Cabron in Resident… la Sibiu. Primii 25 comentatori primesc bilete din partea casei.

Îl ştiţi pe Cabron? Cântă în melodia aia cu Apa, apa, apa, Yeah la la la la la la la… a lui Loredana, melodia „Arată-le la toţi” iar ieri a lansat videoclipul oficial la „Iarna pe val”.

Chiar de 1 martie vine la Sibiu, cândva sub clar de lună, în Resident Society Club. Iar eu, aşa darnic cum mă ştiţi :D, vă dau bilete ca să mergeţi gratis la concert (altfel vă costă 15 lei ca masculi şi 10 lei ca femei). Primii 25 de comentatori primesc câte un bilet de o persoană la concertul Cabron de vineri. Pentru că doar peste câteva ore începe concertul, vă recomand să comentaţi cu contul de Facebook sau scrieţi-vă numele întreg şi o adresă de mail validă ca să nu vă treziţi că aflaţi c-aţi câştigat după ce concertul se va termina.

Hai… spor la comentat.

De martisor, Resident Society Club ti-a pregatit distractie, multe surprize si un super concert LIVE. Dupa lansarea hiturilor de succes IARNA PE VAL, APA si ARATĂ-LE LA TOŢI, Vineri, 1 Martie suntem pe val cu Cabron . Beautiful people, Great Events . Rezervari: 0741.141.611.

Securiştii de ieri, conducătorii de azi.

Se pare că evenimentele AIOS sunt tot mai bine primite de către sibieni. Şi printr-o tradiţie în a le organiza lunar (câteodată cu încăpăţănare) dar mai ales datorită atmosferei creată în locaţiilor nu foarte mari care îţi dau posibilitatea să stai, la o bere, la 1 metru de oamenii valoroşi ai oraşului.

Serile sibienilor

Aseară a fost rândul fostului director al Bibliotecii ASTRA să îşi povestească viaţa cu toate transformările ei, să prezinte oraşul cu toţi oamenii lui. Ion Maris a spus două lucruri care pot descrie foarte bine situaţia României:

  1. Pe vremea când era director la Biblioteca a întrebat conducerea Direcţiei de Cultură de pe atunci (evident că nu avea denumirea asta înainte de 90) dacă poate trimite prin poştă o carte proprietarului ei care se mutase în afara ţării. După întrebarea asta nevinovată a fost considerat trădător de ţară şi cercetat iar cartea a fost luată în sechestru de către cei de la Cultură. După Revoluţie, omul care i-a făcut zile fripte câţiva ani a devenit ditamai generalul.
  2. În nopţile dinainte de 23 august întotdeauna pereţii Bibliotecii pe care o conducea erau vopsiţi cu declaraţii de bine pentru Ceauşeşti. Miliţienii veneau dimineaţa, înainte să se lumineze, şi curăţau bine locul ca să nu vadă nimeni protestele. Pentru că erau doar nişte mesaje care nu au văzut niciodată lumina zilei, directorul nu le declara niciodată. Angajaţii, speriaţi, insistau ca tovarăşii să ştie de trădătorii ce îşi permiteau să scrie mesaje anti-comuniste. După Revoluţie, toţi aceşti angajaţi au fost avansaţi în posturi de conducere prin ce ştiu eu ce insituţii.

Ion Maris spune că avansările securiştilor au fost făcute pentru că oamenii se schimbă şi se pot adapta la schimbări. Eu din contră, le-aş pune pe seama faptului că au fost suficient de turnători în vremurile comuniste.

Permise pentru biciclişti. Aţi fi de acord?

Vă vine să credeţi?

A fost o perioadă de ani ’50 în care bicicletele aveau numere de înmatriculare fixate pe aripa din faţă iar bicicliştii erau obligaţi să poarte după ei permis al bicicletei şi să dea examen pentru a putea pedala prin oraş. Regulile erau stricte aşa că „neconformarea la aceste obligaţii atrage pentru proprietarul bicicletei sanciunile legii şi, în caz de rea credinţă, deferirea la procuratură„. Ba bine că „deslipirea timbrului, tratarea lui cu anumite substanţe şi alte operaţiuni de natură să păgubească Statul” aduceau sancţiuni penale. Ce mai… permisele pentru biciclete trebuiau păstrate mai bine ca permisele auto de astăzi (probabil costa prea mult înlocuirea lor). Taxa auto pentru biciclete era şi ea măricică – 25 de lei.

În plus, pentru siguranţa circulaţiei, era obligatoriu ca aripa din spate să fie dată cu fosfor, în lipsa „ochiului de pisică” folosit azi (după spusele lui Cristian).

