Astăzi sunt tot pe fugă. E doar ora prânzului şi m-am umplut de cafele de la atâtea întâlniri 🙂 (ceea ce nu e rău deloc).
În schimb, m-am hotărât să vă ofer (gratuit) un voucher de reducere pentru cumpărături la eMag.ro. Toate detaliile (cum, ce, care) le-am scris în Shop, AICI.
Cine îl vrea, apasă pe butonul „adaugă în coş” > „comandă” apoi vom vorbi pe mail mai multe detalii pentru că aş vrea să fie folosit, nu vreau să-l dau doar să fie dat.
Ne vedem, ne auzim, ne citim…
E miercuri, e ziua de online pe CeMerita.ro
În urmă cu o lună am decis să urmăresc puţin noua strategie a multor companii/cluburi/cafenele de a comunica cu clienţii pe Facebook prin crearea unor grupuri care să înlocuiască pagina de companie (sau contul, după caz). Atunci, un client de-al meu mi-a cerut să-i fac un grup pe Facebook pe considerentele:
Indiferent de avantaje, am refuzat să fac grupul pentru că nu s-ar fi potrivit nicicum cu imaginea clientului şi nu ar fi adus fani reali care să interacţioneze. În schimb, am urmărit grupul de Facebook Zen Official Group al căror clienţi mi s-au părut mai înţelegători cu astfel de practici (includerea în anumite grupuri fără consimţământ).
Grupul a crescut brusc şi astăzi (după o lună de la creare) are 1,315 utilizatori de Facebook care primesc notificări cu postările clubului Zen din grup. Interesant este că mulţi au mulţumit pentru faptul că au fost băgaţi în grup, puţini s-au retras (cred că sub 5%) iar alţii au postat chiar şi idei de evenimente ce se pot face în club (de exemplu karaoke o dată pe săptămână cu premii pentru cea mai bună voce masculină şi cea mai bună voce feminină). Rămâne de văzut cum se va transforma grupul pe măsură ce utilizatorii se vor prinde că pot posta şi ei, unii începând să pună muzică în fiecare zi.
Spun asta pentru că şi alte companii au încercat strategia asta şi au luat-o peste bot. Grupul de Facebook Rainbow (servicii de curăţătorie) s-a transformat într-un grup unde oricine îşi face publicitate la orice deci obiectivul grupului a fost ratat (din punctul meu de vedere).
Evident, mai există şi posibilitatea de a face un grup unde doar tu ai voie să postezi, aşa cum este Evenimente Sibiu, dar eu unul aş da imediat Leave Group. Adică… mă bagi obligat într-un grup unde nu pot nici măcar să iau legătura cu tine?
Aş putea fi de acord cu grupurile create pentru companii în anumite condiţii, pe anumite nişe. De exemplu, dacă aş fi proprietar de cafenea aş face grupul fumătorilor de pipă şi trabuc, poate aşa se regăsesc oameni cu aceleaşi pasiuni şi se vor întâlni în cafeneaua mea sau grupul degustătorilor de vin.
Doar că în cazul ăsta e de muncă şi e şi riscant – nu poţi băga în grupul fumătorilor un militant anti-fumat 🙂
Vă spun foarte sincer că nu cred că aş fi insistat atât de mult cu baletul pe blogul ăsta dacă nu vă vedeam atât de fericiţi de fiecare dată când anunţ câte un spectacol. Şi cred că nici cei de la Teatrul de Balet din Sibiu nu ar fi făcut o Gală de Balet dacă nu ar fi avut până acum doar săli pline. Aşa că e timpul să anunţ că şi de data asta am de dat 6 bilete la 3 cititori de-ai mei – fiecare câştigător primeşte câte două bilete, că aşa e frumos, să meargă însoţit/însoţită 🙂
Atenţie! Doar comentariile lăsate cu contul de Facebook vor fi luate în considerare pentru că îmi e mult mai uşor să iau legătura cu câştigătorii. Miercuri pe la ora 17:00 16:00 stai aproape de Facebook/blog pentru a afla dacă mergi şi tu gratuit la Gala de Balet.
