Sunt pe cale de a mă vinde politic.

Campania electorală a început în mod legal încă de o săptămână şi până acum eu nu am văzut nimic în jurul meu care s-o anunţe. Panourile de lemn vopsite în alb, special aruncate prin oraş pentru a fi murdărite cu aracet, sunt încă goale. Câteva panouri publicitare pe ici pe colo, ieşire la curăţenie prin oraş îmbrăcaţi în tricouri pline de siglele partidelor politice dar cam atât.

Presa şi ea este flămândă de banii ce intrau în vilele patronilor la fiecare campanie electorală. De data asta însă cei 5000 de euro sunt prea mulţi. Mult prea mulţi pentru nişte alegeri fără miză. La Sibiu am ajuns în stadiul în care actualul primar se roagă de partidele contracandidate să desemneze un candidat la Primărie iar ele, partidele, aruncă în joc un om ce cu 2 luni în urmă nu ştia ce e aia partid şi pe care nimeni din politica locală nu-l vrea cu adevărat. Carne de tun.

E grav.

Oficial, declar blogul ăsta o alternativă ceva mai ieftină de promovare a candidaţilor şi partidelor. Nu Continuă să citești Sunt pe cale de a mă vinde politic.

Oare putem noi, ca oameni, să transformăm oraşul 20.20?

Siemens a lansat cu ceva vreme în urmă concursul Oraşul 20.20 la care, în sfârşit, în ultima zi de concurs, e reprezentat şi oraşul Sibiu. Pentru că trebuie să recupereze mult, vă invit pe toţi să intraţi pe pagina concursului AICI şi să daţi un vot, un like şi chiar să lăsaţi un comentariu. Oare putem noi, ca oameni, să facem asta şi să ne ajutăm oraşul să câştige concursul? Deci, click aici.


Continuă să citești Oare putem noi, ca oameni, să transformăm oraşul 20.20?

Bucătăria 1/1: Paste de orez prăjite în wok şi prajitură grecească

Aşa cum v-am obişnuit, în fiecare weekend vă provoc să gătiţi puţin mai special. Ce gătim astăzi? Câteva paste din orez cu legume şi la desert avem prăjitură grecească ce merită degustată.

Continuă să citești Bucătăria 1/1: Paste de orez prăjite în wok şi prajitură grecească

În România noastră chiar nu există altceva frumos în afara femeilor?

Eu unul sunt puţin deranjat de faptul că brandul nostru de ţară este „femeile frumoase”. Zecile de mii de spanioli ce-au petrecut câteva zile prin Bucureşti au spus că le plac femeile, femeile frumoase, şi femeile frumoase din România. Altceva nu au găsit să laude la ţara noastră. A doua clădire administrativă ca mărime după Pentagon a fost vizitată de câteva zeci de spanioli. În schimb, a doua cea mai frumuşică pipiţă din Bucureşti a fost vizitată de zeci de spanioli… pe seară.

Nu ar fi o problemă că avem gajici drăguţe, problema e că străinii pleacă cu impresia asta de la noi pentru că româncele îşi ridică instant funduleţul dacă simt miros de ne-român. Cel mai greţos gras Continuă să citești În România noastră chiar nu există altceva frumos în afara femeilor?

Crize. Cultura face diferenţa.

Stau şi mă întreb ce rost are cheltuirea banilor pe evenimente sportive şi culturale. Pentru a face performanţă în sport îţi trebuie nu doar milioane de euro investiţi dar şi multă răbdare pentru că banii se întorc (eventual) doar în câţiva ani buni. Stau şi mă întreb dacă eu aş băga bani într-o echipă sportivă de copii. De câţiva ani implementez proiecte pentru promovarea baschetului în şcoli şi alte proiecte sportive unde se cheltuiesc bani destui fără ca măcar să văd nimic concret a doua zi după ce merg în şcoli cu mingea de baschet după mine. Dar nu eu le finanţez deci continui.

