Bucătăria 1/1: Omletă cu ou (la cuptor) şi plăcintă cu mere caramelizată

Marţi am făcut ceva furori pe Facebook după ce am spus că sunt în bucătăria celor de la Fusion Cooking. Mi-au mulţumit oameni pe mess că le-am arătat reţetele de acolo şi că acum pot să prepare şi alte mâncăruri decât ciorbă de fasole şi cotlet de porc cu cartofi prăjiţi.

Eu, marţi, am mâncat orez prăjit cu fructe uscate şi nuci, pui cu sos de lapte de nucă de cocos (cu o aromă delicioasă) şi, frumos aranjate în farfurie, ciuperci afumate la wok. Ciuperci eu nu mănânc nici măcar pe pizza dar de data asta nu m-am putut abţine să gust şi eu puţin. Nu am murit, după cum vedeţi. Apoi, la desert, o prăjitură grecească cu ou în foi de foietaj. Yamii. De băut am băut masala chai. Dar hai să n-o mai tot lungesc atât că deja văd că vă curg apele în gură.

De astăzi începând, în fiecare sâmbătă vă provoc alături de cei de la Fusioncooking.ro să mâncaţi puţin mai special. E weekend, sunteţi relaxaţi, bucătăria aşteaptă şi cratiţele tânjesc după gustul ingredientelor puţin mai speciale. Vă provocăm să mergeţi în bucătărie şi să experimentaţi reţete noi.

Astăzi încercăm o abordare diferită a omletei (cine a zis că omleta trebuie musai făcută în tigaie și cu ulei?) şi, pentru desert, o plăcintă (sau prăjitură) cu mere căreia i-am modificat destul de mult rețeta.

ATENŢIE!
Dacă sunteţi nemâncaţi nu daţi click pe Read more. Articolul are şi poze… de îţi vine să le mănânci. Continuă să citești Bucătăria 1/1: Omletă cu ou (la cuptor) şi plăcintă cu mere caramelizată

Acum puteţi comenta pe blog şi cu contul de Facebook.

M-am decis să facem o încercare. M-am împotrivit destul, de cel puţin o lună mă tot gândesc dacă să dau acces comentariilor şi cu contul de Facebook sau nu. Nu-mi place asta, vă spun din start, dar îmi place totuşi să am multe comentarii la articole 🙂 Aşa că ăsta este un compromis win-win. Îmi dau seama că vă e mult mai la îndemână aşa că…spor la comentat.

P.S. Să nu uitaţi totuşi să comentaţi şi normal, prin formularul special pentru comentariile de pe blog.

TeaSpot Cafe nu e al meu.

[Update] Se pare că mi-am luat ţeapă cu Tea Spot Cafe. Nu am fost plătit pentru munca mea şi, în plus, banii de care spuneam că i-am investit acolo nu i-am mai văzut. Pentru Alexandru Cocieru contractele nu au valoare, termenele de judecată sunt doar pentru a fi amânate iar facturile eliberate au degeaba dată scadentă. Deci nu vă încurcaţi cu Cocieru Alexandru să nu vi-o luaţi la fel de rău.

Ăsta e un titlu de can-can pentru că tot mai mulţi oameni mă opresc pe stradă şi mă întreabă de ceainăria mea, singura ceainărie din Sibiu. Cum am spus în titlu, nu e de fapt a mea. Am fost la un moment-dat cu un picior în barca TeaSpot Cafe, chiar am investit ceva bani acolo şi mi-ar plăcea să fie a mea pentru că se pot face lucruri mişto în spaţiul ăla dar, din păcate, sunt un simplu colaborator. Eu mă ocup de partea de Social Media pentru TeaSpot Cafe.

Nu, de fapt mint, sunt ceva mai mult decât un simplu colaborator. Dacă stau puţin să mă gândesc, Continuă să citești TeaSpot Cafe nu e al meu.