Am pus mâna pe un astfel de permis şi nu mi-a venit să cred ce am în mână. Drept vorbind, parcă nu ar fi rele nici în ziua de azi aşa nişte de permise pentru biciclişti aşa încât să putem răspunde cu toţii atunci când nu respectăm regulile de circulaţie (dar şi să avem aceleaşi reguli ca şoferii!). Cred că s-au bucura de minune Băgă să mai calce vreun biciclist atunci când trece pe roşu.

carnet bicicleta

Social Media Summit vine la Sibiu în 2013

Îmi amintesc data de 11 mai 2011 ca şi cum ar fi fost astăzi. M-am trezit de dimineaţă ca să ajung la timp la Social Media Summit. M-am aşezat pe un scăunel lângă Monica, Neo, Feri şi Mircea şi am ascultat ce spun oamenii ce au venit la Sibiu să povestească despre online, blogging, reţele sociale. Atunci nu cunoşteam nici un Zoso, Manafu sau Chinez, eram doar un om care se zbătea prin online-ul local. Lucrurile s-au schimbat imediat după SMS Sibiu iar astăzi cunosc foarte bine bloggingul naţional şi îi ştiu personal pe toţi cei ce sunt speakeri la astfel de evenimente.

După aproape doi ani:

  • Am fost la Pârâul Rece la Social Media Snow Camp, acolo unde am început discuţiile cu Chinezu pentru diferite parteneriate în online;
  • Am fost speaker la Social Media Summit Braşov, lucru care mi-a adus încrederea în mine după o perioadă în care am avut gânduri de a renunţa la blog;
  • Am devenit şeful pe Sibiu la Blogal Initiative (proiect lansat la SMS Sibiu în 2011) ceea ce mă aruncă direct în pâinea onlineului naţional.

…ca să enumăr doar evenimentele care au avut un efect foarte mare în dezvoltarea mea ca blogger.

Social Media Summit revine la Sibiu după ce anul trecut ne-a ocolit. Eu mi-am bifat deja în calendar ziua de 12 iunie 2013 ca fiind zi destinată online-ului. Dacă ai treabă cu online-ul sau reprezinţi o firmă care vrea să se dezvolte pe viitor pe reţelele sociale… te sfătuiesc să faci la fel. Asta pentru că Social Media Summit este cel mai mare eveniment regional de social media din România ce reuneşte directori de marketing, oameni de comunicare, bloggeri, consultanţi şi specialişti social media, profesionişti din domeniul digital. Pe lângă Sibiu, anul ăsta evenimentul va avea loc şi la Bucureşti, Iaşi, Braşov, Timişoara şi Cluj.

O să revin cu programul.

Cum a fost la Harlem Shake Sibiu?

harlem shake sibiu_03harlem shake sibiu_02harlem shake sibiu_01

Hoho, Harlem Shake Sibiu a fost ceva extra organizat. Festiv Studio a venit cu macara, cu filmari din aer, goprouri pe capetele oamenilor ce dansau… deci cred ca va iesi ceva tare. Să vedem acum cum vor edita zecile de minute de filmare… sper să fie suficient de profi încât să facă un video Harlem Shake scurt, aşa cum sunt toate celelalte.

La Sibiu au apărut deja peste 10 variante Harlem Shake, cel mai controversat de până acum fiind Harlem Shake-ul din cimitir pentru care cei de la Artgotica sunt acum cercetaţi penal.

Urbanismul de la Bucureşti vs. urbanismul de la Sibiu

Atentie! Articol lung ce conţine interviuri cu oameni importanţi 🙂

În timp ce la Bucureşti se modifica Legea Urbanismului reinstaurând haosul urbanistic în ţară, undeva lângă Sibiu, la 20 de km. spre Vest, într-un sătuc cu 450 de locuitori, sătenii iau parte activ la dezvoltarea urbanistică a localităţii, purtând un dialog cu zeci de arhitecţi români şi străini pentru a găsi cea mai bună soluţie de reamenajare a zonei centrale din sătucul lor.

Prima şi singura oară am ajuns la Sibiel în urmă cu 10 ani. Autocarul şi-a deschis uşile în faţa muzeului de icoane din localitate, cel mai mare de genul ăsta din toată Transilvania noastră. E unul dintre puţinele sate româneşti care mi-au rămas vii în memorie şi după zece ani… asta după ce l-am privit o singură dată. Probabil ăsta este şi motivul laudelor tuturor celor ce l-au vizitat până acum şi a celor 16.000 de străini ce au trecut prin Sibiel doar anul trecut.