Articolul ăsta stă de mult în coacere. Încă din toamnă, atunci când am fost la Oradea şi am văzut grozăvia de mai jos. Am mai scris despre subiect dar nu mi-a fost de ajuns.
Din păcate, faţada-curcubeu a Filarmonicii de Stat din Oradea nu este un caz izolat. Peste tot pe unde mergem prin România simţim încă din stradă puterea dreptului de proprietate al cetăţenilor. Dacă prin filmele americane vedem că vecinii pot exclude din comunitate (chiar şi la propriu) pe cineva care nu se ridică la nivelul pretenţiilor zonei, în România locuiesc doar oameni care fac ce vor cu bunul lor… indiferent dacă este normal ce fac, dacă este legal sau de bun simţ.
Plâng. Sunt nervos şi supărat că o mână de oameni inculţi a distrus (aproape) iremediabil până şi în Sibiul meu drag ceea ce putea fi (şi a fost odată) strada comercială a oraşului, cu tot cu campaniile de educare a cetăţenilor făcute prin 2006-2007. Oamenii fac doar cum li se scoală indiferent că regulamentul zonal de urbanism este reglementat şi îţi spune până la virgulă ce ai şi ce nu ai voie să faci. Iar dacă aceşti bravi proprietari vor fi vreodată traşi de urechi de catre autorităţi, cu siguranţă se vor revolta. Că doar e casa lor şi fac ce vor cu faţada din proprietate.
Dar sunt sigur că cei ce îi vor trage neiertător de urechi vor fi chiar urmaşii proprietarilor de acum. Cei ce se vor uita la o zonă distrusă de incultură, o fostă zonă ce făcea faţă cu brio pietonalei principale. Cei ce vor regreta perioada înfloritoare a străzii comerciale ce-a fost odată 9 Mai.
Pentru cine nu ştie:
Nevastă-mea (sau soţia… pentru ipocriţi) e topită după bărbaţii cu barbă. Altceva nu ştie decât „hai, lasă-ţi barbă”, „pune-ţi barbă să văd cum îţi stă”, „vreau bărbiiiţăăăă”. Şi-am observat că nu e singura. Pe Facebook sunt grupuri de iubitoare de barbă şi asociaţii ale posesorilor de barbă.
Am crezut că sunt terminat, ruinat, că rămân singur la bătrâneţe. Asta până când am descoperit-o pe (probabil) unica femeie cu capul pe umeri. V-o prezint pe avocata, prietena şi (de ce nu) iubita mea, Justine:
Fetelor, sper c-aţi învăţat ceva de la Justine. Oricât de sexy i-aţi considera, lăsaţi visele cu bărbaţi bărboşi, luaţi-vă ceva funcţional în schimb.
Bonus, clipul de mai jos e pentru bărbaţii care vor să ştie ce gândesc femeile în funcţie de freză. Nu ştiu ce să zic de partea cu femeile rase într-o parte, în rest… e bine de ştiut 😉
P.S. Încă mai analizez dar încă mi-e peste puterea mea de înţelegere ce vedeţi voi, totuşi, la bărbaţii cu barbă. Înafara de pânza de păianjeni. 😀
Teatrul de păpuşi nu mai este ce-a fost pe vremea când eram eu copil. Acum este mult mai mult. Mâine dimineaţă este premiera piesei de teatru de păpuşi „Sophie şi uriaşul prietenos” (în limba germană, cu subtitrare), piesă ce eu am văzut-o cu câteva zile în urmă (am avut şansă să văd avanpremiera pentru că Diana mea a colaborat în ultima lună la crearea costumelor şi decorurilor pentru această piesă).