De ce aş putea fi de acord cu Catedrala Neamului

În spatele Casei Poporului se pregăteşte încet-încet terenul pentru ridicarea unei alte construcţii grandomanice ce probabil va umbri puţin dimensiunile celei de-a doua cea mai mare clădire administrativă din lume. Catedrala Mântuirii Neamului va avea 120 de metri lungime, 70 de metri lăţime şi 120 de metri înălţime şi va ocupa  38.000 de metri pătraţi. Sunt doar nişte cifre. Niciunul dintre noi nu ne putem acum imagina cum va arăta în realitate viitoarea catedrală. Gigant, vă spun. Înălţimea ei va fi ca a 3,5 blocuri de 10 etaje şi de patru ori cât Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. Lungimea catedralei va fi cât aproape 13 Arcuri de Triumf iar la înconjurare, oamenii vor petrece mai bine de o oră „pe drum”, cu lumânările în mână. De asta o blamăm. Continuă să citești De ce aş putea fi de acord cu Catedrala Neamului

La muncă bă! nu la atins tasta…

Gata cu lăfăitul, m-am angajat la Siemens. A fost destul de uşor dar cu oareşce emoţii pentru că niciodată nu am mai lucrat într-o fabrică. Interviul l-am dat prin telefon şi online (pe mail) şi ieri am fost anunţat că am fost acceptat pe-un post în cadrul departamentului Development Center Energy. Nu mă întrebaţi ce-i aia că habar nu am nici eu dar cică aş fi potrivit acolo. Am acceptat postul dar Continuă să citești La muncă bă! nu la atins tasta…

Hai pa! hatere…

Tot mai des se pune întrebarea „Cum trebuie procedat cu comentatorii care înjură pe bloguri?„. Eu mi-am exprimat punctul de vedere foarte clar: blogul meu e casa mea şi aşa cum în apartament la mine nu las să intre oameni neinvitaţi, la fel nu las nici pe blog haterii să deranjeze liniştea cititorilor educaţi. Asta însemnând trash şi spam iar atunci când cineva exagerează trec la editarea comentariilor şi rescrierea lor la 180 de grade.

Am avut şi eu câţiva hateri la viaţa mea cărora (în prostia mea) am încercat să le explic că nu au dreptate. Normal că nu am avut cu cine discuta şi am ajuns să-mi pierd timpul şi să mă enervez că nu-i duce mintea. Deocamdată au fost puţini dar sunt sigur că vor apărea şi alţii pentru că stilul meu de a conversa cu cineva nu e chiar cel mai plăcut. În sensul că sunt un om foarte dar foarte timorat aşa că de multe ori, pentru că nu prea intru în vorbă cu oamenii şi pentru că nici nu-mi place să bârfesc prea mult, par arogant sau cu nasul pe sus. Mi-o asum.

De ce moderez comentarii? Continuă să citești Hai pa! hatere…

Se dau: un buget şi o Vacanţă Secretă. Ce facem cu ele?

Pentru că nu am vrut ca Vacanţa Secretă să fie destinată doar celor cu bani care de obicei se plictisesc prin croaziere de lux, am hotărât să călătorim economic. Am stabilit un buget de 600 de euro pentru toată excursia, bani pe care îi poţi strânge într-un an dacă iubeşti să călătoreşti.

Deci cei de la Fly.ro ştiau suma pe care am stabilit-o pentru concediul nostru, ştiau că vrem să cunoaştem civilizaţii, ne cunoşteau toate oraşele din lumea asta deja vizitate de noi şi mai ştiau un lucru: preferam o perioadă în jurul datei de 23 martie (ziua Dianei) sau 5 aprilie (atunci când vom sărbători 12 ani de când sunt împreună cu jumătatea mea). Acestea fiind spuse, eu m-am aşezat confortabil în fotoliul de la birou şi am aşteptat veşti. Veşti care au venit puţin înaintea datei de 23 martie şi care ne-au trimis la Roma.