Pentru cine nu a auzit încă de Sibiel, este o localitate atestată pentru prima oară în 1322 ce şi-a păstrat în mare parte aspectul tradiţional. Este un sat turistic calculând după zecile sau poate chiar sutele de pensiuni de aici.

DSCN0196

Revenind la titlul articolului, la Sibiel s-a organizat de curând cel mai probabil primul concurs internaţional de arhitectură… rurală (link site).

Care crezi ca e importanta acestui concurs pentru Sibiel si pentru spatiul urban rural din Romania?
Michael Engel (Preşedinte Fundaţia Heritas, organizator): Concursul a avut o importanta foarte mare pt Sibiel ca si comunitate dar si ca zona arhitectonica valoroasa. El a fost initiat in urma unor cerinte din partea comunitatii locale care isi doreste amenajarea spatiului public din centrul satului cu un loc de joacă pentru copii și regândirea spațiului din jurul momumentului eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. Ideea a fost sprijinita si sustinuta prin Asociatia Sibiel 2000, Fundatia Heritas si O.A.R.
Concursul a fost un experiment (si inca mai este) prin implicarea tuturor partenerilor (societate civila, administratie publica, arhitecti…) intr-un dialog ce s-a dovedit a fi fructuos. Speram ca am creat un best practice si ca vom vedea si pe viitor mai multe concursuri de genul acesta in mediul rural.

Sibiel sept. 2012 088

Au fost prezentate 25 de proiecte din toată ţara (au fost şi înscrişi din alte ţări dar probabil că premiile destul de mici i-au convins să nu predea proiectele finale). Din juriul ce a ales proiectul câştigător au făcut parte arhitecţi de calibru din România şi Austria. Câştigătoare a fost aleasă o echipă de arhitecţi sibieni: arh. Eduard Spindler, arh. stag. Alexandra Onea, arh. stag. Adrian Corduneanu de la Spindler Proiect SRL.

Care crezi tu ca e importanta concursurilor de arhitectura de genul asta pentru dezvoltarea arhitecturii si a arhitectilor din Romania?
Arh. Adrian Corduneanu (arhitect în echipa câştigătoare): Nu stiu daca eu sunt in masura sa raspund, dar am sa o fac totusi. Concursul de arhitectura ca si instrument dinamic de masura, raspunde nevoilor si participa activ in evolutia sociala, economica si culturala. Concursul de arhitectura are ca scop obtinerea celui mai bun proiect si implementarea lui. In ultimul timp se poate observa un interes in crestere pentru concursuri, ceea ce face ca arhitectura si implicit arhitectii sa fie in continua competitie si evolutie.
Banuiesc ca te-ai familiarizat cu Sibiel. Cum arata acum si cum ar putea arata cu niste investitii modeste? Tu l-ai vedea dezvoltandu-se turistic sau pentru a creste calitatea vietii?
Arh. Adrian Corduneanu: Sibielul, ca si alte localitati din marginimea Sibiului, adaposteste traditie si cultura locala incarcate de trecerea timpului. Astazi Sibielul este o localitate asaltata de turisti. Cu investitii modeste, se poate revitaliza zona pietei centrale pentru a creste calitatea vietii locuitorilor si implicit pentru un turism sustenabil.

Sibiel sept. 2012 063

Acest concurs unic în România a deschis uşa pentru două lucruri foarte importante:

  1. A promovat cu succes modelul de concurs de arhitectura la nivel de administratie locala dar si la nivel de comunitate;
  2. A lansat o discutie asupra calitatii arhitecturale a spatiilor publice in mediu rural.

Lucruri care se practică foarte mult în ţările germanice, în Austria fiind chiar obligatorii astfel de concursuri.

Am vazut ca in juriu au fost majoritatea arhitecti straini. Care a fost parerea lor despre proiectele prezentate in comparatie cu cele cu care sunt ei familiarizati in Austria?
Arh. Gabriel Rosca (preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Sibiu-Vâlcea): Nu s-a pus problema de comparatie cu ceea ce sunt familiarizati in Austria. Problema s-a pus cat de competent au raspuns proiectele predate la tema de concurs. O singura observatie comparativa a fost facuta de unul din arhitecti, si anume ca la multe concursuri din Austria nu se mai solicita randari fotorealiste, care sunt foarte intensive din punct de vedere al efortului investit pentru realizarea lor, ci se solicita machete.

1010_010117_02_Locul 01 1010_010117_01_Locul 01

[Update] Mi-a spus şi primarul Horaţiu Răcuciu câteva cuvinte despre concursul de arhitectură de la Sibiel.

Cum de ati ales sa faceti un concurs de arhitectura international pentru amenajarea centrului la Sibielului si cat de mult veti tine cont de propunerile arhitectilor?

