Copii ce dau clasă multor oameni mari. Copii ce simt teatrul şi care au fost actori în toată firea timp de o oră, ieri, la Teatrul Gong de la Sibiu. Copii ce au oferit emoţii şi lacrimi unor corpuri de peste 90 Continuă să citești Puţin despre Momo şi timpul pierdut la FITS 2012
În momentul în care citiţi rândurile astea, sunt la Braşov. Nu mă pot abţine aşa că:
Să ne întoarcem la lucruri serioase. Sunt la Braşov pentru a participa la Social Media Summit Braşov. Eu intru în scenă imediat după ora 10:00 pentru a vorbi despre metode prin care îţi poţi creşte influenţa în mediul online. Mai exact, voi povesti (cu întâmplări din viaţa reală) despre cele 10 lucruri obligatorii de făcut pentru a fi băgat în seamă ca şi blogger. Lucruri care, evident, şi mie mi se Continuă să citești Ce a putut Sibiul poate şi Braşovul
Nu am ascuns niciodată faptul că sunt mai degrabă adeptul spectacolelor de stradă şi a celor în spaţii neconvenţionale, în cluburi şi prin hale industriale decât genul de om care intră liniştit în sala de teatru, se aşază frumos pe scaunul de catifea şi aşteaptă în aplauze reprezentaţia. În stradă, actorii nu mai sunt actori, ei se transformă în prieteni pe care poţi pune mâna, în oameni cărora le simţi respiraţia şi transpiraţia. Acolo, pe asfalt, totul e mult mai intim iar tu, spectatorul, eşti parte din spectacol. Am spus-o şi am arătat-o asta.
2012 am vrut să fie altfel. Mi-am propus minim 2 spectacole de sală pe zi şi le-am avut. Dar nicidecum nu mi-am imaginat că dorinţa asta a mea poate fi transformată în regret. Regret că mi-am Continuă să citești FITS-ar ploaia…
Priviţi clipul în întregime pentru că merită dar fiţi atenţi la imaginile de la 1:40 care descriu cel mai bine cuvintele: Noi mizăm pe împreună. Împreună suntem mai puternici.
(Fie reuşim împreună, fie ne risipim încercând singuri)
În după-masa asta am felicitat câştigătorii concursului ”I think therefore I blog!” organizat de Consiliul Judeţean al Elevilor Sibiu. Cu ocazia asta am descoperit câţiva tineri foarte faini şi câteva fete care vor să crească pe partea de blogging. Nu are rost să vă mai spun eu multe lucruri pentru că aş vorbi subiectiv aşa că vă rog doar să aruncaţi un ochi pe blogurile lor şi să vă daţi cu părerea.
Deci, repet, cu toţii sunt bloggeri elevi sibieni: Continuă să citești I think therefore I blog
Sport, sport dar promit să nu vorbesc aproape deloc despre fotbal. Voi pune doar poze şi amintesc faptul că bloggerii din Cluj-Napoca au câştigat Cupa Bloggerilor la fotbal, bucureştenii au pierdut din nou aurul deşi sunt f.f. buni iar Timişorenii au primit medaliile de bronz dar sunt cei mai tari şi organizaţi. Oamenii ăştia violeţi au oferit cadouri tuturor contracandidaţilor, au făcut bannere, au fluturat steaguri şi au aprins fumigene. Parcă erau la un meci de Liga I. Spam United Sibiu s-a clasat pe locul 7. Clasamentul complet AICI.
În schimb, aş putea spune foarte multe despre Conferinţa de Social Media şi Sport de sâmbătă. Speakeri foarte implicaţi în subiect: fotbal, baschet, rugby, antrenori, directori de comunicare, PR-i, suporteri… S-a ajuns la o concluzie clară: conducerile echipelor nu vor transparenţă dar este nevoie Continuă să citești Nu trebuie să faci sport ca să poţi vorbi despre sport
Multe reactii dure la articolul de azi dimineata. Ma asteptam sa sara lumea in sus dar nici intr-atat incat sa primesc amenintari si unfriend pe Facebook si, poate, in viata reala.
