai că-ţi vine să te întrebi ce vrea omul ăla de la tine. Dar eu, că stau de aceeaşi parte a tastaturii cu Cabral, îmi dau seama că sunt în asentiment cu el.

Cum a fost la Medias Mentorship + Medias Blog Awards?

Mă umplu de invidie (pozitivă) atunci când văd că într-un oraş aşa mic cum e Mediaşul, sala de la Medias Mentorship a fost plină şi la Medias Blog Awards au fost înscrise mai mult de 40 de bloguri.

În plus, cu tot respectul, îi felicit pe bunicii bloggeri şi pe Antonela Barbu că a reuşit să instruiască şi să le dea pasiunea pentru blogging celor 100 de medieşeni de vârsta a 3-a. Cred că-i o premieră pe plan naţional. [Ca un P.S. la paragraful ăsta, dle. Continuă să citești Cum a fost la Medias Mentorship + Medias Blog Awards?

Medias Blog Awards 2011

Astăzi voi merge până la Mediaş pentru că oamenii de acolo fac un nou Mediaş Blog Awards.

Fiind în juriu, am intrat pe toate blogurile ce s-au înscris în concurs. Pe de o parte sunt mândru că într-un oraş aşa mic sunt 40 de bloguri dar pe de cealaltă parte am fost puţin dezamagit văzând unele cu doar 4-5 articole în tot anul 2011.

Eu am notat blogurile după (nu neapărat în ordinea asta): Continuă să citești Medias Blog Awards 2011

Vinerea neagră de-a dreptul!

S-au anunţat mari reduceri mari pe Emag, Evomag şi încă câteva siteuri de gen. Mi-aş fi luat şi eu un dinăsta dar nu am avut succes. S-au făcut, se pare, liste de aşteptare încă de cu noaptea în cap şi eu nu am ajuns să fiu printre norocoşii cumpărători al unui televizor la reducere de 80%. Încercaţi voi să intraţi pe site-urilor de mai sus că mie mi-e imposibil.

Aş fi curios de-un calcul al pierderilor înregistrate de magazinele online pe perioada în care serverele sunt picate. Şi, eventual, de deciziile luate de managment împotriva celor ce se ocupă de pentru a nu se mai întâmpla asta.

Grimus, Griiiimuus, Griimuuuuss [concurs]

Joi, chiar de 1 decembrie, Grimus vine din nou în Music Pub din Sibiu. De data asta îşi lansează noul album – Egretta şi se anunţă un concert tare, cu sibienii de la The Noise în deschidere.

Ultimele două concerte Grimus le-am trăit cu intensitate maximă, unul în Music Pub unde a fost full de oameni faini, vocalistul a cântat pe mese şi a făcut schimb preţ de-o melodie cu o fană din public. Al doilea concert l-am petrecut într-un tren în mişcare, la cheful Beck’s. Şi atunci ne-am dansat aproape să călcăm oamenii din trupă în picioare, aşa multă lume era. Hai, gata cu vorbele, vedeţi mai jos atmosfera:

Concurs:

Continuă să citești Grimus, Griiiimuus, Griimuuuuss [concurs]

Care-i faza cu adopţia?

Nu am înţeles niciodată de ce să faci copii e uşor dar să ai copii e greu. Adică… a ejacula un copil e la îndemâna oricui, orice inaptă poate să facă 13 suflete fără probleme apoi să-i lasă să moară de foame şi să muncească prin noroaie pentru un colţ de pâine uscată. Nimănui nu-i este interzis să facă copii, numărul puradeilor este nelimitat şi mărimea burţii este invers proporţională cu iq-ul.

Să adopţi însă un copil este chinul de pe lume. Oameni disperaţi pentru că nu au un suflet mic cât puricele în braţe, că nu au cui să-i ofere cunoştinţe şi învăţăminte de viaţă, oameni care se uită după copiii vecinilor cu invidie, acestor oameni le este interzis să crească unul. Şi-l doresc, ar face orice pentru el, poate chiar mai mult decât pentru un copil natural, de frica să nu-l piardă. Dar cu toate astea, nu le sunt permişi, nici măcar unul de 13 ani murdar şi neîngrijit, scos dintr-un canal.

Viaţa-i dreaptă!

CONCURS Diana-Ribana

Evident că o cunoaşteţi deja pe Diana-Ribana şi toate minunăţiile ce ies din mâinile ei. Haine, genţi, cercei sau broşe, orice face ea pot să v-o spun cu mâna pe inimă că are minim un gram de suflet în ele. Vă şi invidiez că-mi luaţi ce în mod normal ar fi trebuit să fie doar al meu, dragostea neveste-mii, dar mă şi bucur pe de-o parte că puteţi vedea şi voi zâmbetul ce mi-l arată zilnic, clipă de clipă. Răbdarea şi bucuria cu care face lucruşoarele astea mă face ca eu să fiu un mic muncitor în lumea asta. Atâta migală nu poate avea nimeni, îmi spun zilnic. Şi totuşi, are.

Iar pentru că are sufletul aşa mare, doar v-am spus, s-a gândit să mai împartă şi cu voi unele accesorii. Are trei premii pentru voi aici pe blog, trei premii la Lilişor şi încă unul, mai mare, cadou de Moş Nicolae, direct la Diana-Ribana pe blog. Continuă să citești CONCURS Diana-Ribana

Frustrarea socială

Cum era de aşteptat, primul care a pus cortul pe Wall Street este un român şi simbolul protestelor Occupy Wall Street este un român, acelaşi român, arestat până acum de cinci ori, ultima oară cu capul plin de sânge.