Păpuşile sunt acum introduse într-o lume nu de basm ci de ficţiune. Decorurile nu mai sunt doar câteva cartoane pictate, ca atunci când eram eu copil, acum e folosit spectacolul de umbre şi culorile fosforescente pentru a te introduce în lumea fictivă a păpuşilor. Copilăria s-a dezvoltat. Mult. Şi mă simt bătrând când conştientizez asta.
Foto: Alexandra Marcu.
Sophiechen und der Riese (Sophie şi uriaşul prietenor).
Premiera duminică, 27 ianuarie 2013, ora 11:00, Teatrul Gong Sibiu.
Şi… acestea sunt super-tricourile „I Like Sibiu” 🙂 Am dat drumul la magazinul CeMerita.ro. Îl găsiţi în meniul de sus sau AICI.
Astăzi am încărcat şi primele produse, evident, legate de Sibiu: tricouri „I Like Sibiu” (cu Like-ul de la Facebook, normal, că doar avem în sânge microbul Social Media). Tricourile nu sunt foarte multe şi nu se mai găsesc niciunde (sunt făcute de mine de la model până la printat) aşa că zic să îţi comanzi acum unul dacă îţi place… spun asta pentru a evita o bătaie pentru ultimele bucăţi :).
Tricourile sunt din bumbac 100% şi sunt imprimate cu vopsea specială ce nu se duce la spălat. Ele sunt în 3 culori (alb, albastru, roşu) şi de diferite mărimi. Toate detaliile le puteţi citi în pagina fiecărui produs. Livrarea costă 10 lei pentru Sibiu (sau gratis dacă ne întâlnim personal) şi 20 lei pentru restul ţării (prin curier rapid). E şi varianta Poşta Română dar aş evita-o pe cât posibil… dacă mă înţelegeţi ce vreau să zic 😛
Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi!
Facebook este o unealtă deloc de încredere atunci când vine vorba de Events aşa că nu recomand să fie luat în seamă de către organizatorii de evenimente offline. Scopul Event-urilor este doar de a informa (atunci când îşi face măcar treaba asta pentru că eu cel puţin abia dacă arunc o privire la 2-3 săptămâni să văd la ce evenimente am mai fost invitat), nicidecum de a măsura potenţiali participanţi la evenimentul tău.
Utilizatorii români de Facebook fac foarte marea greşeală de a da „join” oricărui Event, în special atunci când sunt invitaţi de persoane cunoscute. Cei mai mulţi consideră că prin alăturarea virtuală la un eveniment îşi declară susţinerea. Ce ar trebui cu toţii să ştim însă este faptul că denaturăm complet realitatea prin aceste practici, lucru ce poate (da, chiar poate!) distruge succesul unui eveniment offline de altfel bine organizat.
Să luăm ca exemplu Event-ul celor de la Shopping City Sibiu „Seniorii învaţă tainele calculatorului„. La eveniment pot participa doar persoanele de vârsta a treia, e clar asta din titlu şi descriere. Cu toate astea, au declarat că participă 13 persoane, toate sub 20 de ani. E la mintea cocoşului că acele 13 persoane nu vor participa niciodată la „Seniorii învaţă tainele calculatorului” deci automat organizatorii ar avea o cifră nerealistă de potenţiali clienţi dacă s-ar lua după Facebook.
Nu comentez aici gradul de inteligenţă al celor ce au dat „join” la acest eveniment de pe Facebook şi nici de ce ei au fost invitaţi de către organizatori dacă nu se încadrează în publicul ţintă, exemplul de „aşa nu” l-am dat pentru a demonstra că majoritatea utilizatorilor de Facebook habar nu au la ce Event-uri dau „join”.
