Lună: aprilie 2012

2 moduri inedite cum să decorezi masa de Paşti

Dintr-o obligaţie morală (nevasta de două zile doar găteşte şi face curat prin casă iar eu am cam tras chiulul), astăzi am vrut să arăt că pot ajuta şi eu la frumuseţea Paştilor şi m-am apucat să găsesc o modalitate cum sa decorez masa de Pasti. Am găsit două soluţii destul de simplu de realizat dar ingenioase de a decora masa de sărbători cu ajutorul şerveţelelor de masă. Soţioara Diana a fost mai mult decât încântată de cum arată aşa că vă arăt şi vouă mai jos cum puteţi să scăpaţi basma curată după zilele în care ea lucrează toată ziua iar voi, bărbaţii, staţi în faţa calculatorului. Femeile sunt şi ele invitate să încerce să decoreze masa de Paşti aşa cum am făcut-o eu 🙂

Continuă să citești 2 moduri inedite cum să decorezi masa de Paşti

Magie cu apa care nu te udă

Am lucrat mai bine de un an la amenajarea mai multor muzee din ţară şi inevitabil ajungeam la discuţia sistemelor de siguranţă la foc şi cele de stingere a incendiilor. Exponatele dintr-un muzeu sunt inestimabile şi de neînlocuit. Nu poţi descoperi un nou mamut dacă cel pe care îl ai în muzeu arde şi nu poţi înlocui un document vechi dacă e udat de pompieri. Aşa că s-au găsit soluţii precum extinctorul cu dioxid de carbon, depozitele ermetice care lasă focul fără oxigen şi altele mai mult sau mai puţin eficiente. Pe vremea aia nu ştiam de Sinorix.

Continuă să citești Magie cu apa care nu te udă

Bucătăria 1/1: Cum se vopsesc ouale?

Azi este joia verde, ziua în care se vopsesc ouăle. În copilărie mergeam în fiecare an la stropit, seara întorcându-ne acasă cu o plasă plină cu ouă colorate. Niciodată nu mi-au plăcut cum arătau 😀 aşa că m-am hotărât să vă spun cum se vopsesc ouale fara coloranti artificiali şi fără să se vadă ştampila cu data expirării. Prima oară o reţetă Fusion Cooking apoi un secretul de-al meu pentru vopsit ouăle de Paşti pe care sigur nu-l ştiaţi.

Ouă vopsite tradiţional cu frunze de ceapă roşie Continuă să citești Bucătăria 1/1: Cum se vopsesc ouale?

3 femei şi 3 bărbaţi pro şi contra limo-berea Ciuc Radler

Azi m-am plimbat preţ de câteva ore prin oraş cu o sticlă de bere Ciuc Natur Radler şi am împărţit-o cu cei pe care i-am întâlnit în drumul meu. La un moment-dat eram pe o bancă într-un părculeţ cu paharul de bere după mine. Dacă mă întreba de sănătate vreun poliţai aveam deja pregătit răspunsul: e limonadă, nu bere.

Ciuc Radler are 63% limonadă adevărată, restul bere şi 1,9% alcool. Citind povestea Radle-urilor mi-am dat seama de ce cei de la Ciuc mi-au trimis-o: e pentru biciclişti 🙂 Sau cel puţin aşa a fost inventată. Cică se dă un proprietar de tavernă de lângă Munich ce şi-a construit după Al Doilea Război Mondial o pistă de biciclete ce se întindea, prin pădure, din oraş până la taverna lui. Undeva prin iunie 1922 au ajuns la el 13,000 de biciclişti însetaţi iar Herr Kugler, berarul nostru, neavând atâta bere pentru toţi a combinat limonada cu berea ce-o avea, cu un raport 50/50. S-a scos în faţa bicicliştilor spunându-le că are grijă de ei să ajungă întregi acasă şi fără incidente.