Primar Horaţiu Răcuciu: Am avut oportunitatea de colabora cu niste parteneri deosebiti cum sunt reprezentantii Ordinul Arhitectilor din Romania şi invitatii lor din Austria, Asociatia Sibiel 2000 s-a imiplicat in desfăsurarea actiunii, tocmai pentru ca dorintele sătenilor să fie realizate. Proiectul căstigător va fi implementat cu unele recomandări propuse de membrii juriului.

Vi se pare ca au atins punctele importante si dorintele cetatenilor?

Primar Horaţiu Răcuciu: Da, aceste proiecte au fost realizate dupa o intalnire initială cu locuitori satului Sibiel, unde s-au concretizat şi inventariat ideile şi dorintele satenilor. Din puctul meu de vedere este un proiect care aduce eleganţă într-un sat autentic de munte.

Ce ati invatat ca primar in urma acestui concurs?

Primar Horaţiu Răcuciu: Cu sigurantă a fost o experientă reusită, iar rezultatul se va vedea in momendul finalizării proiectului. A fost o deosebita placere să ma discut cu arhitecti cu experientă si impreuna să alegem ce este mai bun pentru Sibiel. Ma bucur ca au fost arhitectii interesati de Sibiel, este un exemplu de bune practici, fapt pentru care e dorim sa orgamizăm un concurs asemanator si pentru parcul din Orasul Săliste.

Trebuie să ne deschidem puţin pentru a ajunge să facem lucruri de calitate care să fie îmbrăţişate şi de către cetăţeni (că doar, până la urmă, ei trebuie să fie beneficiarii). Eu unul cred că Sibiel – Cultura construită este un prim pas care ne duce puţin mai aproape de o dezvoltare urbanistică normală în zonele rurale că tot ce am văzut până acum prin satele româneşti au fost parcuri cu zăvor, fântâni arteziene în sate fără apă potabilă sau săli de sport acolo unde nu există nici picior de tânăr.

Am bilete la „Anotimpurile”. Le vreţi?

Miercuri, 27 februaire şi joi (28) va fi pus pe scenă primul spectacol de dans contemporan pe care Teatrul de Balet Sibiu îl pregăteşte în acestă stagiune – Anotimpurile.

N-o mai lungim cu vorbăria (detalii suficiente despre spectacol sunt pe site-ul sibiuballet.ro) aşa că trecem direct la subiect:

Am 4 bilete duble cu care 4 cititori de CeMerita.ro vor merge la spectacolul „Anotimpurile” de joia viitoare. Pentru a putea primi unul dintre bilete trebuie doar să spui că-l vrei printr-un comentariu cu contul de Facebook la articolul ăsta. De ce comentariu cu contul de Facebook (găseşti mai jos câmpul unde trebuie să-l scrii)? Pentru că pot lua legătura mult mai repede cu câştigătorii şi astfel suntem cu toţii siguri că cei ce vor primi biletele vor şi merge la spectacol.

Tadam!

O surpriză şi mai plăcută am pentru abonaţii la newsletterul săptămânal. Am un bilet dublu la premiera spectacolului „Anotimpurile” din 27 februarie. E premiera! E the shit. Aşa că dacă nu eşti abonat(ă) încă la newletter e cazul să te abonezi completând adresa ta în câmpul de mai jos. Vei primi la fiecare sfârşit de săptămână un mail cu rezumatul articolelor ce le-am scris în ultimele 5 zile şi… posibil biletele la premieră.

[Update]
Iată câştigătorii: Vlad Stangu, Alexandra Chirca, Liliana Oprisan, Ada Paparada. Biletele la premieră au fost câştigate de Nicoleta Mezdrea Luciana Roşu.

Iată cine va fi noul primar al Sibiului…

Primarul Sibiului Klaus Johannis a devenit de astăzi membru PNL şi (conform legilor din România) un om politic nu poate să facă parte din două partide iar odată ce un ales al cetăţenilor îşi schimbă partidul al cărui membru era în momentul alegerilor… ei bine… atunci politicianul pierde scaunul în care l-au pus votanţii. În lumina acestor reguli, astăzi a fost încoronat noul primar al oraşului Sibiu care a primit din partea lui Klaus Iohannis un buchet cu flori albe ce (spune el) va rămâne viu atâta timp cât democraţia şi plimbările cu bicicleta vor rămâne vii.

dianaprimar

Diana-Ribana (foto sus) a început încă din prima zi de muncă un proiect ambiţios… ea vrea ca Sibiu să devină Capitala Europeană a Modei (sau European Capital of Fashion) inspirată după succesul anului 2007 în care Sibiu a fost Capitala Culturală Europeană, titulatură ce a adus un bum economic şi turistic oraşului de pe malul Cibinului, bum care şi în ziua de azi este un mister pentru politicienii români.

dianaprimar1

Purtătorul de cuvând (foto sus – dreapta) spune că Diana promite investiţii în special în oameni (pe lângă cele în străzi şi biserici), astfel că sporul pentru haine se extinde pe plan local după modelul sporului pentru haine primit de angajaţii Primariei Sibiu. Fiecare cetăţean al oraşului Sibiu va primi lunar 500 de lei cu care oamenii să-şi cumpere haine de tineri designeri (de preferat din magazinul online Diana-Ribana).