Ok, acum să luăm un caz unde nu există un public ţint de o anumită vârstă. Evenimentul „Sibiul de altădată cu Heinz Galter” organizat peste o săptămână de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu are 31 de participanţi declaraţi după nici 24 de ore de la creare. Într-o săptămână se pot strânge peste 200. Asta în condiţiile în care evenimentul a fost gândit să aibă loc într-o cafenea în care intră maxim 15 oameni şi ăia înghesuiţi. Organizatorul ar trebui să se gândească în condiţiile astea să schimbe locul de desfăşurare al evenimentului. De ce? Pentru că interesul pentru acest eveniment este mult mai mare decât se preconizase. Doar că experienţa mea îmi spune că ar fi o greşeală închirierea unui spaţiu mai mare pentru că nici 10% din cei ce au declarat pe Facebook că vor participa nu îşi vor arăta de fapt faţa în 29 ianuarie.
Majoritatea celor ce au apăsat „join” consideră că susţin evenimentul prin lucrul ăsta (deşi, după mine, ar fi trebui să dea cel mult „Maybe”). Doar că în momentul ăsta organizatorii au o problemă: să schimbe sau nu locaţia unde se va ţine evenimentul?
Acestea sunt nişte întrebări la care doar experienţa îţi poate răspunde (sau un articol de genul celui pe care îl scriu eu acum). Şi cum experienţa mi-a dovedit că niciodată nu participă mai mult de 10% din cei de au dat „join” pe Facebook, recomand ignorarea totală a Facebook-ului în luarea unor decizii de genul ăsta. Evident, Facebook ne poate înşela acum pentru a-mi face mie în ciudă (arătându-ne de fapt nişte date reale) dar nu aş paria pe asta. Dacă aţi făcut cel puţin un Event pe Facebook până acum şi aţi urmărit numărul participanţilor (declaraţi vs. reali) probabil că-mi daţi dreptate.
Promit ca săptămâna viitoare să fac update articolului după ce număr participanţii reali de la „Sibiul de altădată cu Heinz Galter„.
Aşa cum am spus şi cum aţi văzut în meniul blogului, de acum voi scrie mai mult despre mine şi ce fac eu. Iar zilele de marţi vor fi rezervate arhitecturii. Nici nu putea să vină mai bine subiectul ăsta având în vedere discuţiile de ieri de pe Facebook.
Cautam un inginer constructor care sa faca un proiect de casuta micuta in Cristian si sa obtina toate avizele si autorizatiile necesare si evident care sa nu aiba tarife nerusinate. Sa nu faca numai cu proiectul de casa, pe care pot sa-l cumpar de la orice arhitect de pe net si de aia m-am exprimat cu formula de inginer constructor. Insa nici nu vreau pentru un proiect simplu care pe net e 300 de euro mie arhitectul sa-mi ceara 1000 si pe urma inca vreo 4 pentru avize, si alti bani pentru fiecare amanunt care rasare, if you know what I mean. Adica vreau o persoana de incredere, care cere pretul corect si care ma sfatuieste corect, mai pe romaneste spus.
Este adevărat că toți trebuie să câștigăm, dar unii vor să câștige prea mult comparativ cu alții. Iar treaba asta cu prețuri recomandate de ordinul arhitecților nu ține….să le stabilească pentru ei cu veniturile lor, n-am nimic împotrivă, dar asta e un fel de hoție asemenea celei a notarilor….și ăia au o porcarie de asociație prin care vor să își protejeze prețurile mari pe care le practică….M-am săturat de toți aștia cu alinierile lor de prețuri…dar nimeni nu aliniază și salariile să poată face și omul de rând față acelor prețuri…
Pentru a lămuri toate nemulţumirile astea, voi fi puţin realist: dacă ai salariul minim/mediu pe economie, nu ai ce căuta la un arhitect. Poţi (în cel mai bun caz) să-ţi cumperi un apartament în rate pentru care nu ai nevoie de arhitect. Ce-ar fi să mai lăsăm noi BMW-urile de lux dacă nu avem nici ce mânca acasă. Eu dacă nu-mi permit yacht nici nu ma gândesc să-mi cumpăr unul, de ce-aş ajunge să mai şi comentez că e prea scump şi nu mă lasă „piaţa” să mă dau şi eu pe mare? Se aplică şi la arhitectură, case de vacanţă, vile…
Ca să revin la subiectul articolului, mai jos public o statistică cu proiectele arhitecţilor din judeţul Sibiu în 2012. Pentru fiecare proiect de arhitectură depus spre avizare, arhitectul trebuie să obţină de la Ordinul Arhitecţilor din România o dovadă care să ateste că are drept de semnătură, de aici datele fixe (şi oficiale) de mai jos, ele reprezintă dovezile de arhitectură obţinute de arhitecţi în 2012:
Cifrele astea ne arată că meseria de arhitect nu trece printr-o perioadă chiar roză, doar aprox. 70% dintre arhitecţii din judeţele Sibiu şi Vâlcea semnând cel puţin un proiect în 2012. Doar 28% dintre arhitecţi au semnat mai mult de 1 proiect/lună.