Stau şi mă întreb de ce să bagi milioane de euro într-un eveniment cultural, de ce să plăteşti artişti şi de ce toată munca. Este un ocean în care banii dispar fără ca biletele vândute la spectacole să Continuă să citești Crize. Cultura face diferenţa.

Frustrările clujenilor – bătăile mele cu "U" Cluj

Suporterii „U” Cluj, pe lângă cei de la Ploieşti, sunt probabil cei mai scandalagii suporteri cu care m-am întâlnit la baschet. Nu vorbesc aici de fotbal (deşi suporterii despre care voi vorbi acum sunt veniţi în sală direct de pe stadion) vorbesc despre galeriile ce se fac prezente la meciurile echipelor de baschet, aşa-zisul sport fair-play.

Pe vremea când mergeam şi eu în deplasări cu echipa de baschet din Sibiu, nu exista prezenţă la Cluj care să nu se lase cu scandaluri, scuipaţi şi sânge. Atunci când ne apropiam de sala Hora Demian, opream maşina în mijlocul drumului şi astupam S-ul de la numărul de înmatriculare (de la SB) pentru a părea că avem maşină de Bucureşti, atâta frică aveam de huliganismul „U”ist. Asta pentru că aproape la fiecare deplasare cu autocarul ne întorceam acasă cu geamuri sparte de pietrele clujene. Fără provocări de cele mai multe ori.

La baie, în pauze, mergeam escortaţi de paznici, la chioşcul infect din sală mergeam în grupe de câte 3, în sală ne era permis să intrăm doar după ce sala era plină şi galeria clujeană îşi lua în Continuă să citești Frustrările clujenilor – bătăile mele cu "U" Cluj

Cum ar fi sa nu existe timp? La Experience Hotel, timpul se oprește în loc.

Ultimele săptămâni au fost pentru mine un adevărat test de forţă creativă. Cum a dat prima rază de căldură, cum deadline-urile au fost din ce în ce mai presante. Pe lângă obişnuitele proiecte de arhitectură, m-am jucat în perioada asta foarte mult cu creionul pe tabletă, din mâinile mele şi imprimanta tipografiilor ieşind sute de afişe şi pliante realizate pentru viitoarele festivaluri ce vor avea loc la Sibiu. Despre unele dintre ele am scris aici.

Mă şi întreba un prieten de unde mai fac eu rost de timp pentru odihnă. El însă nu realizează că noi muncim, ne distrăm, visăm şi chiar ne odihnim în funcție de percepția noastră asupra timpului iar fiecare dintre noi percepe acest timp în stilul lui. În ultimii 50 de ani, viteza cu care societatea se dezvoltă a făcut din timp resursa supremă. Doar că… pe când majoritatea oamenilor văd în timp un inamic, eu îl consider un aliat al meu. Întotdeauna am timp pentru creaţie, în fiecare moment vreau să cred că realizez ceva creativ. Cu cât timpul trece mai mult, consider că am realizat mai multe.

Dar dacă am câștiga mai mult timp, dacă acesta ar ajunge să fie nelimitat, oare cum ar arăta lucrurile create de noi? Tocmai pentru a răspunde la această întrebare, Grolsch a creat Experience Hotel, un spațiu în care timpul nu există și unde 14 experimentaliști își vor testa creativitatea pe Continuă să citești Cum ar fi sa nu existe timp? La Experience Hotel, timpul se oprește în loc.

Călător în lume – Maroc

Mâine e etapa 3 din evenimentul „Călător în lume„, etapă în care vom cunoaşte o ţară în care visez de câţiva ani să ajung dar nu am avut ocazia – Maroc. În urma acestui eveniment sper să îmi astâmpăr cât de cât setea de ţinut African, un alt vis de-al meu fiind un safari de vreo 2 săptămâni prin Africa de Sud. Dar asta mai încolo 🙂

Geograful Costea Daniel ne va povesti, în imagini şi amintiri, drumul lui prin Maroc, plecând de la Tanger, poposind la Fes, capitala Rabat, Casablanca, Marrakech şi ajungând până în Munţii Atlas. Mâine, marţi, 8 mai, ora 20:00, TeaSpot Cafe Sibiu, str. Tribunei 33. Rezervări: 0269.232366.