Drumul Sibiu-Roma-Sibiu

De la Sibiu am plecat cu un autocar Dacos rezervat cu 3 zile înainte pentru a avea reducere (o să revin cu un articol special despre cum puteţi beneficia de reduceri la Dacos). Am plătit pentru două persoane 47 de lei dus şi 47 retur. De la Cluj Napoca la Roma am decolat cu un avion Wizz Air ce a costat tur-retur 412 lei (fără bagaje la cală). Asta însemna că am cheltuit deja aproape 116 euro pentru transportul de la Sibiu până la aeroportul Roma Fiumicino (Leonardo da Vinci-Fiumicino Airport), un aeroport situat la 35 km. de Roma. Aici aveam de ales între a merge până la gara Termini din centrul Romei cu trenul, taxiul sau autocarul. Autocarul fiind cel mai economic, am ales să dăm fiecare câte 4 euro pentru a merge cu Terravision. Prostia a fost că nu ne-am cumpărat bilete dus-întors de la italianul de culoare ce vindea bilete pe peronul autogării astfel că la întoarcere ne-au taxat pentru acelaşi drum cu 6 euro de persoană. Patru euro risipiţi şi cheltuieli totale până în momentul de faţă (doar pentru transport) de 136 euro. Ne-au mai rămas 464.

Cazare în Roma

Hotelul în care am stat cele patru nopţi la Roma nu a fost vreunul plin de stele dar a fost foarte ok pentru a ne odihni. Am prins în două zile şi un recepţioner român cu care ne-am înţeles de minune. Micul dejun puţin ciudat pe lângă alte hoteluri dar parcă mai pe placul meu cele câteva feluri de cozonaci, plăcinte, croissante, biscuiţi şi prăjituri de casă decât tradiţionalele 2 feluri de şuncă, unt şi gem, cârnaţi şi ouă fierte. Aici au lipsit ouăle, până acum considerate de mine mama şi tata micdejunurilor hoteliere.

Eximtur ne-a găsit cazare pentru bugetul nostru la hotelul Domus Sessoriana (Piazza Santa Croce In Gerusalemm), un hotel amenajat într-o veche mănăstire construită pe vechile ruine a Templului lui Venus şi Cupidon ce adăpostea Consiliile de stat şi a Amfiteatrului Castrensian unde se dădeau prin anii 200 lupte între oameni şi animale sălbatice. Acum, cele două aripi ale hotelului sunt susţinute pe mijloc de o bazilică punct turistic pe harta Romei. Camerele sunt mari dar puţin reci având în vedere că toată pardoseala este din gresie. Pereţii şi ei ultra-subţiri. În rest, numai de bine în special curăţenea lună ce-o făceau femeile în fiecare dimineaţă. Preţul? 215 euro patru nopţi, cameră dublă.

Ce poţi face cu cardul Roma Pass?

Ne-au mai rămas 249 euro din bugetul gândit iniţial. Cea mai bună decizie a fost să cumpărăm cardul Roma Pass, un card special gândit pentru turişti. Unul singur costă 30 de euro dar merită pentru că ai cu ajutorul lui intrare gratuită la primele două muzee vizitate în Roma. Atenţie! În Roma am spus deci Vaticanul e exclus din ecuaţie. Pentru a vizita muzeul din Vatican trebuie să plăteşti 15 euro. Să ne întoarcem totuşi la cardul nostru Roma Pass. El e valabil 3 zile din momentul în care l-ai activat şi oferă intrare gratuită la primele două muzee din Roma vizitate, reduceri la restul muzeelor şi transport gratuit pe tot ce înseamnă transport public.

Noi am fost la Colosseum şi pe Palatino Hill (nucleul Romei încă din anii 1000 înaintea erei noastre), fiecare costând în mod normal 12 euro/persoană. În plus, am mai intrat gratuit şi la Termele lui Caracalla, nu ştim cum şi nici nu am întrebat. Cert e că Roma Pass ne-a „scutit” până acum de fix 30 de euro, adică cei daţi pe card. Transportul în comun costă 1 euro, noi făcând minim 3-4 ture pe zi am redus din cheltuieli cu cel puţin 12 euro/pers.