Dacă voi încă nu aţi gustat-o, vedeţi mai jos ce-au zis oamenii, care a fost reacţia lor după ce au gustat-o şi care e părerea mea despre limo-berea de la Ciuc: Continuă să citești 3 femei şi 3 bărbaţi pro şi contra limo-berea Ciuc Radler

Renault Twizy nu va veni niciodată în România

În Italia majoritatea locurilor de parcare sunt ocupate de două maşini (în general Smart-uri) parcate perpendicular faţă de bordură. Acum a venit timpul ca un singur loc de parcare să fie ocupat de 3 masini! De trei Twizy. La noi nu cred că vom vedea prea curând aşa ceva. Aici SUV-urile sunt la putere chiar dacă nu avem unde să le parcăm.

Cu Twizy am făcut cunoştinţă la Roma, acolo unde cei de la Renault lansau prima maşină 100% electrică. Unde puteau altundeva să lanseze aşa o mini-maşină decât în Italia? Şi elecrtică pe deasupra… Renault Twizy arată foarte bine, îţi atrage clar privirea pe stradă datorită designului şi dimensiunilor mici. În plus, designul este plusat cu atracţia anilor ’90 – uşile ce se deschid vertical. Asta dacă ai uşi la maşină pentru că există şi modelul fără. Acest model (cel fără uşi) arată mai Continuă să citești Renault Twizy nu va veni niciodată în România

Urăsc hoţii de idei

Sunt sigur că şi voi aveţi colegi care îşi asumă ideile voastre, cu toţii avem prefăcuţi dinăştia prin jurul nostru. Ce trebuie oare să le facem? Cum oare să îi facem să înţeleagă faptul că pentru a te lăuda cu ceva trebuie să fie al tău acel ceva.

Îmi aduc aminte de un fost coleg arhitect care întotdeauna se lăuda cu ideile lui, chiar dacă în mare majoritate le auzea înainte de la mine. Mergea pe la şefi şi colegi şi povestea cu mare patos ce idei de amenajare mişto are el, se punea mai apoi la calculator şi schiţa repede ce-i spusesem eu înainte. Apoi se lăuda cu munca lui. Avea un har de-a trăi fiecare cuvânt spus şi intra în detalii tehnice de până şi eu îl puteam crede că inovaţiile erau scotocite de el. Problema a devenit stringentă după Continuă să citești Urăsc hoţii de idei

Healthcare la schimb sau cum am recâştigat încrederea

În mod normal poate ar trebui să fiu puţin supărat gândindu-mă că bunicul Dianei a fost externat săptămâna trecută din spital pentru că trebuia să elibereze patul pentru un moşulică în stare mai gravă. Sau că timp de-o săptămână cât a stat în spital a trebuit să-şi cumpere din banii lui medicamente, seringi şi pansamente, asta chiar dacă a cotizat jdemii de ani pentru asigurări de sănătate. Poate ar trebui să fiu mâhnit că, peste toate astea, mai şi plouă şi e frig afară.

Dar încă mai am speranţe… zilele trecute am văzut că se poate. Am experimentat şi am descoperit sistemele de sănătate din Europa de Vest şi America, sisteme deocamdată cu adevărat S.F. pentru noi. Nu vreau să mă plâng de faptul că la noi nu e ca „afară”, vreau mai degrabă să sper că românii ce fac lucruri atât de bune pentru export vor reuşi să le implementeze cu timpul şi în ţara noastră.

Vorbesc aici strict de sistemul Soarian de la Siemens. Sistem care… cum să vă spun… m-a dat pe spate. Adică eficientizează atât de mult munca într-un spital de-ţi vine să te internezi zilnic (aşa cum Continuă să citești Healthcare la schimb sau cum am recâştigat încrederea

Bucătăria 1/1: Orez cu curry de vinete si Mango Lassi

Saptamana asta am avut evenimentul despre India si am mancat de la Fusion Cooking cateva specialitati indiene. Dupa cum se stie, indienii mananca foarte picant pentru ca (din cate am auzit) la ei e foarte cald si mancarea se strica repede asa ca se combina mancarurile cu tot felul de condimente inca dinainte de a le transporta de la producator, astfel ascunzand mirosul si gustul de stricat. Pe langa faptul ca le conserva. Astazi, Orez cu curry de vinete si Mango Lassi: Continuă să citești Bucătăria 1/1: Orez cu curry de vinete si Mango Lassi

