S-au agitat puţin spiritele aseară pe Facebook. Aveam nevoie şi de părerea voastră aşa că am întrebat ce ne face să ne simţim europeni.
Se văd de la distanţă oamenii care au circulat până acum prin Europa, ei ştiu despre ce e vorba. Nu-şi imaginează o Europă populată de câini cu covrigi în coadă şi nu îşi blamează ţara doar pentru o groapă în asfalt. Pentru că ei ştiu că România nu se Continuă să citești Sunt european!
Niciodată nu am mirosit din timp dacă e bine să-mi ţin economiile în lei sau în euro. Ţin minte două eşecuri în negocierile mele salariale, în ambele cazuri mizând pe moneda ce urma în scurt timp să se deprecieze dramatic. Zilele astea revine spaima că lipsa mea de tact în adulmecarea monedei câştigătoare îmi poate cauza unele pierderi financiare, chiar şi mici, raportând la economiile mele „astronomice”. Continuă să citești În ce monedă să îmi ţin economiile?
Mă pun eu în situaţia unui îngrijitor de tigri din România şi-mi dau seama că pentru 500 de lei pe lună nu aş face ce face el zilnic. Oricât de inofensive şi blânde par animalele, ele sunt, totuşi, născute pentru a vâna şi a alerga în libertate. Zece metri pătraţi înconjuraţi cu gratii înalte sunt o nimica toată. Pe lângă asta, mai vin şi toţi dobitocii care aţâţă tigrii de parcă ar fi pisica lipsită de apărare de pe mileu bunicii.
Mă pun acum în situaţia acelui tigru scăpat de la grădina zoologică din Sibiu. După 15 ani de Continuă să citești Îngrijitorul şi tigrul din Sibiu
E aproape sfârşit de 2011 şi, uitându-mă în urmă, văd că viaţa mea se schimbă de la an la an, acum fiind probabil mai mult blogger decât orice altceva. Sau poate blogprenor.
În 2010 am încercat să fiu pionul ce face prima mutare pe tabla de şah a blogosferei sibiene aşa că am început cu o campanie comunitară, în forţă, doar pe blogurile sibiene. Nu se mai făcuse aşa ceva până atunci aşa că mi-a fost puţin teamă de ce-o să iasă. Era nevoie de 20 de bloggeri care să Continuă să citești Blogger de Sibiu
Mă ştiţi că eu nu public mai nimic despre cazuri umanitare. Mă sperie pur şi simplu ideea de a nu putea dormi nopţile din cauza gândurilor. Ştiu, par puţin egoist, dar îmi ştiu limitele şi asta este una dintre ele. Sunt sigur că aş cădea psihic, tocmai de aia mi se autodeclanşează un fel de imunitate şi mintea mea evită visele cu copii bolnavi ce aşteaptă să fie scăpaţi de la moarte. Dar…
Am citit mai de mult pe blogul tau despre o copila care avea leucemie. Post-ul ala o declansat in mine nevoia de a incerca sa ajut. Am dat ceva bani – o suma maricica, dar nu se compara cu nevoia. Am sunat la spitale in Franta si UK sa ii fac rost de un pret sigur macar. Am dat in Franta de o asistenta romanca, care era chiar la sectia care trebuia. In ziua in care am facut toate legaturile, in care am stiut ce acte ne trebuie ca sa obtinem o oferta din partea spitalului francez, l-am sunat pe unchiul fetei bolnave sa-i dau vestea buna. Mi-a zis “nu mai e nevoie, a murit azi dimineata la 4″. Am plans, am urlat, am blestemat sistemul de sanatate, care avea nevoie de 3 oferte ca sa trimita pacientul la un spital civilizat de afara. A trecut… Am si eu o fetita, ceva mai mica decat a ta, poate de aia cazurile cu copii ma termina. O sa fac si eu o donatie, normal, dar ma gandeam ca poate poti ajuta sa promovezi. Asa cum eu am incercat sa ajut fata aia dupa postarea ta, poate si altii o sa incerce.