Aş fi curios de nişte date din anii trecuţi şi, de ce nu, din anii 2006-2007, atunci când toată lumea construia în prostie oriunde şi orice. După cifrele de mai sus ne dăm seama că încă trăim într-o criză economică. Mai mult ca sigur proiectele de arhitectură mari (construcţiile noi) se pot număra pe degete.
Întorcându-mă la ce spuneau ieri cei de pe Facebook, mă întreb: care e în cazul ăsta preţul corect pentru a face meseria de arhitect? 4-5 euro/mp nu e corect? Chiar şi aşa, mai bine de 70% dintre arhitecţii cu drept de semnătură înseamnă că sunt muritori de foame.
Daca vreti sa va fericiti jumatatea, din articolul asta veti invata ce trebuie sa faceti.
Ca sa ii fac o surpriza nevesti-mii, eu ma stresez vreo cateva zile. Imi fac un plan de bataie, ma gandesc unde i-ar placea sa isi petreaca cateva ore alaturi de mine si ce cadou i-ar placea sa primeasca. Caut un cadou perfect (din punctul meu de vedere), neaparat scump, verific piata si alte produse similare dupa care il comand in asa fel incat nici sa nu banuiasca; fac rezervare la restaurant si le cer sa aranjeze frumos masa; eventual angajez o trupa de muzica clasica pentru a ne delecta; o duc acolo cu o masina inchiriata si ce stiu eu ce alte minunatii mai pun la cale.
In schimb, ca sa imi faca ea o surpriza, lipeste prin toata casa zeci de post-ituri de bun venit.
Da, atunci cand am ajuns acasa dupa cateva zile petrecute in spital, televizor ma astepta sa ma uit la el, calculatorul sa ii ating tastele, frigiderul sa ii golesc rafturile si wc-ul astepta sa-l vizitez zilnic. De asta imi iubesc nevasta, pentru ca din orice lucru banal face o surpriza.
Prin cateva biletele scrise cu pixul si lipite prin casa, mi-a dat o adevarata lectie de viata: nu trebuie sa te strofoci prea mult pentru a ferici pe cineva. Lucurile simple sunt cele care vor ramane memorabile.
Sper sa imi intre si mie in cap lucrul asta la un moment-dat.
Sau mai bine spus cum a fost la spectacolul făcut de ruşii de la teatrul de balet pe gheaţă din Sankt Petersburg.
Nici nu-mi pot imagina cât de dificil e să organizezi aşa un spectacol. Plecând de la munca patinatorilor care se ridică la rang de Olimpiadă, la punerea în scenă a unei asemenea piese pe patine, până la realizarea scenei, a gheţii, a decorurilor, a costumelor… totul se poate rezuma la un singur cuvând: muncă colosală (ok, sunt două cuvinte!).
Foto: Ovidiu Matiu via Rondul de Sibiu.