Avantajul cel mare al Roma Pass este faptul că nu mai trebuie să stai la cozile interminabile de la muzee. La Colosseum erau două cozi lungi de cel puţin o oră. Noi am mers direct la intrarea posesorilor de Roma Pass şi am intrat în fix 1 minut. Grijă totuşi cu cardurile. Nu se găsesc chiar peste tot, nici măcar acolo unde în mod normal ar trebui să fie puse în vânzare (hoteluri, diferite chioşcuri de ziare şi de bilete loto). Cel mai bine e să-l cumpăraţi din gara Termini atunci când ajungeţi în Roma şi, dacă ajungeţi pe seară, să-l activaţi a doua zi la primul traseu cu metroul. Nu îl activaţi de seara pentru că la ora 24:00 vă va expira o zi din cele 3 valabile a cardului.

Unde mănânci bun şi ieftin în Roma?

Noi nu am exagerat cu mâncatul la restaurante. În fiecare zi am cumpărat mâncare din supermarketurile Despar ce se găsesc cam peste tot prin Roma. O pâine de 230 gr. (o baghetă dinaia mare) e 0,89 euro, un iaurt mic 0,82 euro, un parizer 2,05 euro şi două sandwichuri cu ton foarte bune deja preparate şi ambalate 1,89 euro. Un pachet de două beri proaste la doză 1,79 euro.

Un restaurant foarte bun şi plin tot timpul la orele mesei este restaurantul Carlo Menta din Travestere, situat undeva la intersecţia Via della Lungaretta cu Piazza Guiditta Tavani Arquiati. Nu este chiar în centrul turistic al Romei dar recomand cu mare căldură şi măcar o vizită în cartierul Trastevere unde veţi găsi o zonă mai boemă a Romei şi mai lipsită de forfota şi aglomeraţia zonelor arhicunoscute de văzut. Aici un meniu la prânz este doar 10 euro. Bruschete ca aperitiv, două feluri de mâncare (la alegere dintre câteva feluri de paste şi cartofi prăjiţi şi cărnuri) şi desert prăjitură sau salată de fructe. Porţii normale şi mâncare bună. Eu am comandat specialitatea casei (penne Carlo Menta), penne cu puţină carne tocată, boabe de mazăre şi un sos de smântână. M-am speriat puţin când am văzut boabele alea verzi pe lângă paste dar au fost delicioase. O bere la 400 ml costă 5 euro şi un suc 2 euro. Meniul pentru cină costă 13 euro.

Degustările tebuie neapărat încununate cu îngheţata de la San Crisipo, de pe Via d.Panatteria Scalone, lângă Fontana di Trevi, pe care o recomand şi eu. Mergeam pierduţi pe străduţă pentru a găsi San Crisipo, au o firmă micuţă aproape nevizibilă din cauza panoului mare pe care stă printat un articol din New York Times despre îngheţata de aici. Dar nu au fost probleme, nu cred că există moment al zilei în care să nu fie cel puţin un cuplu în faţa uşii delectându-se cu minunăţiile numite îngheţată. Când am fost noi prima oară erau vreo 10 persoane cu paharele de îngheţată în mână, fiecare gustând de la fiecare. Eu nu sunt şi nu am fost niciodată un mâncător de îngheţată dar aici m-am întors şi a doua zi pentru a încerca o altă aromă, pe lângă cea de vanilie savurată cu o zi înainte. Magazinul de îngheţată e deschis zilnic de pe la 12 fără ceva până la miezul nopţii iar în weekend până la 1:30.

Alte cheltuieli

În zona turistică, o bere la terasă costă în jur de 6-7 euro iar o pizza între 12-25 euro. Un magnet de frigider costă între 3 şi 7 euro, chiar şi un euro la reducere cei chinezeşti foarte kitschioşi.

După calculele cu transportul, cazarea şi Roma Pass, ne-au mai rămas 189 euro de dat pentru mâncare, suveniruri şi alte cheltuieli.
Ne-am întors acasă cu 5 euro şi vreo 30 de cenţi. Ceea ce-i bine.

—————————————————————————————————————————————
Mulţumesc încă o dată Fly.ro şi Cristinei de la Eximtur pentru tot ce au făcut pentru noi.
Dacă vreţi să vedeţi ceva mai multe poze (doar vreo 700 şi ceva) intraţi AICI şi AICI. Eu zic că merită!