Teoretic, într-un oraş mic nu rezistă criminalii. Teoretic, într-un oraş de 130.000 de locuitori poliţia ştie tot ce mişcă. Tot teoretic, afacerile şi duşmanii se cunosc de către toţi din branşă.
Practic însă, dacă oraşul este mic, cu siguranţă criminalii au o rudă sau un prieten în poliţie. Practic, într-un oraş de 130.000 de locuitori poliţia este complice în tot ce mişcă. Practic, ori pică toţi ori nu pică nimeni. Nimeni să fie! Continuă să citești Hallo, poliţia! Mişcăm şi noi ceva?
Am un magazin aproape de mine (fizic şi sufleteşte). Cunosc patronii şi le ştiu viaţa. Se zbat de mulţi ani să ţină pe lina de plutire afacerea de familie dar nu le merge deloc strălucit. Mereu poveşti cu cât de greu le merge şi ce puţini clienţi intră în magazin. Aşa că mai merg pe la ei din când în când prefăcându-mă că vreau să cumpăr câte ceva. Mă gândesc din casă cam ce mi-ar trebui şi ce cred că au pe stoc ca să nu mă trezesc acolo că le cer prăjitură atâta timp cât ei vând papetărie.
Nah, îmi pun îm plan să cumpăr carton colorat, mă duc la magazinul din colţ să le fac puţină vânzare dar nu au. Apoi mă gândesc că sigur trebuie să aibă carioci. Dar mă înşel. Luna trecută am vrut să Continuă să citești Afaceri prospere
Dacă aş scoate toţi cititorii de ieri la un ceai cu siguranţă aş da faliment aşa că înainte să vă fac propunerea asta m-am asigurat că o parte dintre voi sunteţi de peste ocean şi o parte din Germania. Dacă reducem şi numărul cititorilor din Constanţa sau Bucureşti care mai mult ca sigur 99% dintre ei nu vor reuşi să ajungă la Sibiu, mai, mai că bugetul s-ar putea să-mi ajungă. Dar chiar şi dacă nu o să ajungă, vreau să vă invit la un ceai ca să ne cunoaştem. Aşa mi s-a pus mie pata.
N-o fac pentru voi, să nu credeţi că dintr-o dată sunt prea darnic, o fac pentru mine. Mi-e puţin ciudat ca toţi cei cu care fac cunoştinţă să ştie chiar şi cu ce pastă de dinţi mă spăl iar eu să mă uit la ochii lor neînţelegând ce vor de la mine. Vreau ca pe viitor să-ţi răspund la comentarii ştiind că te-am atins şi cunoscându-ţi vârstă. Vorbesc serios, vreau să ne împrietenim, că altceva simţi tu atunci când Continuă să citești Te scot la un ceai, cititorul meu drag.
Am pus azi sus o pagină specială Bicicleta Zilnică unde se pot vedea şi vota locurile unde am crezut noi că ar fi necesară amplasarea de rasteluri de biciclete:
Tot acolo puteţi propune noi locuri pe care le vom lua în considerare şi le vom include în formularul de vot. Ideea e că am vrea să punem rasteluri pentru biciclete acolo unde e mai multă nevoie de ele şi unde sunt biciclişti care să le folosească. Am mizat pe zonele din cartiere unde sunt centre comerciale şi locuitorii din zonă pot folosi de acum înainte bicicleta pentru a face cumpărăturile, nu mai sunt nevoiţi să meargă pe jos câteva sute de metri sau cu maşina dacă distanţa e mai mare. De asemenea, am luat în considerare şi instituţiile şi terenuri de sport unde nu există parcări pentru biciclete. De aia proiectul se numeşte Bicicleta Zilnică, ne dorim ca în curând să folosim bicicleta zilnic, pentru deplasările cotidiene.