Mulţumesc tuturor că am avut şansa să-i văd la Sibiu pe balerinii din Sankt Petersburg. Deşi spectacolul nu a fost doar despre balet (în ideea costumelor şi mişcărilor specifice baletului), mare parte fiind o poveste teatrală realizată de cei 50 de patinatori profesionişti, am ales să filmez tocmai acea parte a piesei în care au apărut pe gheaţă… balerinele 🙂
Piesa „Spărgătorul de nuci” al teatrului de balet pe gheaţă din Sankt Petersburg. Astăzi este ultimul spectacol programat în România, la Bucureşti, la Sala Palatului – premiera mondială a spectacolului „Romeo şi Julieta”.
Pentru că şi eu călătoresc mult şi (mai ales) mă dau foarte mult pe Facebook şi Twitter atunci când sunt prin oraş, mi-am cumpărat o minunăţie de acumulator extern care are menirea de a mă scoate din rahat de fiecare dată când îmi bip-ăie telefonul a baterie descărcată. Îl am deja de o lună şi l-am testat îndeajuns încât să-mi dau seama ce-i poartă pielea bateria.
Jucăria se numeşte Momax iPower S2 şi special l-am ales pentru că are 5600 mAh (o baterie normală de telefon încărcată full are 2100-2400 mAh). Eu mi-am încărcat telefonul cu acumulatorul extern de 2 ori şi încă puţin până să se descarce deci poţi pleca în lume cel puţin trei zile fără să te stresezi să găseşti altă sursă de energie.
Acumulatorul extern vine cu un un cablu USB – micro USB ca să îl poţi încărca la priză sau la USB-ul calculatorului (+ o husă în care să-l porţi după tine) şi e destul de micuţ şi uşor (86×42.5×26.5 mm, 132 gr). Mie cel puţin îmi place la nebunie, îşi merită banii. Eu l-am luat cu 306 lei, acum este pe eMag la 299,99 lei (afiliat). Dacă vi se pare scump, găsiţi şi acumulatoare externe de capacitate mai mică deci mai ieftine.
Ah, era să uit. Îl poţi folosi şi pe post de lanternă 🙂
Imaginea e (aproape) totul in relatia online companie – potential client, in special pe retelele sociale. Nu poti sa pretinzi sa ai o clientela ok, care sa respecte ceea ce faci, atata timp cat nici macar tu nu te respecti pe tine. Oricat de foame mi-ar fi, eu nu mi-as comanda acasa o pizza dinasta:
Ba mai mult, cred ca nici nu as mai manca niciodata vreo pizza de la pizzeria respectiva. Decat sa va faceti reclama pe Facebook cu poze facute rapid cu un telefon rupciugos, e de preferat sa nu mai publicati nimic.
Ca o comparatie, atunci cand vad imaginile de mai jos, parca mi se face o pofta nebuna sa mananc o Quatro Formagi sau o pizza Salami.
Simtiti diferenta? Probabil si stomacul o simte.
[update] O „sedinta foto” pentru a realiza cateva fotografii de calitate care sa aduca un plus de imagine afacerii tale nu necesita neaparat si multi bani. E de ajuns sa ai un aparat foto compact, lumina buna si putin simt artistic. Pregateste pizza si lasa-ti timp sa o aranjeazi „ca la carte”. Nu lasa detaliile la voia intamplarii. In cazul asta conteaza chiar si daca blatul e putin ars sau condimentele sunt cazute langa farfurie. Neaparat curata bine tacamurile daca cumva intra in cadru apoi fa mai multe poze ca sa ai de unde alege 2-3 bune ce merita postate pe Facebook.
Daca ti-e mai usor si ai niste bani de investit, contacteaza un fotograf local specializat in fotografia de produs.
Se pare ca a devenit o necesitate pentru mine medicul de familie. Dupa operatia de acum mai bine de doua luni, m-am obisnuit sa fac vizite lunare pe la diversi specialisti (nu din dorinta ci de necesitate).
