Lună: iulie 2012

Prin Sibiul Meu Baroc

Mai sunt doar câteva zile până când vom primi 20 de bloggeri din ţară şi străinătate să ne viziteze frumosul nostru Sibiu. Da, este primul eveniment cu invitaţi de afară, o mai veche pată pe creier de-a mea care a dus într-un sfârşit la invitarea la Sibiu a celui mai citit blogger din Republica Moldova. Şi pe lângă el am reuşit să aducem şi câţiva bloggeri de travel + cel mai cunoscut vlogger român + bloggeri super tari din toată ţara.

Programul e şi el unul mixt, atractiv şi pentru fotografi şi pentru iubitorii de biciclit şi pentru cei însetaţi de cunoaştere dar şi pentru băutorii de bere. Deci pentru toată lumea 🙂

Bloggerii invitaţi sunt: Continuă să citești Prin Sibiul Meu Baroc

Cum am ajuns aici?

Drăguşanu cea mai frumoasă româncă, Mutu cel mai bun sportiv, Elena Băsescu şi Becali europarlamentari români, Acces Direct şi Happy Hour cele mai relaxante emisiuni, Un show Capatos cea mai urmărită emisiune, Mircea Badea model de urmat, deţinuţi aleşi primari, Marian Vanghelie şi Radu Mazăre primari, premier plagiator, preşedinte interimar chiulangiu, Băsescu fericit victorios când mai mult de jumătate dintre români i-au spus să plece, Partidul Poporului 20% în Parlament, Dan Diaconescu în turul doi la prezidenţiale.

Cum am ajuns aici?

Filmul de sâmbătă seara: The Woman in Black

The Woman in Black (2012) este un film de văzut într-o noapte ploioasă cu fulgere grele ce trec prin sticla ferestrei, aşa cum l-am văzut eu. Este un horror cu nuanţe dramatice ce pare plictisitor la început. Puţinele scene în care tresari de pe fotoliu te scot însă din starea asta.

Este vorba despre un avocat ce e nevoit să meargă într-un sat izolat pentru a rezolva o moştenire. Acolo descoperă copii ţinuţi închişi în Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: The Woman in Black

29 iulie 2012

Nu dau şanse prezenţei peste 50% la referendumul de duminică. Nu aduc în discuţie faptul că e o porcărie treaba asta cu cvorumul.

Dacă pur teoretic, într-o democraţie se alege conducătorul de majoritatea populaţiei, practic nu e corect să invalidezi referendemul doar pentru că eu prefer să stau la soare şi să beau bere în loc să merg la vot. Am dreptul să votez dar nu vreau să votez. Iar dacă nu vreau, votul meu ar trebui să fie nul, mai bine zis să se ia în considerare exact ca unul anulat. Cel mai corect ar fi un referendum în două ture, exact ca la votul unui Consiliu Director: în cazul neatingerii cvorumului, al doilea vot este luat în considerare indiferent câţi membri sunt prezenţi.

Se pare că m-am lungit şi am adus totuşi în discuţie poliloghia de mai sus. În fine, eu voiam de fapt să spun că e de rău. Dar de rău-rău: Continuă să citești 29 iulie 2012

Maturitatea la americani

Mi se pare total ireal când văd pe la tv cum sunt arestaţi tinerii în SUA pentru că beau la absolvirea liceului/colegiului. Şi nu doar pentru că beau sau sunt beţi, tinerii sunt arestaţi, li se pun cătuşe, li se iau amprente şi sunt aruncaţi în spatele gratiilor chiar şi pentru simplul fapt că au cumpărat o bere dintr-o alimentară înainte de a împlini 21 de ani.

Toate astea în timp ce sunt destul de maturi încă de la 16 ani pentru Continuă să citești Maturitatea la americani

Să facem împreună o poveste..

Se pare că cel mai comentat articol de pe blogul ăsta nu a mai fost băgat în seamă din iarnă. Cam mult timp a trecut de atunci aş spune eu aşa că propun să reluăm poveştile compuse din inspiraţia mai multor oameni. Regulile sunt aceleaşi: postează 3 cuvinte (trei, nici mai multe nici mai puţine) şi aşteaptă ca alt comentator să îţi continue povestea. Poveştile de până acum şi regulamentul mai detaliat îl poţi găsi la Colţul comentatorului (e link şi în meniul din dreapta).

Ultimele 3 poveşti au fost: Continuă să citești Să facem împreună o poveste..