Nu vad de ce m-as explica pentru ce am spus. Din orice unghi as privi, tot la parerea pro-incinerare raman. Sa spun si de ce: Continuă să citești De ce nu vreau sa fiu mort
Mă deranjează puţin grija primăriei şi a oamenilor pentru mărirea în fiecare an a cimitirului municipal. Nu trece vreme mai îndelungată fără să citesc de investiţii în terenuri şi lustruirea aleilor de pe lângă morminte. Parcă 85.000 de morţi într-un oraş de 140.000 de vii e cam mult. Nu mai bine dăm o lege locală prin care morţii trebuiesc incineraţi şi ţinuţi în vaze de cristal deasupra patului? Şi-aşa e o prostie să mergi o dată pe an să plângi pe-o piatră sub care locuiesc doar râme şi gândaci. Suferinţă aiurea. Trăim în trecut. Continuă să citești Morţii să moară. Viii să trăiască.
Carmen Bejan, studenta la medicină din Timişoara, a omorât şi a tranşat un om în 2009. I-a tăiat picioarele pentru a intra într-un geamantan. Ieri, ea a născut un copil care a murit din cauza mai multor malformaţii grave. Copilul s-a născut fără mâini. A primit ce-a meritat?
Mi-e dor de vremurile în care ne întreceam în desene pe astfalt. Eram copii fără griji şi aveam impresia că desenele noastre pot schimba lumea. Cerul era mov şi soarele albastru doar pentru că aşa ni le imaginam noi. Şi ni se păreau mai cool aşa. Aveam impresia că într-o zi vom putea dictata lucrurilor din jurul nostru cum să arate şi ce să facă.
Zilele astea am revenit la plăcerea de a desena ca un copil. Nu mai am curajul de a schimba culorile cerului (şi dacă o fac, mi se pare straniu) dar încă îmi mai pot imagina un Rai plin cu bere 😉 Continuă să citești Lume, lume. Poftiţi de vă imaginaţi o nouă lume prin desen.
Sâmbătă voi fi la Mediaş unde voi vorbi din nou în faţa publicului. De data asta despre Social Media şi sport, legătura dintre ele şi cum pot ajuta bloggerii în susţinerea sportului.
Deşi sunt un tip anti-talent într-ale sportului, fotbal ştiu să joc doar pe post de portar într-o poartă mai mică de 2m., de alergat în parc mi-e aproape ruşine iar singurul sport de performanţă din viaţa mea a fost înnotul, m-am implicat de când mă ştiu în promovarea şi susţinerea sportului. Doar dacă mă gândesc la Promovarea Baschetului în Şcoli şi susţinerea baschetului, la Critical Mass şi Bicicleta Zilnică e de ajuns pentru a demonstra asta. Sportul nu înseamnă doar fotbal. O să încerc să explic asta celor câteva sute de fotbalişti ce se vor lupta în Continuă să citești În weekend merg la conferinţa de Social Media şi sport şi la Cupa Bloggerilor
Aţi văzut că mi-e întotdeauna greu să vorbesc despre evenimentele în care sunt implicat. Şi zău că-mi pare rău că nu laud mai mult ceea ce fac dar mi-e frică să nu fiu cumva subiectiv având în vedere că e vorba despre ceva mai mult decât personal. Am fost certat în câteva rânduri că oamenii trebuie să citească pe la alţii despre evenimentele în care sunt implicat şi că nu ştiu să profit de lucrurile bine făcute în aşa fel încât să-mi fie recunoscută (oarecum) munca şi de cei ce nu mă cunosc personal.
Dar nici de data asta n-o s-o fac. N-o să spun că mi-a plăcut mult Huet.Urban, n-o să spun că mi-a Continuă să citești Cum a fost la Huet Urban 2012?