Dr. Magda Copca de la Clinica Medsana Vest (Sibiu) este medicul meu de familie (probabil) de cand am fost adus pe lume (update: si il respect). Primele amintiri in fata unui doctor sunt cu dr. Copca scobindu-ma in gat ca sa ma caute de rosu. Cu toate astea (si oricat de loial as fi eu oamenilor si lucrurilor), cred ca a venit timpul sa ne despartim. Asta doar pentru ca sunt invatat ca lumea sa se invarta in jurul meu ci nu invers, adica daca am programare la ora 17:40 vreau sa fiu consultat la ora 17:40. Nicidecum la 18:45, asa cum mi se intampla de obicei.
Medicul de familie perfect pentru mine:
De remarcat faptul ca nici macar nu cer sa fie medic extraordinar intr-ale diagnosticarii. Oricum, experienta din ultimele doua luni mi-a aratat ca altceva decat sa scrie trimiteri si-asa nu prea face medicul de familie.
Asa ca: daca aveti idee de vreun medic de familie din Sibiu care bifeaza cele doua conditii esentiale si musai de indeplinit din punctul meu de vedere, va rog sa ma anuntati si pe mine.
Recomandari de medici de familie in Sibiu:
Momentul ăla din viaţă când te imaginezi într-o pereche de patine, îmbrăcat în colanţi albi, plutind pe gheaţă în faţa a 1000 de oameni. Bineînţeles, totul întâmplându-se delicat şi cu încetinitorul.
Norocul îmi este că nu eu trebuie să îmbrac colanţii albi (ci ruşii de la unicul teatru de balet pe gheata din lume). Norocul vă este că probabil acea unică şansă de a-i vedea pe cei 50 de patinatori veniţi tocmai de la Sankt Petersburg se va întâmpla vinerea asta, în Sibiu (de la 18:00 şi 21:00 la Sala Transilvania). Vor juca spectacolul „Spărgătorul de nuci”.
Nu-i de ratat. Spun asta pentru că:
Bilete la Agenția Teatrală de pe Bălcescu (Sibiu) şi la casieria Sălii Transilvania inclusiv în ziua spectacolelor (asta dacă vor mai fi bilete, evident). Costă între 78 şi 298 de lei.
Eu unul sunt curios cu ce impresie voi rămâne după spectacol.
Filmuleţul nu e de ratat, vă spun! Filmat cu Olympus E-PM1.
Ne-am chinuit, vă spun drept, să cheltuim nişte amărâţi de bani. Am luat o zi la intamplare, o sumă de bani la întîmplare şi un oraş nu chiar la întâmplare (Sibiu) şi ne-am propus să ne pretrecem o zi întreagă cu cei aproximativ 400 lei. Mai de dimineaţă am urcat până la Păltiniş ca să ne bulgărim apoi am oprit la un vin fiert pe şezlong la Arena Platoş, acolo unde ne-am întâlnit cu mulţi prieteni.
Lihniţi de foame, am fost primiţi pe după-masă cu căldură la Judith Bistro (poate mă ajută şi pe mine cineva să mă înveţe cum se pronunţă corect) apoi de Venuela la Switchbowl la o partidă de bowling la care m-am făcut de ruşine (bine măcar că jumătatea femeiască a familiei a şters ruşinea clanului câştigând fiecare partidă la rând, muşcând fără milă din adversari). Surpriza noastră a fost că nici la restaurant nici la bowling nu a trebuit să plătim nimic, blogul spunându-şi cuvântul aici. Le mulţumim celor doi.
Deci şi prin urmare, la sfârşitul zilei ne-am trezit că nu am cheltuit nici 20 de euro într-o zi întreagă, motiv de a ne petrece şi weekendul viitor alături de Pancu şi Stela 🙂
Oare unde să ne petrecem săptămâna viitoare?
Pentru ca au fost ceva discutii cu privire la logoul Sibiu SMART varianta printabila alb-negru, o vrabiuta mi-a adus asta:
[Update] Am publicat si varianta alb-negru logo Sibiu SMART.