Vom reveni cu amănunte.

Ce l-a convins pe Johannis să se înscrie în PNL? Lasă Sibiul pe Bucureşti?

  • Cel mai probabil Iohannis s-a înscris în PNL pentru că i s-a oferit postul cel mare. Acum înţeleg toate declaraţiile despre cei de la Bucureşti din ultimul timp (lucru ce nu-l caracteriza până de curând). Deci cred că-i o mişcare gândită muuult.
  • Eu l-aş fi vrut prim-ministru… nu ştiu cât poate influenţa un preşedinte mersul ţării (şi al Sibiului implicit) dar poate greşesc…

Întrebările care mi le pun eu acum sunt:

  • Va mai rezista USL?
  • Cine va fi primarul Sibiului? Începe lupta pe ciolan? [update: cum FDGR nu e partid politic, nu există incompatibilitate deci deocamdată nu se pune problema retragerii din postul de primar]
  • Se va pune problema ca Sibiu să fie capitala Regiunii?
  • Vor veni, în sfârşit, mai mulţi bani spre Sibiu?

Da, ştiu… în momentul ăsta eu mă gândesc la ce ar putea câştiga/pierde oraşul meu nu la mocirla din politica de la Bucureşti 🙂

De cine să vă feriţi în online.

Pe la sfârşitul anului trecut am primit un mesaj de la o anume deeadeea21 care îmi spunea că e promoteriţă şi îmi propunea foarte serios

promovez magazine,site-uri etc.,dupa care articolul va fi postat pe site-urile de socializare facebook,blog.Ai avea cumva nevoie de promovare a site-ului?In schimb as dori ceva de pe site.Ce zici??

deeadeea21

Evident că nu a mai dat nici un semn după ce i-am cerut detalii cu privire la ce ştie să facă şi cum vrea să-mi promoveze magazinul dar naivi am observat că sunt mulţi. Au fost destui oameni care au pus botul la propunerea copilei de 13 ani care are două bloguri kitsch-oase pe blogspot (alecutzapapusik şi alecutzamumusik), un id de mess diva.papusik şi un profil de Facebook cu 317 prieteni.

blogger

Asta e dovada că:

  • oricât de proastă e formulată propunerea ta şi oricât de scurt îţi e portofoliul, dacă insişti se găsesc oameni care să-ţi înghită gălusca;
  • oricât de mică e remuneraţia, unii oameni chiar n-o merită. Nu strică o scurtă documentare despre promoteriţă înainte de a te bucura că eşti promovat aproape pe gratis

First world problem: cum sa ma ingras?

Pe cand problema tuturor oamenilor este cum sa slabeasca, eu sunt tocmai pe dos.

Am ajuns la varsta la care in jurul meu toata lumea tine cure. Fetele mereu se abtin de la mancare (si apoi in weekenduri ispitesc cu dulciuri) iar baietii dau jos din burti reducand drastic cantitatea de bere. „Nu mai suntem la prima tinerete” imi spun cu toti. „Eh, nici eu nu mai sunt la fel de shilod ca pe vremuri” as vrea sa le-o intorc eu cateodata.

Asa ca m-am pus pe ingrasat. Bine… inca nu m-am pus practic pe ingrasat dar intentia e ceea ce conteaza. Asa ca am cautat pe net cum te poti ingrasa si care sunt curele de ingrasare. Cica trebuie sa beau mai multa apa pentru a mi se mari stomactul (desi acum beau peste 2l./zi), trebuie sa mananc paste (ceea ce si fac o data la doua zile), sa beau lapte (bifat zilnic) si sa mananc popcorn seara la filme (bifat saptamanal). Practic, toate recomandarile pentru ingrasare ii sunt inutile corpului meu. Atunci unde gresesc?

Cred ca pasul urmator e sa vad care-i faza cu caloriile…

Nici că se putea mai nimerit. Un cadou de la Farmec.