De ce respect eu ţiganii…

Îmi povestea cineva cum în America indienii sunt exact ca ţiganii la noi şi cum colegii lui de muncă se certau zilnic din diferite motive tâmpite. Indieni fiind, se supărau între ei şi se băteau la cuţite dar de fiecare dată apărea să-i împace un părinte. În momentul ăla nu conta că unul i-a făcut cu ochiul prietenei celuilalt sau că s-a furat o bucată de ceapă, ce spunea părintele era lege. Stăteau cu toţii drepţi în faţa lui şi fie că le convenea sau nu decizia părintelui, ei o respectau.

Cam acelaşi lucru e şi la ţiganii noştri. Îi vedem noi aşa de gălăgioşi, agitaţi şi supărăcioşi dar atunci Continuă să citești De ce respect eu ţiganii…

Concluzii după Sibiu Rally

Pe lângă alte 1000 de avantaje avute la Raliul Sibiului datorită faptului că a fost inclus în IRC (Intercontinental Rally Challenge), cel mai important pentru cei ce privesc de la depărtare competiţia este că există filmări de genul ăsta: www.ircseries.com (click pe link). Sunt excelente atât pentru a vedea traseul şi dificultatea lui dar şi ca reclamă pentru România.

În rest, toţi piloţii au declarat încă de la început că Sibiu Rally nu Continuă să citești Concluzii după Sibiu Rally

Mai ţineţi minte RObotzi?

Am uitat complet de RObotzi şi replicile alea tâmpite ce le auzeam zilnic pe oriunde mergeam. Parcă mai ieri vedeam pe toate blogurile video-urile celor de la Creative Monkeys. Dar au murit. Au murit la fel de repede cum s-au născut şi asta doar pentru că au fost mult prea lacomi.

Oamenii nu au înţeles că Social Media e aur pentru ei şi Youtube e obligatoriu. Nu poţi să ai pretenţia ca toată lumea să intre la tine pe site să-ţi vadă munca, neoferind nici o unealtă de share-uire a filmuleţelor. Cel mai recent video RObotzi a apărut pe Youtube deci avem şi embed aşa că pot să-l postez şi eu aici. Nu ştiu însă cât mai rezistă înainte de a fi şters de proprietari. Muncă în zadar. Continuă să citești Mai ţineţi minte RObotzi?

Filmul de sâmbătă seara: We Bought a Zoo

We Bought a Zoo (2011) este un film relaxant, bun de văzut alături de familie într-o sâmbătă seara. A fost realizat în 2011 după o poveste adevărată a fostului jurnalist american Benjamin Mee.

Omul nostru, rămas văduv, vrea să înceapă o viaţă nouă pentru a nu mai suferi amintindu-şi mereu de fosta soţie. El cumpără o grădină zoologică în care se mută împreună cu cei doi copii. Povestea e simplă, cu nuanţe dramatice transformate de multe ori în comedie. Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: We Bought a Zoo

Sibiu Rally 2012 – condu responsabil: nu bea la volan!

Anul ăsta nu ştiu ce a păţit Sibiul de e avalanşa asta de evenimente care mai de care. Nu e doar părerea mea că 2012 e anul sportului (cel puţin) la Sibiu. Lăudam zilele trecute Turul Ciclist şi spuneam că e probabil evenimentul anului, asta până să descopăr că Raliul Sibiului (re-branduit Sibiu Rally) este 3 în 1 în 2012. Adică a opta etapa a Intercontinental Rally Challenge, etapa a cincea din Campionatul National de Raliuri şi etapa eveniment din FIA European Rally Cup – evenimentul de la Sibiu fiind primul raliu din România înscris în calendarul Challengerului Intercontinental de Raliuri (IRC).

La invitaţia Jack Daniel’s, voi sta şi eu aproape de piloţi. La propriu. Astăzi am făcut şi un shakedown alături de sibianul nostru Rareş Tomiţă pe maşina lui neagră cu numărul 20. Adrenalină la maxim Continuă să citești Sibiu Rally 2012 – condu responsabil: nu bea la volan!

Care sunt mai importanţi, clienţii noi sau cei fideli?

Ai o alimentară şi ţi-au rămas pe raft doar două pâini – una proaspătă, alta ce ţi-a rămas de cu o zi înainte. În magazin intră în acelaşi timp doi clienţi – unul ce cumpără în fiecare zi de la tine, altul care a intrat pentru prima oară în alimentara ta. Ambii comandă pâine. Ce faci?

  1. Dai pâinea proaspătă clientului obişnuit pentru a-i răsplăti fidelitatea şi pe cea veche clientului ce a venit pentru prima oară.
  2. Dai pâinea proaspătă clientului nou pentru a-l face să se întoarcă şi pe cea veche clientului pe care deja îl cunoşti.

Pam, pam!

Ce-ar putea face preoţii ca să fie bine pentru toată lumea?