[UPDATE]
Am povestit şi la Raluca şi Răzvan despre Vacanţa Secretă. Vedeţi AICI, de la min. 15:50

Cum am dat juma' de salar pe un aparat foto de jucărie

Aveam vreo 16 ani, eram minor prost şi credul. Pe vremea aia apăruseră aparatele profi mai accesibile şi atunci când m-a oprit un negricios la colţ de stradă să-mi vândă o astfel de sculă am simţit cum mi-a căzut cerul la picioare.

De arătat nu mi-l arăta prea bine. Îl ţinea strâns la piept, înfofolit într-o geantă ieftină sport. Cică era furat şi mă urmărea din priviri ca nu cumva sa apuc să sun la poliţie şi să rişte să fie prins. I-am făcut Continuă să citești Cum am dat juma' de salar pe un aparat foto de jucărie

Referrerii mei sau de unde-mi vine traficul

După sistem Tomata, am dat şi eu o geană pe Analytics să văd cine îmi trimite trafic. Astfel, cu sunet de trompetă şi bucurie în suflet vă prezint topul meu de referreri din ultima lună şi ceva (mai exact din 1 februarie până în zilele noastre): Continuă să citești Referrerii mei sau de unde-mi vine traficul

Salutari din Roma


Am ajuns marti seara la Roma (asa cum a ghicit Maria careia ii suntem datori acum cu un magnet de frigider). Diana se pare ca nu se astepta deloc la destinatia asta desi de vreo doi ani imi spune ca ar vrea sa viziteze capitala Italiei. E drept ca am indus-o si eu putin in eroare zilele astea pentru ca am lasat deschise in Chrome tot felul de pagini ba cu Turcia ba cu Spania… planul de intoxicare a functionat.

Probabil ca unii dintre voi va intrebati ce facem noi in Roma, ce-o sa vizitam daca nici macar nu stiam ca o sa venim aici. E drept ca de obicei inainte sa ajung intr-o destinatie fac putina cercetare cu privire la ce poate fi vizitat si unde e mancare buna. De data asta insa, Fly.ro a facut munca de cercetare pentru noi. Am primit o lista cu obiective turistice de vizitat in fiecare zi.

Planul spune cam asa: Continuă să citești Salutari din Roma

Respectăm munca ori ba?

Pentru a fi alpinist trebuie să ai chemarea muntelui în sânge. Nu e chiar simplu să ai curajul de a urca zile sau sâptămâni la rând pe-un munte de unde nu eşti sigur că te întorci acasă, la familie, în viaţă. Treci pe lângă cadavre pe care nimeni nu le culege din zăpadă, ai colegi care cad în râpe şi schilodesc acolo şi tu te întorci pe iarbă cu degerături şi riscul de a rămâne fără degete la mâini şi picioare. Nu e deloc simplu, tocmai de aia nu sunt chiar mulţi cei care ajuns pe Alaska sau Everest.

De asta am fost şocat atunci când cineva mi-a spus că nu participă la prima ediţie „Călător în lume„, cea cu alpinistul Teodor Tulpan, pentru că nu e interesant. Mi-a spus că mai degrabă aş invita pe Continuă să citești Respectăm munca ori ba?

Cum să-ţi faci eficient bagajul de mână pentru călătoriile cu avionul

În ultimii ani am făcut peste 20 de zboruri cu avionul şi aproape de fiecare dată am preferat să merg doar cu bagaje de mână. Asta şi pentru că vizitele mele prin alte ţări au fost de scurtă durată (deci nici bagajele nu necesitau kg. sau volum mare) dar şi pentru că mi-a fost întotdeauna mai comod să nu trebuiască să aştept în aeroport să-mi vină bagajele. În plus, reduci destul de mult din costurile transportului, bagajele la cală fiind în general destul de scumpe.

De ce să ai bagaje de mână în avion?

Chiar şi în cazul în care îţi trimiţi bagajele la cală, ia-ţi totuşi cu tine în avion un ghiozdan în care să ai un rând de haine (tricou, chiloţi, ciorapi curaţi) pentru că se întâmplă destul de frecvent ca bagajele să se piardă ori luând drumul Mexicului ori blocându-se pe undeva prin alte aeroporturi. Mai ştiu oameni care au dormit nopţi la rând în cocoşelul gol pentru că nu ştiau ce înseamnă aia cală şi care sunt riscurile. În bagajul de mână pune-ţi şi toate actele şi eventualele voucherele sau biletele cumpărate online. Nu ai vrea să le fi plătit degeaba.