Caricatura

Asta e freza mea de şmecheraş 🙂

Parcă ar fi ştiut că-mi caut freză nouă şi (ups!) că mă lupt încrâncenat cu mătreaţa, Farmec mi-a trimis să testez câteva produse noi din gama special destinată bărbaţilor (nu numai celor cu păr luuung).

Le mulţumesc că s-au gândit la mine… produsele sunt deja lângă duş aşteptând să fie udate iar caricatura de sus e acum poză de profil pe Facebook 😛

Sunteţi nişte scumpi… dragilor!

farmec

Câte informaţii personale dai prin telefon?

Tocmai ce-am semnat nişte contracte cu Unicredit prin telefon, legea oferă posibilitatea asta şi semnătura fizică sau ştampila nu mai sunt obligatorii pentru încheierea de acte, facturi etc.

A fost un prag greu de trecut pentru mine şi suspiciunile încă nu au fost eliminate total (mai ales după păţania cu Orange) dar cred că mi-am învins o temere pe care era musai să o înving. E un pas spre viitorul controlat de computere şi informaţii electronice. Lucrurile ar trebui să fie sigure chiar dacă datele mele personale zboară acum prin aer şi teoretic oricine le are îmi poate accesa banii.

Şi de aici pleacă întrebările:

  • câte informaţii personale e bine să dai prin telefon (ţinând cont inclusiv de asta)?
  • Şi având în vedere că fac schimb tot mai mult de contracte prin email… cât de sigure sunt adresele de email?

Pe mine unul mă sperie toată tehnologia asta şi mai ales rapiditatea cu care se dezvoltă lumea 😛

Am făcut-o şi pe asta. Începem să strângem rândurile în blogosferă

S-au adunat în după-masa asta la Pardon doar oameni unul şi unul, de la bloggeri ieşeni şi clujeni veniţi la Sibiu (fie în trecere, fie mutaţi aici), la medieşeni, bloggeri de travel, bloggeri agricultori, de fashion… până la domnii Chinezu şi Vlad dar şi (atenţie!) bloggerul Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti şi business-angelul blogger Marius Ghenea. Tot unul şi unul, v-am spus.

Scopul a fost unul cât se poate de precis: lansarea primei „filiale” locale Blogal Initiative şi anume sibiu.blogalinitiative.ro. Odată cu lansarea site-ului, s-a lansat şi prima campanie în urma căreia bloggerii ce scriu despre subiect (aici gasiţi toate detaliile) pot câştiga un curs foto profesionist la finalul căruia se obţine o diplomă eliberată de însuşi Ministerul Educaţiei.

Intraţi pe Blogal Initiative, scrieţi şi câştigaţi.

cover image art

Mai jos lista cu (sper) toţi cei ce au participat la întâlnirea onlineului sibian din după-masa asta (dacă am uitat pe careva să mă trageţi de mânecă:)):

O să updatez lista cu link spre articole pe măsură ce (sau dacă) vor apărea.

Şi câteva poze făcute de Daniel Bălţat:

sibiu-_DSC9119 sibiu-_DSC9105 sibiu-_DSC9102 sibiu-_DSC9155 sibiu-_DSC9152 sibiu-_DSC9133

Surpriză: Blogal Initiative de Sibiu

Blogal Initiative = locul potrivit pentru promovarea serviciilor/produselor în mediul online; locul ideal pentru profesionalizarea bloggerilor.

Blogal Initiative Sibiu » Campionatul de Blogging Sibiu

Atunci când China şi Dulea mi-au spus că vor ca Sibiul să fie primul oraş de pe lista locală Blogal Initiative pfuai… nici nu ştiţi ce mândru am fost de oraşul meu. Mai ales că şi lansarea B.I. naţional s-a făcut tot la Sibiu în urmă cu 2 ani. Acum… sunt două variante de ce vor ei să vină la Sibiu cu B.I.-ul:

  • oraşul le oferă atâtea oportunităţi încât era păcat să nu profite pentru a dezvolta Blogal Initiative şi la nivel local;
  • aici blogosfera nu se mişcă cu aşa mare talent ca în alte părţi aşa că este un test… dacă merge aici sigur va merge şi în alte oraşe cu mai mulţi bloggeri implicaţi în lucruri de genul…

Evident că eu iau prima variantă ca motiv pentru deschiderea la Sibiu a primei filiale locale Blogal Initiative.

Aşa că mâine (miercuri, 13 feb) suntem cu toţii aşteptaţi la un Blogmeet sibian+medieşean la care se va lansa oficial Blogal Initiative de Sibiu odată cu prima campanie locală şi având un invitat super-special (un blogger din străinătăţuri… dacă mi-e permis să îl descriu aşa). La Pardon Cafe, începând cu ora 16:00 fix.