În urmă cu vreo doi ani lucram la amenajarea muzeului Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe. Atunci mi-am dat seama de rolul bisericii în societate şi dezvoltarea comunităţilor locale româneşti. Cu greu, preotul oraşului ţinea încă din 1799 cursuri mai întâi în pridvorul bisericii apoi într-o încăpere construită în faţa ei, numită pompos şcoală. Mâna aia de elevi ducea mai departe limba şi cultura română, pierdute printre maghiarii vremii. Continuă să citești Ce-ar putea face preoţii ca să fie bine pentru toată lumea?

Poate.

Îmi dau seama în ultimul timp că mă transform tot mai mult într-o persoană pe care aş dispreţui-o dacă aş privi-o din afara corpului meu.

Sunt intenţionat dur cu mine însumi pentru că aşa poate mă voi întoarce la obiceiurile mele de altădată la care ţineam destul de mult. Poate mâine dimineaţă, atunci când voi citi rândurile astea alături de voi, îmi voi aminti că trebuie să-mi iau soţia în braţe. Poate aşa îmi voi aminti că trebuie să răspund tuturor mailurilor cât mai repede posibil chiar dacă sunt cu cereri pentru a susţine evenimente de rahat. Poate îmi voi aminti că am amânat deja mult prea mult să fac un serviciu celui mai bun prieten doar pentru că alţii mă plăteau să lucrez pentru ei în schimb. Poate dimineaţă îmi voi aminti să mai dau şi eu un telefon acasă la ai mei. Poate mustrându-mă public voi realiza că nesomnul noapte de noapte şi banii din cont ce se devalorizează în fiecare zi nu ţin loc de fericire.

Poate nu voi uita până dimineaţă să mai şi sting calculatorul ăsta din când în când şi să-mi îndrept privirea către cei de lângă mine. Poate.

La Sibiu se bicicleşte serios

Pe lângă toate cele de mai sus, în curând vom pune un rastel Bicicleta Zilnică (da, dinăla de care se vede şi în ştirea de mai sus în parcarea Continental Automotive) la Primăria Sibiu, acolo de unde angajaţii vor putea împrumuta biciclete pentru a-şi rezolva mai repede îndatoririle de serviciu ce necesită deplasări.

Frumos, nu? 🙂

Nu! Noi nu ne-am distrat… am mers acolo să învăţăm.

Filmuleţul de mai jos nu este deloc real. Eu nu ţin minte focul de tabără şi nici cum Vlad s-a abţinut mai bine de juma’ de oră să ia chitara şi să cânte. Evident că nu a rezistat şi până la urmă i-a acoperit pe cântăreţii locului. Nu ţin minte nici mielul ăla rumenit şi nici cum ne strângeam seara vreo 15 gagii să ne uităm la meciuri. Concursul de karturi şi traseul de la Prejmer le ţin minte pentru că m-am îndrăgostit de ele. În rest, eu m-am dus la Michelin Innovation Tour ca să învăţ lucruri despre noua reglementare europeană privind etichetarea anvelopelor: Continuă să citești Nu! Noi nu ne-am distrat… am mers acolo să învăţăm.

A cui e, totuşi, parcarea dintre blocuri?

Modul cel mai uşor de a te certa cu vecinii e să-ţi cumperi maşină. Emoţia primei parcări în faţa blocului nu egalează nici o altă emoţie, nici măcar cea din prima zi de şcoală. Dai o tură în jurul blocului să analizezi situaţia apoi o parchezi uşor pe singurul loc ce pare liber. Prima noapte cu maşina în parcarea din faţa geamului este una de nesomn de fapt. Fiecare zgomot dezvoltă în mintea ta fel de fel de scenarii şi-ţi imaginezi frumuseţea ba cu un cauciuc spart, ba cu parbrizul crăpat sau, cel mai rău, cu o zgârietură de cheie cât portiera de lungă. Îţi muţi patul lângă fereastră şi o priveşti de sus ca pe un copil nevoit să doarmă pentru prima oară în sălbăticie.

La Bucureşti s-a găsit soluţia parcărilor: liftul ce-ţi ridică maşina câteva etaje special pentru a nu Continuă să citești A cui e, totuşi, parcarea dintre blocuri?

Oradea, 100% românesc.

Oradea cu greu se va dezvolta vreodată natural. Probabil că o şansă ar fi dacă s-ar reintroduce obligativitatea paşaportului atunci când treci graniţa spre Ungaria sau dacă ai avea voie să ieşi doar de 3 ori pe an din ţară.

Arhitectură faină, investiţii, oraş mare dar… ERA Shopping Park e gol, 90% din magazine închise. Vulturul Negru e pustiu în weekend, nu am avut unde mânca în zonă într-o zi de duminică. Întrebându-l Continuă să citești Oradea, 100% românesc.