Atunci când am văzut, în urmă cu vreo 3 săptămâni, logoul oficial Sibiu SMART am respirat uşurat. M-am liniştit că nu am văzut o monstruozitate precum cel al Universităţii (cine nu a prins discuţiile despre monstruozitate, neapărat să citească articolul ăsta). Logoul oficial Sibiu SMART este acesta:
… şi e realizat de prietenul nostru Cristian Simina (exact acelaşi care a creat şi minunatul logo CeMerita.ro!). Văzusem mai multe propuneri de logo Sibiu SMART şi vă pot spune cu mâna pe inimă că ăsta e cel mai reuşit dintre toate. Simina mi-a spus că „logoul a fost gândit pentru a exprima tinereţea şi dinamica, paleta de culori (roşu, portocaliu, galben) fiind special aleasă în acest sens. Elementul grafic reprezintă un speech bubble (comunicare, tineri, studenţi) realizat din pătrate ce semnifică pixelii (legătură cu era digitală). Aici sunt prezente şi cele două turnuri semnificative pentru Sibiul cultural pentru că în jurul lor s-a dezvoltat oraşul încă din vechi timpuri. Logoul este unul curat şi modern„.
Şi ca o completare personală, având în vedere că deja simt că exagerăm cu diversitatea logourilor reprezentative pentru Sibiu, mă bucur că fonturile sunt asemănătoare încă de la Capitala Culturală Europeană ceea ce oarecum face o legătură între acestea.
Pentru că am început anul în tonul ăsta, vă mai dau o veste bună: ieri am văzut pliantele oficiale Sibiu SMART şi, minune, niciunde nu apare logoul Universităţii despre care domnul rector era absolut sigur că va apărea pe toate materialele oficiale ale sibiului din 2013.
Probabil sibienii sunt acum puţin bulversaţi (pe bună dreptate) pentru că ei au văzut în ultima perioadă un alt logo Sibiu SMART promovat intens pe Facebook (cel cu becul verde), asta pentru că cei de la Colibri Studio, creatorii acelui logo, l-au promovat inclusiv prin reclame Facebook. Dar probabil a fost doar o încercare de a profita de un brand pentru a-şi face ei reclamă (lucru evident pentru că tot ei sunt proprietarii domeniului web www.sibiusmart.ro). Nu discut chestiunea asta.
În anul 2013 toate evenimentele ce vor avea loc în Sibiu vor fi organizate sub unica tematică smart – universităţi, studenţi,.. smart.
Aşa va arăta blogul în următoarea perioadă. Au fost ceva probleme la mutat pe alt host şi nebunii dinastea aşa că deocamdată veţi mai simţi şi voi cum chinejii lucrează să-mi facă frumoasă casa.
Ideea de bază este că voi schimba câte ceva şi în politica editorială (căt de pompos sună asta!) astfel încât să nu mai scriu despre orice oricând ci mai degrabă despre temele mele de interes:
Acum mă întorc la biciuit chinejii şi la pregătit primul articol serios de pe noul blog ce îl voi publica în câteva ore: o exclusivitate de interes public 😀
Articolul ăsta stă în draft de ceva timp. Îl public acum pentru că am descoperit pe net un filmuleţ-animaţie foarte fain făcut care, într-un fel, îmi poate întări teoria mea nebună.
Mi-am adus aminte zilele trecute că în tinereţile mele eram foarte interesat de OZN-uri, extratereştrii şi lucruri de genu ăsta. Văzusem un documentar despre Area 51 şi cum piramidele au fost construite de către extratereştri. Mi-a deschis din nou sertarul curiozităţii.
Dar niciodată nu-mi pusesem problema nici eu şi nici nimeni că probabil chiar noi suntem fiinţele alea inteligente venite din spaţiu. Poate chiar noi, oamenii, suntem lăsaţi aici de stămoşi ne-ai noştri care au avut chef de experimente. Până la urmă, tot ce vedem prin filme că vor face omuleţii verzi atunci când vor ateriza pe Pământ, am făcut noi deja până acum. Mai exact: Continuă să citești Teoria mea nebună: eu sunt extraterestrul