Diferenţe dintre şcoala de ieri şi şcoala de azi

Clasele I-IV le-am făcut la una dintre cele mai bune şcoli din Sibiu, probabil cea mai bună (şcoala 15, actuala Goga) iar din clasa a V-a m-am mutat la Liceul de Arte. Dacă primele zile pe băncile şcolii nu se pot lua în calcul, din clasa a V-a cred că pot spune că aveam discernământ. Asta şi pentru că noi în clasa a VI-a ştiam deja ce vom face în viitor, lucru care nu cred că era valabil la majoritatea copiilor de vârsta noastră. Câţi dintre voi ştiau la 12 ani care le e viitorul? Nu mergeam la şcoală doar pentru că era obligatorie, cei mai mulţi dintre noi studiam zilnic ore în şir (eu desenul, alţii vioara sau pianul, alţii baletul etc).

Cu toate astea, am avut colege bogate care defilau cu maşinile prin faţa şcolii, am avut colegi chiulangii pe care nu-i vedeam cu lunile, am avut colegi prinşi că vindeau droguri uşoare, am avut Continuă să citești Diferenţe dintre şcoala de ieri şi şcoala de azi

Ce facem azi?

  • Azi începe Târgul de Paşti de la Sibiu. De data asta, cu multe standuri (aranjate în formă de petale de floare) unde se pot găsi ouă naturale încondeiate manual, ouă din lemn pictate manual, ouă îmbrăcate în mărgele, ouă de pus în „pomul de Paști”, coșuri împletite din nuiele, coșuri brodate, decorațiuni de Paști din flori naturale, tablouri pictate pe scoarță de copac, piatră sau sticlă, obiecte din lemn, lumânări decorate manual, articole din sticlă pictată manual, articole din piele lucrate manual, jucării, bijuterii, produse pralinate, turtă dulce, dulciuri de casă, prăjituri, produse din ghimbir, cașcavaluri maturate și mezeluri afumate ungurești, vestimentație rustică din in și bumbac, flori și multe articole din foi de porumb împletite. Să spun mai multe?
  • Tot astăzi voi lucra la fabrica Siemens din Braşov în cadrul evenimentului Bloggeri la Schimb. Daţi-mi follow pe Twitter şi urmăriţi-mă după hashtagul #bloggerilaschimb pentru că voi posta impresii de la noul meu job. În plus, vom face vizite în Braşov şi în jurul Braşovului, acolo unde Siemens a adus tehnologii noi.

Mi-aş fi dorit şi eu o Şcoala Altfel.

Nu ştiu cum şi de ce le-a venit oamenilor să lase la o parte manualele şi să părăsească pentru o săptămână băncile şcolilor dar nu ţin minte să fi fost în ultimii ani program (extra)şcolar mai mişto ca „Scoala Altfel„.

Ieşiţi doar prin oraş să-i vedeţi pe elevi cum mişună printre muzee, parcuri şi cafenele alături de profesori. Sunt foarte curios care a fost programul elevilor săptămâna asta având în vedere că nu s-au făcut cursuri ci toate zilele au fost umplute doar cu activităţi cu caracter non-formal menite să pună Continuă să citești Mi-aş fi dorit şi eu o Şcoala Altfel.

Bune maniere la mişto

1. Bărbatul, atunci când însoţeşte o femeie, trebuie să meargă întotdeauna pe partea dinspre stradă. Nicidecum pentru ca femeia să nu fie expusă la diverse pericole (accidente, maşini care s-o stropească trecând printr-o baltă) ci pentru că femeia întotdeauna trebuie să aibă privirea liberă spre vitrinele magazinelor.

2. Bărbatul intră primul în restaurant, înaintea femeii. Nu pentru a o feri de eventuale priviri indiscrete ci pentru că bărbatul trebuie să verifice ca nu cumva în restaurantul respectiv să fie şi amanta. În acest caz, se poate retrage repede, spunând că toate mesele sunt rezervate.