Cum a fost la PRbeta 2012

Aşa cum am spus, am trimis-o la Timişoara pe Teodora Giukin să-mi ţină locul la PRbeta. Îmi pare rău că nu am ajuns şi eu dar cu siguranţă la anul îmi voi face prezenţa. Iată impresiile Teodorei:

Anul acesta, PRbeta a trecut la un alt nivel. Mare ispravă au facut fetele astea două: Cristina Puţan şi Oltea Zambori (împreună cu echipa). Tot ce s-a întâmplat acolo a fost foarte bine organizat şi de o foarte bună calitate → informaţie corectă şi elocventă, oameni cu experienţă, pregătiţi să împartă cu cei prezenţi lucruri care contează enorm pentru acest business sau arie de activitate. Panel-uri foarte bine gândite, cu prezentări ca la carte.

Printre storytellerii preferaţi se numără “departamentul de cercetare”, Sorin Psata, care nu doar a povestit lucruri interesante dar a şi presărat prospeţime evenimentului; inegalabilul Victor Kapra – care mereu spune lucrurilor pe nume într-un mod foarte elegant şi Cristian Manafu, despre care am crezut că nu o sa îmi placă dar care a reuşit cu măiestrie să ofere o imagine de ansamblu despre ceea ce avea să se întâmple în cadrul evenimentului → el este cel care a dat startul maratonului de poveşti şi povestiri (altă dată nu voi mai asculta de alţii fără să cunosc pe pielea mea :)).

Cu toate acestea, un lucru m-a întristat enorm… Bogdana Butnar, om de PR şi comunicare pe care  Continuă să citești Cum a fost la PRbeta 2012

Ce legătură am eu cu Pardon Cafe Sibiu?

Am preluat sarcina de a mă ocupa de online-ul Pardon Cafe Sibiu, fiind puţin temător. Nu ştiam localul, fusesem acolo doar preţ de-o bere cu câteva luni în urmă, oamenii locului îmi erau şi ei străini. Berea băută acolo era singura ce mi se părea familiară. Mi-am luat inima în dinţi, am apucat Facebook-ul de-o aripă şi am postat primul meu status pe aproape nou nouţa pagină de Facebook PardonCafeBistroSibiu. 53 de like-uri mai târziu, 3 comentarii şi13 share-uri au plusat numărul celor 5 fani ce-i preluasem de la vechiul proprietar. Unul dintre ei aveam să fiu chiar eu.

Apoi mi-a fost uşor. Oamenii sunt îndrăgostiţi de-a dreptul de singura cafenea de pe cea mai frumoasă stradă din Sibiu. E o bucurie să se fotografieze zilnic lângă antichităţile de pe rafturi, servind un sirop la mesele realizate din maşini de cusut, minunându-se în faţa peretelui plin de pantofi sau a tavanului din care curg cărţi poştale sau chiar relaxându-se în tihnă pe terasa nou scoasă la soare. Nu trece turist prin Sibiu care să nu tragă în chip Pardon-ul, până şi Botezatu Continuă să citești Ce legătură am eu cu Pardon Cafe Sibiu?

Vă mai aduceţi voi aminte de Pegas-urile din copilărie?

Şi astăzi văd în faţa ochilor prima mea bicicletă. Îmi vedeam de la geamul apartamentului de la etajul trei cum se apropiau părinţii de casă. Ea mergând agale, mândră, el ţinând de coarne o bicicletă, acea bicicletă ce urma să devină motivul de ceartă cu fratele meu pentru următorii 3 ani.