Ce poţi avea în bagajul de mână?

În afară de cuţite, pistoale şi în general obiecte ascuţite poţi avea cam orice în bagajul de mână. După ce treceţi de zona de securitate din aeroport uitaţi-vă puţin după o cutie mare şi transparentă plină cu obiecte confiscate. O să vă minunaţi câţi oameni aveau impresia că o toporişcă sau un spray de 10 cm. nu ar fi o problemă în transportul aerian. Nu faceţi şi voi aşa.

Atenţie, aveţi voie în avion doar cu un singur bagaj de mână. Indiferent că e plasă, geantă, poşetă sau troller, doar unul să fie. Da, puteţi lua cu voi în avion chiar şi un troller, nu vă faceţi griji. Verificaţi doar de acasă să nu depăşească dimensiunile de 55x40x20 cm. (dimensiunile pot varia în funcţie de compania aeriană si se calculeaza cu tot cu roti si maner) şi 10 kg. Zece kg. (sau 7 kg. mai nou la Blue Air) vă ajung pentru haine suficiente pentru 5 zile şi alte minunăţii de genul încărcătoare de telefon, aparat foto şi papuci de casă şi pot încăpea la întoarcere şi cumpărăturile ce le faceţi în vacanţă. Atenţie deci să nu vă luaţi în bajaj cuţite, lame de ras, grenade etc.
Update! 6.10.2012
La Wizzair bagajul gratuit ce poate fi luat în avion este ghiozdanul sau geanta de laptop, alte genuri de bagaje pot fi luate cu tine în avion doar contra cost. Vezi detalii aici: Ce bagaje de mana pot lua in avion?

Mai aveţi voie să luaţi pe lângă bagajul de mână şi o haină sau o pătură, o revistă (chiar dacă e un Vogue de 5 kile), cârje dacă aveţi nevoie de el şi, în cazul în care călătoriţi cu copil mic, mâncare, cărucior pliant, sau un leagăn mic.

Ce nu poţi avea în bagajul de mână?

Pe lângă cele enumerate mai sus, nu ai voie să intri în avion cu lichide în recipiente mai mari de 100 ml. Nici măcar apă plată la sticlă de 250 ml. nu este permisă. Toate parfumurile şi gelurile de duş trebuie să fie mai mici de 100 ml. altfel rămâneţi fără ele. Nimeni nu stă la discuţii cu voi chiar dacă aveţi parfum Chanel de cinci mii de euro. Ai de ales: ori parfumul ori avionul. Toate recipientele cu conţinut lichid (de maxim 100 ml., da?) trebuie să încapă într-o pungă de plastic transparentă şi resigilabilă de maxim 20×20 cm. Punga o poţi pregăti de acasă sau găseşti la aeroport înainte de zona de control. Punga de plastic trebuie prezentată la control separat faţă de restul bagajelor.

Nu aveţi voie nici cu sandwichuri. Mâncare şi băutură se găseşte în general după check-in şi filtrul de securitate aşa că ştaţi fără griji că nu muriţi de foame şi sete.

Extra-bonus

Toate aparatele electronice (aparat foto, laptop, telefoane) trebuie scoase din bagaje şi puse separat pe banda cu raze X, fiecare într-o cutie de plastic. Cheile, ceasul, monedele şi alte mărunţişuri de genul ăsta iau şi ele calea cutiei de plastic. Eu de obicei îmi ţin toate obiectele mici în buzunarul gecii şi geaca o pun pe banda rulantă. Îmi golesc din timp buzunarele pantalonilor, îmi scot cureaua şi cam asta e tot. Nu mă pune niciodată nimeni să mă descalţ ca să mi se vadă gaura din călcâiul ciorapului şi de bip-ăit nu bip-ăie nimic.