3. Nu mai ştiu alte bune maniere….

La ce e bun internetul mobil

Sebi e curios dacă m-a ajutat vreodată internetul mobil. De parcă nu s-ar ştii deja, exact cu două luni în urmă am scăpat de-o noapte pierdută în frig, doar pentru că am postat pe Facebook faptul că am rămas blocaţi pe Valea Oltului. Nu am povestit atunci toată păţania (deşi ar fi meritat) aşa că îmi aduc aminte acum, zâmbind în colţul gurii că am ce povesti până şi nepoţilor. Şi dacă o să vi se pară că articolul ăsta e ca un manifest pro internet mobil, să ştiţi că asta şi e.

Plecarea din Bucureşti cu autocarul nu era deloc sigură pentru că se anunţaseră de cu o seară înainte coduri portocalii şi roşii. Totul părea însă senin aşa că am plecat liniştiţi pe A1, acolo unde lucrurile începeau să viscolească optimismul nostru. Circulam normal, nu făcusem nici o oprire dar Continuă să citești La ce e bun internetul mobil

Tabletă Ideko V13 Slim

De câteva zile am pus mâna pe o jucărie dinasta. Să mă bată cucu dacă ştiu ce-i de capul ei pentru că pe net nu am găsit mai nimic, doar un articol-review pe blogul importatorilor, plin de specificaţii care nu mă lămuresc. Adică, la impresii finale sunt trecute ca plusuri autonomie mare a bateriei (ţine undeva sub 2 ore deschisă, cu wireless-ul pornit) şi raza conectivitate wifi mare deşi mie nu mi se încarcă un clip pe Youtube sau o pagină de Facebook dacă stau la 2 m. de rooter. Cu poziţionarea camerei frontale trecută la minus sunt de acord, e folositoare eventual la video-calluri dar cam atât pentru că e pusă undeva jos, într-un colţ al tabletei. Mie mi se pare că merge puţin greoi dar cum e prima jucărie de genul ăsta pe care am pus până acum mâna aş vrea puţin mai multe info şi păreri despre tableta asta în comparaţie cu altele.

Sau, eventual, ceva alte recomandări? Continuă să citești Tabletă Ideko V13 Slim

Călător în lume – din Bangladesh în India

Bangladesh-ul este o ţară înconjurată practic de India. Pentru a merge în ţara vecină trebuie să treci pe jos printr-un no man’s land, acolo unde nimeni nu te apără. Bătălia pe ghişeul unde arăţi paşaportul pentru a fi eliberat se dă pe viaţă şi moarte. În plus, dacă ajungi în Bangladesh cu avionul, cu avionul trebuie să şi pleci. Schimbarea mijlocului de transport se face doar cu derogare iar dacă ai nevoie de ceva de la consulatul onorific al României în Bangladesh, armează-te cu răbdare şi pregăteşte-te să dai mult din mâini că doar prin semne te vei putea înţelege cu angajaţii de acolo.

Poveşti despre drumul din Bangladesh în India, obiceiuri indiene, tradiţii, tips&tricks, degustări de masala chai şi samosa cu sos, bindi, sari… toate le trăim mâine la Călător în lume, la TeaSpot Cafe Sibiu, ora 20:00.

Ţigani de Cartea Recordurilor

Au vrut şi căldărarii să fie respectaţi pentru o chestie şi nu le-a prea ieşit. În ianuarie s-au adunat ei în jurul căldării şi-au început să taie varza şi carnea de porc, le-au dat în clocot şi aşa au gătit ei o tonă de „sah hai mas” (mâncare tradiţională de-a lor). Au plătit 500 de euro taxă celor de la Guinness World Records şi au aşteptat, mângâindu-şi burţile, să primească certificatul ce le dovedea faptul că au intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare porţie de mâncare tradiţională. Pe sfârşitul săptămânii trecute, însă, au primit vestea cea proastă de la Guinness: mâncarea lor este doar o tocană iar pentru asta există deja un record de 2 tone ceea ce, evident, e mai mult decât tona pregătită de cei 19 bucătari ţigani de la Sibiu.

Astfel, romii noştri ameniţă acum cu vizite la ambasada Marii Britanii în România, proteste de stradă în Londra şi că vor da în judecată Guinness World Records pentru discriminare rasială.
Vedeţi voi, asta deja e prea mult.

Continuă să citești Ţigani de Cartea Recordurilor