Băiatul ăsta a filmat aseară non-stop cu telefonul la concertul Moonlight Breakfast. Dar nu a filmat concertul, aşa cum probabil v-aţi aştepta. El a filmat-o pe o femeie din public. Altă preocupare nu a avut săracul decât s-o filmeze pe una care era puţin trotilă şi, întâmplător, era îmbrăcată în femeie de serviciu. Femeia se simţea bine, dansa extaziată în faţa scenei iar băiatului ăsta i s-a părut atât de funny încât şi-a scos aifonul şi-a urmărit-o toată seara filmând-o. Nu 2 minute, nu 4 ci tot concertul.
Vă daţi seama cu câtă nerăbare a ajuns el acasă şi şi-a descărcat de pe telefon cele 50 de minute cu femeia de serviciu dansând. O fi ajuns deja pe Youtube?
Cu siguranță foarte mulţi dintre voi aţi mâncat pui afumat din supermarket. Știm poveștile cum că puiul ăsta afumat de fapt nu e afumat cu fum ci cu apă sau alte cele. Continuă să citești Bucătăria 1/1: pui afumat la wok & tort de ciocolată cu caramel sărat
În sfârşit o să doarmă şi vecinii.
Mâine şi poimâine, comunitatea din cea mai veche Piaţă a Sibiului iese în stradă. Iese pentru a oferi tuturor sibienilor şi turiştilor un festival în care sunt implicaţi toţi actorii din Piaţa Huet – localuri, instituţii, ONG-uri, muzee şi toate cele. Şi cum locuim şi noi la o aruncătură de băţ de Piaţa Huet, anul ăsta am fost implicaţi în organizare. Eu cu de-ale mele, Diana cu realizarea costumelor baroc ce se vor purta pe timpul festivalului şi la care a lucrat nopţile. Scuze, vecinii 🙂
Ateliere, dansuri, târguri slow-food şi de tineri designeri, workshopuri, ditamai concertele cu Moonlight Breakfast şi Toulouse Lautrec, expoziţii, seminare, întâlniri, Grand Tour Baroc şi… Balul Continuă să citești Huet.Urban Goes Baroc
Nenea Piţurcă ia de la Federaţia Română de Fotbal 400.000 euro/an. Adică 33.333 euro/lună. Adică 148.116 lei, ceea ce înseamnă aproape 1,5 miliarde lei vechi! Lunar!
50.000 de euro/meci.
Pentru ce? Pentru 8 meciuri jucate în 2012 dintre care jumate amicale? Pe bune acum, îşi aduce aminte cineva de ultimul meci a României? Mai ştie cineva care sunt jucătorii naţionalei?
Nici măcar TVR1 nu le mai difuzează meciurile naţionalei conduse de Piţurcă. Tot el e antrenor, nu?
Imaginile nu cred că mai au nevoie de alte explicaţii. Continuă să citești Cine le-a dat oare educaţia?
Am mai spus-o, eu sunt un câştigător. La concursuri. Atunci când particip la un concurs o fac pentru că ştiu că pot câştiga. Şi nu prin fraude sau înşelătorii ci prin ce pot face.
Ediţia trecută chiar şi la ditamai Masterchef s-au acordat 5 min. în plus pentru prepararea bucatelor doar pentru că unii participanţi nu au reuşit să-şi facă platingul. Păi e corect faţă de restul?
Unii au muncit şi poate au neglijat unele detalii doar pentru a ajunge la finish în timpul regulamentar. Tocmai de aia mi se pare o totală lipsă de respect să schimbi regulile concursului în timpul desfăşurării lui. Nu e corect să prelungeşti perioada de înscriere doar pentru că ar fi vrut să participe şi alţii care s-au trezit târziu, nu e corect să-l laşi mai liber decât ai prevăzut doar pentru a nu elimina mulţi participanţi care nu au fost atenţi la reguli şi cerinţe. Concursurile sunt făcute pentru a fi câştigate nu pentru a avea mulţi participanţi dezinteresaţi.
Prima oară, înainte de a participa la un concurs, eu îi citesc regulile. Pot să fie 10 pagini de reguli şi condiţii că eu le citesc pe toate. Încă de mai multe ori până sunt sigur că le ştiu pe dinafară. Apoi Continuă să citești Regulile sunt reguli şi nu ar trebui modificate indiferent…