Ne vedem, ne auzim, ne citim…

Nu înţeleg de ce ajut necunoscuţii…

Pe contul de Twitter mi se publică automat o dată la vreo 30 de ore câte un articol vechi de pe blog. Ieri s-a publicat articolul „Câţi oameni am cuplat la viaţa mea?” şi mi-am adus aminte de Iustin, un nebun ce a ameninţat că se aruncă de pe primărie dacă nu îşi duce (în 12 ore) relaţia la nivelul următor. Aşa am ajuns să-i organizez o cerere în căsătorie cum nici el nu visa (ştiu că sunt cum nu se poate mai modest dar ăsta e adevărul :)) deşi îl cunoscusem doar cu puţin timp în urmă într-o excursie în Franţa.

Am filmat cererea în căsătorie şi vă spun că nu poate fi nimic mai spumos 😛 El plânge ca nebunu’ iar ea încearcă să-l îmbărbăteze. Deşi nu credeam că relaţia lor va rezista, noua logodnică s-a mutat în alt oraş pentru el, s-au căsătorit şi se pare c-o duc bine.

Întrebările principale au fost atunci:

  1. Va primi un răspuns afirmativ la cererea în căsătorie? Am avut emoţii mari pentru că îşi cunoştea jumătatea doar de o lună(!) şi o femeie normală la cap nu credeam că ar face pasul ăsta aşa repede;
  2. Dacă tipa va refuza… cum îl vom opri noi pe Iustin să se arunce de pe primărie sau să ajungă la nebuni?

Iar acum întrebarea principală este:

  1. De ce am făcut eu chestia asta deşi nu îl cunoşteam şi nu am câştigat nimic de pe urma logodirii lor?

De acum, newsletter săptămânal

Cine nu are timp sau chef să intre zilnic pe aici pe blog are acum o nouă unealtă de a afla noutăţile (ce merită citite, evident).

Am observat că numărul abonaţilor prin email nu creştea prea mult… asta pentru că ce câştigam pe o parte, pierdeam pe cealaltă parte din cauză că scriu prea mult aici 😀 De fapt, nu din cauza asta ci pentru că până acum cei ce erau abonaţi primeau pe mail în fiecare dimineaţă articolele ce le scriam. Îmi dau seama că e deranjant uneori să primeşti zilnic mailuri aşa că am luat măsuri: de acum cei ce se abonează vor primi doar o dată pe săptămână un email cu rezumatul articolelor din săptămâna precedentă.

Eu vă eliberez căsuţa de mail, voi aflaţi mai uşor ce am scris aşa că cine nu e încă abonat e sfătuit (de întreaga naţiune!) să îşi scrie adresa de mail în câmpul de mai jos sau să intre la linkul ăsta pentru a spune subiecte îl/o interesează.

P.S. Ca serviciu de trimitere a newsletterelor, am fugit de la Feedburner şi am revenit la MailChimp – îmi făcusem cont la MailChimp cu câteva luni în urmă (sfătuit de Vlad Dulea) dar mi s-a părut greoi aşa că am preferat învechitul FeedBurber. Acum (şi mie) îmi pare rău că am luat decizia aia.

Cele mai bune proiecte de arhitectură din România anului 2012.

Eu zic că ne-am prezentat onorabil la concursul european de arhitectură contemporană „Mies van der Rohe”, ediția 2013. Nu am intrat în finală, ce-i drept, (vezi aici cele 5 proiecte din finală alese săptămâna trecută) dar e şi greu să fi ales dintre 335 de proiecte de arhitectură din cele 37 de țări europene. Proiecte care sunt de la bune în sus, evident. Dar nu-i bai, mergem înainte şi ne mândrim cu ce-au făcut arhitecţii noştri. Că avem cu ce.

Dintre cele 8 proiecte de arhitectură din România nominalizate pentru premiul de care v-am spus mai sus, mi-a atras atenţia o casă construită din vechi garaje prefabricate din beton. Adică oamenii (arhitecţii Cristina Constantin şi Cosmin Pavel) au luat 5 garaje de beton de 3,0 x 5,6m, le-au aranjat frumos în curte (unul chiar vertical, adică răsturnat cum ar veni) şi le-au transformat în  dormitor, atelier, birou… Mie unul mi-a plăcut de minune ideea şi ce a ieşit e excelent. Casa este la Bragadiru, lângă Bucureşti, şi a câştigat la sfârşitul anului trecut premiul cel mare la secţiunea arhitectura locuinţei din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Bucureşti.

proiect arhitectura04

proiect arhitectura18proiect arhitectura17proiect arhitectura16proiect arhitectura14proiect arhitectura13proiect arhitectura12proiect arhitectura11proiect arhitectura10proiect arhitectura09proiect arhitectura08proiect arhitectura07proiect arhitectura06proiect arhitectura03proiect arhitectura02proiect arhitectura01

Toate cele 8 proiecte româneşti le puteţi vedea AICI. O să descoperiţi printre ele şi stadionul Cluj Arena (după mine, un monument arhitectural într-ale sportului Românesc) şi pensiune turistică Atra Doftana de pe Valea Doftanei (clădire care m-a cucerit de prima oară când am văzut-o în pozele făcute de Răzvan Pascu).