În cartier existau doar trei biciclete Pegas Modern. Ştiţi voi, bicicleta aia cu şa lungă şi coarne înalte pe care te închipuiai conducând un Harley. Una era a unui vecin mai mare cu 3 ani, din scara de vis-a-vis, a doua era a unui copil care a primit-o la 6 ani şi care rămânea zilnic fără ea pentru că toţi băieţii mai mari i-o luau ca să se laude prin cartier iar a treia Pegas Modern apărea din când în când prin faţa blocului nostru, atunci când băieţii de la blocurile de la stradă făceau câte un tur de cartier în gaşcă de 10-15 biciclete. Pegasul ăsta era, indiscutabil, întotdeauna în faţa coloanei.

Atunci când îi vedeam pe ai mei cât un purice, ştiind de la fratele meu că o să vină acasă cu o bicicletă (fratele meu întotdeauna trăgea cu urechea şi ştia ce urma să se întâmple) mă visam deja ţinănd strâns de coarnele alea înalte. Mă închipuiam cu o linguriţă pentru îngheţată, dinaia de plastic, lipită de cadru în aşa fel încât să facă gălăgie atunci când spiţele o loveau în mers. Ca să mă vadă tot cartierul ce bicicletă am. Ce mai, credeam că voi fi acel posesor de Pegas Modern.

Am primit în schimb o bicicletă înaltă, fără bară, de fete, roz cu puţin alb şi 18 viteze.
Încă îmi mai doresc Pegas-ul ăla. Şi o să-l am! Continuă să citești Vă mai aduceţi voi aminte de Pegas-urile din copilărie?

Cu ce sunt ocupat în luna mai?

  • Vineri, 4 mai, de la ora 17:30, are loc la Hotel Continental Forum din Sibiu seminarul „Sănătate şi frumuseţe prin alimentaţie sănătoasă„, seminar susţinut de Cristian Mărgărit. Fetele cu care am mai vorbit mi-au spus că este un tip super-tare în domeniul lui şi că este unul din cei mai cunoscuţi specialisti în nutriţie şi sport din România. Evenimentul este organizat de GYMBOdance şi am înţeles că mai sunt doar câteva bilete aşa că grăbiţi-vă. Mai multe detalii aici: www.gymbodance.ro.
  • Marţi, 8 mai, de la ora 20:00, în cadrul evenimentului ce-l organizez lunar „Călător în lume” stăm de vorbă despre Maroc cu geograful Costea Daniel. E o ţară în care visez de câţiva ani să ajung dar nu am avut ocazia aşa că în urma acestui eveniment sper măcar îmi astâmpăr puţin setea de ţinut African. El ne va povesti, în imagini şi amintiri, drumul lui prin Maroc, plecând de la Tanger, poposind la Fes, Rabat, Casablanca, Marrakech şi ajungând până în Munţii Atlas. Detalii şi eventul le găsiţi aici: Călător în lume – Maroc.
  • Între 19-20 mai vom organiza ediţia 2 „Uniqorner„, probabil singurul târg din Sibiu la care se caută calitatea, nu cantitatea, el fiind destinat tinerilor designeri români. Târgul va avea loc în Piaţa Huet şi vor fi selectaţi, pe sprânceană, doar cei mai buni aşa că aştept fetele cochetele la cumpărături. Pentru cei ce vor să expună la colţul unic dar şi pentru ceilalţi, detalii pe site-ul Uniqorner.
  • În luna mai are loc la Sibiu prima ediţie a concursului destinat elevilor bloggeri. Înscrierile la „I think therefore I blog” se pot face până în 10 mai 2012 completând formularul ACESTA (detalii aici). Premierea concursului va avea loc în data de 28 mai 2012, la ora 18, în cadrul Bibliotecii Judeţene ASTA Sibiu şi eu voi fi în juriu. Participanţii ar fi bine să citească articolul ce l-am scris anul trecut cu ocazia altei jurizări pentru că aşa o să-şi dea seama ce urmăresc eu la un blog.
  • Până pe la sfârşitul lunii, numele meu pe Facebook este Tudor Popa von Huet. Am auzit că se discută mult cu privire la asta, cei mai mulţi fiind interesaţi în ce familie nobilă am intrat. În familia Huet.Urban.