Ce este interesant la deştepţii ce Occupy Wall Street este felul lor de organizare. Şi-au dat seama că nu sunt toţi o apă şi-un pământ aşa că există o zonă arisocrată cu biblioteci şi cafenele ce încearcă să Continuă să citești Frustrarea socială

Discoteca din sala de clasă

În Sibiu există o şcoală cu predare doar în limba germană. Alfabetul şi istoria se învaţă în germană şi cu toate astea, cunosc români get-beget care-şi aruncă acolo copiii pentru primii paşi în viaţă. Puţin aberant am spune cu toţii. Germana nici nu-i o limbă internaţională care te-ar putea ajuta în orice colţ al lumii.

Dar am observat un lucru. Oamenii s-au gândit ei bine ce să facă cu banii din fondul şcolii şi au ajuns la concluzia că trebuie să Continuă să citești Discoteca din sala de clasă

Virgine şi neprotejate.

Foarte sincer vă spun că nu ştiu câte virgine mai sunt prin România. Văd cum dispar încetul cu încetul, multe dintre ele din cauza străinilor. Şi cu toate astea, studiile arată că România este printre puţinele ţări din Europa în care încă mai sunt păduri virgine. Încă.

250.000 de hectare de pădure virgină mai sunt încă în România iar 80% din ele nu au nicio formă de protecţie fiind astfel în pericolul de a fi tăiate fără a încălca vreo lege.

Eu am semnat astăzi petiţia de pe site-ul www.padurivirgine.ro în speranţa că se vor strânge cele 100.000 de semnături necesare pentru ca legea să intre în Parlament. Până acum au fost strânse Continuă să citești Virgine şi neprotejate.

Şapte, vine oferta!

Am avut întotdeauna o atracţie faţă de cifra 7. Şapte e numărul meu norocos aşa că nu lipseşte niciodată de pe biletul meu de loto. Prin copilărie locuiam la numărul 7, bloc 37, aveam 7 nu-ştiu-ce. În fine, v-am spus, mi-a rămas în minte 7-le ăsta.

Gata cu introducerea pentru ca vreau să-i felicit pe cei ce în 7 zile împlinesc 7 ani şi anume www.TipareşteAcasă.ro. Ei întotdeauna mă ajută cu orice print online, fie că-i noapte sau Continuă să citești Şapte, vine oferta!

Din alte vremuri

Văzând porcăria de film Midnight in Paris, mi-am dat seama că de multe ori am avut discuţia „vremurilor bune”. Două femei din cinci şi-ar fi dorit să trăiască în epoci de mult apuse, purtând rochii mari pe structură din oase de balenă, cu dantelărie şi brocarduri. Pe scurt, să fie boeme, cu pipa în colţul gurii şi să meargă pe stradă cu caleaşca, purtând mănuşi lungi până la coate.

Doar mie mi se pare că ele şi-ar fi dorit, aducând totul la prezent, să Continuă să citești Din alte vremuri

Un proiect de suflet. Promovarea baschetului în şcoli

Astăzi de dimineaţă nu mi-am verificat mailuri, nu am scris pe blog şi nu am citit presa, mi-am luat tricoul galben Al 6-lea jucător şi am pedalat spre şcoala la care urma să mă întâlnesc cu Cristian Ban şi Jaytornah Wisseh, ambii jucători profesionişti de baschet la CSU Atlassib Sibiu. Timp de o oră, i-au învăţat cum se aruncă cu mingea la coş pe copiii ce s-au bulucit în sala mică de sport a Colegiului Pedagogic din Sibiu.

Parcă doar ieri vorbeam cu speranţă „ce fain ar fi să facem…” şi uite că proiectul Promovarea Baschetului în Şcoli împlineşte zilele astea 5 ani de la prima acţiune. Cinci ani în care sute de copii s-au întâlnit cu idolii lor, cinci ani în care termenul fair-play a poposit în şcolile sibiene alături de giganţii sibiului. În anii ăştia, proiectul Promovarea Baschetului în Şcoli a fost premiat, copiat la indigo în alte oraşe iar anul ăsta este chiar şi cofinanţat de Primăria Sibiu. Cred că nu-i puţin lucru.

Ştiu că un filmuleţ de câteva minute poate nu arată îndeajuns dar vă spun că bucuria ce ţi-o transferă un copil prin zâmbetul lui e ca un drog pentru mine şi pentru toţi ceilalţi ce, după atâţia ani, continuă să creadă că pot schimba destine. În bine.

Fotografii puteţi vedea AICI.

Cum se poartă o eşarfă

Eu, în dimineaţa nunţii nu am avut treabă cu invitaţii, cu programul, sau ce face nevasta ori fluturii din stomac, eu învăţam să fac nod la cravată. Ar fi fost puţin penibil sa nu ştiu. La fel de penibil e şi să vezi o femeie spânzurată cu o pânză colorată pentru că nu ştie cum să-şi lege esarfa în jurul gâtului.

E valabil şi pentru hipsteri. Continuă să citești Cum se poartă o eşarfă

Să mă oprească cineva!

Pe lângă ţigări, alcool, ciocolată şi fundul ăsta, dependenţa de seriale e probabil cea mai nocivă. Plămânii rezistă, ficatul la fel, cu ciocolata şi kilogramele în plus nu m-am înţeles niciodată, hai că fundul ăla pune ceva probleme dar serialele… serialele mă distrug. Sunt slab, mă simt cel mai slab dintre pământeni atunci când răsare soarele, cerul roşiatic se transformă în albastru, lămpile mari de afară se sting şi eu sunt în continuare în faţa nenorocitului de laptop, neputând rezista la un nou episod de 45 de minute. Doar încă unul îmi spun, doar încă unul…