Tips & Tricks pentru bagajul de mână din avion

Şmecheria cea mai mare la bagajele de mână e cum faci să nu treci de greutatea maxim admisă (10 kg.)  şi totuşi să nu laşi nimic în aeroport pentru că nu ai putut renunţa de acasă la lucrurile nefolositoare. E simplu. Îmbrăcaţi-vă cu hainele şi încălţările cele mai grele, scoteţi din geantă lucrurile mici şi multe şi băgaţi-le în buzunarele gecii şi nu plecaţi de acasă cu o geantă de fix 10 kg. Dacă aveţi o pereche de tenişi şi una de bocanci e normal că trebuie să vă încălţaţi cu bocancii ce cântăresc 2 kile. Gecile groase se poartă  în mână şi… faceţi cum fac aproape toate pipiţele înainte de decolare (uitaţi-vă doar după ele că o să vă amuzaţi): mergeţi la baie, vă îmbrăcaţi cu câte haine puteţi, treceţi de zona de control apoi le daţi jos ca să nu muriţi aiurea de cald.

Zgârcenia cere sacrificii 🙂

Vacanţa Secretă

Ştiţi doar că iubesc ca lumea să fie a mea! Nu scap nici o ocazie să călătoresc şi aş pleca chiar acum, fără haine şi valize, dacă mi-ar propune cineva o excursie.

Tocmai la asta m-am gândit atunci când le-am propus celor de la Fly.ro şi Eximtur un nou serviciu turistic numit sugestiv Vacanţa Secretă şi care va face exact ce îi spune numele – va oferi vacanţe clienţilor fără ca aceştia să ştie unde (şi de multe ori când) le va petrece.

Sistemul e simplu: eu, clientul, merg la Eximtur şi spun că vreau o vacanţă, care e bugetul meu şi dacă vreau ceva fiţos sau merge şi economic. De ce să fac asta? Pentru că îmi place să simt că trăiesc momentul sau pur şi simplu nu am timp să caut cele mai bune oferte pentru concediuEximtur cu ajutorul Fly.ro analizează cererea mea şi realizează un aşa-zis profil al turistului din mine. Pentru asta trebuie să răspund la câteva întrebări simple gen:

  • Doriţi o vacanţă relaxantă sau una de aventură gen safari?
  • Doriţi să vizitaţi un singur loc/oraş sau preferaţi un circuit turistic?
  • Vă atrage mai mult marea sau muntele?

Apoi nu mai am de făcut decât să aştept ziua cea mare. Exact aşa cum am făcut şi eu cu Diana până astăzi. Pentru că orice serviciu trebuie testat înainte de a-l arunca pe piaţă, voi pleca chiar mâine în Vacanţa SecretăDiana nu ştia nimic până acum aşa că află deodată cu voi că trebuie să-şi facă bagajele pentru un citybreak aventuros. Acum a aflat despre excursie, mâine dimineaţă va primi primul plic cu informaţii despre ce autocar trebuie să ia, de unde şi la ce oră iar pe după-masă va afla care e destinaţia finală… o va afla în aeroport, doar atunci când va primi biletul de călătorie.

Sunt sigur că asta va fi una dintre cele mai palpitante aventuri ale ei pentru că dorinţa de cunoaştere, adrenalina şi curiozitatea vor intensifica la maxim trăirile din vacanţă şi totul va rezulta într-o experienţă de neuitat şi de povestit până şi nepoţilor. Sper doar să-şi ia hainele potrivite pentru vremea de acolo.

Vom avea pentru voi multe poze, filmuleţe, bucurie şi… magneţi de frigider. Primul magnet de frigider din oraşul în care vom merge îl va primi cel/cea ce ghiceşte unde ne vom petrece Vacanţa Secretă.
Aşa că… începeţi pariurile! 😀

Lumea de jucărie

De mult admir filmuleţele de genul ăsta şi trebuie să recunosc că primele vizionări au fost puţin misterioase pentru că nu înţelegeam dacă totul este montat după ce s-a filmat, s-au făcut mii de fotografii sau s-au folosit jucării pe post de personaje vii.
Par jucării, nu-i aşa? Aşa suntem şi noi, nişte jucării într-o lume colorată.

Via Petreanu.