Deci, aşteptăm începând de astăzi propunerile voastre pe site-ul: www.BicicletaZilnica.CeMerita.ro Continuă să citești Să vedem ce putem face…
Perioada astă a sărbătorilor mă pune întotdeauna pe gânduri. Nu spun că nu are nici o legătură faptul că eu m-am logodit de revelion, pentru că viaţa putea decurge într-un alt fel, dar cu siguranţă acela a fost momentul din care nu am mai oferit fericire.
Problema nu este doar la mine. Am discutat şi cu alte cupluri şi majoritatea au aceeaşi problemă – Continuă să citești Nu vă căsătoriţi
În ultimii doi ani am umblat prin zeci de hoteluri iar de cele mai multe ori am petrecut ore sau zile cu diverşi oameni. Pe unii îi cunoşteam bine, de ani buni, pe alţii doar câteva ore pe zi, pe unii doar îi citisem înainte dar au fost şi indivizi pe care nici măcar nu-i mai văzusem până atunci. Am trăit multe în camerele alea 3×3 şi cred că-i cazul să spun cele 10 reguli de bun simţ ce trebuie neapărat respectate pentru o convieţuire normală într-o cameră de hotel: Continuă să citești 10 reguli de convieţuire într-o cameră de hotel
După multe negocieri cu mine însumi, m-am decis să scriu articolul ăsta aşa cum îmi dictează sufletul. Chiar dacă mie nu-mi spune mare lucru atunci când citesc pe alte bloguri articole post-evenimente în care se scrie despre „oamenii faini”, uite c-o fac şi eu acum.
Social Media Snow Camp este un eveniment atât de complex încât mi-ar trebui 10 articole să scriu despre el. Mulţi reprezentanţi din companii şi agenţii, mulţi bloggeri cunoscuţi, multe conferinţe interesante, multe sfaturi şi câteva studii de caz, multe discuţii lejere la o bere, dans şi karaoke, biliard şi stabilirea unor parteneriate… şi aşa mai departe. Deşi în ultimul an am umblat destul de mult pe la conferinţe despre online şi social media, Social Media Camp are special-ul ăla al lui care Continuă să citești Social Media nu vă ajută cu nimic în cazul ăsta
Vă fac program pentru weekend.
S-a apucat şi nevasta de organizat evenimente aşa că-i de datoria mea (că altfel o iau pe cocoaşă) s-o sprijin cu tot ce pot. Şi-ar fi chiar de prost gust să nu anunţ chiar eu un aşa eveniment fain mai ales că majoritatea celorlalţi bloggeri din Sibiu şi Mediaş au scris deja despre el (lucru pentru care mă înclin în faţa lor, a fiecăruia în parte).
Deci, cu mare bucurie în voce vă anunţ (sunet de tobe, suspans…) că prima ediţie a târgului Uniqorner începe chiar de mâine şi va ţine până duminică. Adică în 2-3-4 decembrie 2011 va avea loc la Sibiu, la Tea Spot mai exact, pe str. Tribunei 33 (puţin mai jos de Mitropoliei) singurul târg la care veţi găsi produse unicat realizate doar de tineri designeri români. Adicătelea, nu tu sârme urâte, pietre înşirate pe-o aţă sau prostii numite pompos şi fără acoperire Continuă să citești Uniqorner – târg de vis ca la Paris
Stau picior peste picior, mă uit liniştit la Diana-Ribana cum se stresează pentru târgul Uniqorner din weekend şi îi aştept pe VisUrât şi Denisuca să mă pescuiască pentru a merge împreună la Social Media Snow Camp.
Nu ştiu sigur ce mă aşteaptă zilele astea, nu ştiu sigur care-s cei 33 de reprezentanţi din companii şi cei 25 bloggeri cu care mă voi întâlni zilele astea dar am o vagă bănuială că majoritatea sunt Continuă să citești Pe drum spre Social Media Snow Camp