Domnule prefect, totul e doar de imagine?

În urmă cu două luni m-am bucurat puţin pentru că Prefectura Sibiu a sărit fără frică în mediul online. Horaţiu Răcuciu, actualul prefect al Sibiului, se filma la fiecare sfârşit de săptămână şi încărca pe YouTube clipurile în care îşi povestea realizările. Încă o face, constant, în fiecare vineri.

O instituţie publică să intre în vorbă cu cetăţenii pe care îi reprezintă? De felicitat. Pentru lucrul ăsta nici nu am marcat ca fiind spam toate linkurile postate pe Wall-ul meu de Facebook deşi m-au deranjat. Încă mă deranjează… mai ales atunci când Prefectura Sibiu pune pe wall-ul meu un link spre o asociaţie care, aparent, nu are nici o legătură cu instituţia.

Aş atrage însă atenţia asupra câtorva lucruri simple: Continuă să citești Domnule prefect, totul e doar de imagine?

Oare cum ar arăta…

…un Sibiu înconjurat de turnuri de apărare?

În mod normal sunt un conservator şi, datorită celor 8 ani de studii în restaurare, nu accept mai deloc modificări ale componentelor originale sau butaforii/reconstrucţii dacă nu sunt imagini şi documente 99,99% sigure despre cum arătau elementele ce se doresc reconstruite.

Înainte de 2007 se voia în Sibiu marcarea vechilor turnuri şi porţi istorice de intrare în oraş. S-au făcut probabil zeci de propuneri care au rămas până azi în acelaşi stadiu. Ţin minte planurile unui turn de câteva etaje ce trebuia amplasat chiar la intrarea pe corso (Nicoale Bălcescu) cum vii dinstre Parcul Astra, pe vechiul amplasament al Turnului Porţii Cisnădiei. La reconfigurarea străzii s-a făcut loc Continuă să citești Oare cum ar arăta…

Ieri cred că am fost ambasadorul oraşului Sibiu. La noua Silva.

E seară, pot scrie despre alcool 🙂 Deci să purcedem.
Aseară am fost invitat la Bucureşti pentru a reprezenta oraşul Sibiu. Pe bune, asta am făcut.

Am crezut că merg să descopăr noua Silva, să o degust şi eventual să mă ameţească dar m-am trezit urcat pe o scenă, în bătaia reflectoarelor şi a blitzurilor camerelor foto. Aşezat pe un scaun înalt, de bar, m-am lăsat cu mare plăcere intervievat de către Cătălin Ştefănescu în legătură cu oraşul Sibiu. Am vorbit despre spiritul oraşului Sibiu, despre ce merită vizitat aici, despre pieţele centrale, Muzeul Satului şi Mărginime Sibiului. Apoi am recomandat câteva cafenele unde merită să-ţi petreci Continuă să citești Ieri cred că am fost ambasadorul oraşului Sibiu. La noua Silva.

Chiar credeţi că doctorii ne prescriu medicamentele potrivite?

Nu sunt eu marele arhitect lu’ peşte şi nici nu lucrez atât de mult în domeniu încât să îmi intre în buzunar miile de ieuroi lunar. Dar cu toate astea, diferite firme perindează în jurul meu pentru a-mi oferi procente din vânzările lor de materiale de construcţii.

Să facem un calcul simplu – pentru construirea unei case unifamiliale e nevoie de: Continuă să citești Chiar credeţi că doctorii ne prescriu medicamentele potrivite?

Mi-e jena de jena lor

Mi-e rau cand ma uit in oglinda si-mi dau seama ca facem ceva pe munca noastra. Ma intreb de ce naiba mai avem arta in jurul nostru, de ce muzicienii mai canta si regizorii mai fac filme. De ce actorii mai joaca, de ce pictorii mai fac tablouri, de ce scriitorii mai publica.

Mi-e rau cand realizez ca pentru o noapte in oras nici nu ma gandesc la cei 50 de lei dati pe bere sau ca ieri am mancat piept de pui, un cartof si o savarina cu 80 de lei. Ma simt aiurea realizand chestiile Continuă să citești Mi-e jena de jena lor