Eu zic că e de bine…

Top 5 cele mai bune reclame de la Super Bowl 2013

Anul trecut am făcut un top 10 cele mai bune reclame de la Super Bowl. Anul ăsta nu am avut de unde alege atâtea reclame, probabil este anul în care s-a urmărit cel mai mult reacţia companiilor din timpul celor 10 minute în care pe stadion a fost picat curentul (vedeţi la Manafu cum au profitat companiile de asta pentru a-şi face reclamă). În rest, 73.000 de spectatori şi 100 de milioane de telespectatori în America.

Audienţa Super Bowl din ultimii ani:

  • 2012 – 111,3 milioane de telespectatori
  • 2011 – 111 milioane de telespectatori
  • 2010 – 106,5 milioane de telespectatori
  • 2009 – 98,7 milioane de telespectatori
  • 2008 – 97,5 milioane de telespectatori

Evoluţia preţului pentru un spot de 30 de secunde în anii precedenţi (via. Hoinaru):

  • 2012 – 3,5 milioane de dolari
  • 2011 – 3,0 milioane de dolari
  • 2010 – 2,5 milioane de dolari – cu un maxim de 2,8 milioane
  • 2009 – 2,3 milioane de dolari – cu un maxim de 3 milioane
  • 2008 – 2,7 milioane de dolari
  • 2007 – 2,6 milioane de dolari
  • 2006 – 2,5 milioane de dolari

În 2013, postul CBS a cerut o medie de 3,8 milioane de dolari pentru un spot de 30 de secunde (doar mie mi se pare exagerat de mult?).

Cele mai tari 5 reclame de la Super Bowl 2013:

5. Hyundai Santa Fe – „Team”

4. Kia Sorento – „Space Babies”

3. Doritos – „Goat 4 Sale” dar şi cealaltă reclamă de la Doritos e mişto (Fashionista Daddy)

2. Oreo – „Whisper Fight”

1. Mercedes-Benz – „Soul”

Toate reclamele le puteţi vedea pe canalul special de YouTube, AICI.

Cea mai gay reclamă (ţinând cont de publicul ţintă – bărbaţi peste 30 de ani) e cea de la Calvin Klein iar cea mai greţoasă de la Go Daddy 🙂

Pentru cea mai proastă reclamă de la Super Bowl 2013 se bat Old Spice – Irresistible şi Bud Light – Journey. Proaste rău!

Tu îţi mai aminteşti de „Flori, fete şi băieţi”?

Eu nu. Mi-am stors creierii ieri şi nu mi-am amintit cum se joacă „Flori, fete şi băieţi”. Asta deşi jucam în fiecare seară pe vremea când eram copil.

În schimb, aseară m-am jucat timp de-o oră „Ţări, oraşe, munţi şi ape” şi mi-am adus aminte de:

  • lapte gros
  • telefonul fără fir
  • şencăl/elastic
  • pară/şotron
  • zală/piţule
  • v-aţi ascunselea
  • hoţii şi vardiştii
  • x şi zero
  • avioanele
  • ţară, ţară, vrem ostaşi
  • raţele şi vânătorii
  • popa prostu’
  • păcălici
  • macao
  • nu te supăra frate
  • fazan
  • mimă
  • sticla

[update] În legătură cu asta, câteva poveşti audio de-ale Elizei despre jocurile copilăriei jucate pe strada lui Nicu Ceauşescu – AICI.

Ţin minte cum ne făceam cazemate, cum ne întreceam în campionate de „11 metri” (la care eram praf!) şi cum ne jucam „de-a mama şi de-a tata” sau de-a şcoala. Îmi amintesc de oraşele construite în pământ şi de jocul cu maşinuţele, ţin minte cum făceam schimb de cartonaşe şi poze cu maşini de la gumele Turbo, cum eram uimiţi de „Dacii şi romanii”, cum ne întreceam cu bicicletele în jurul blocului şi ne puneam linguriţe de plastic de îngheţată la spiţele roţilor pentru a face gălăgie când pedalam.

A trecut mult timp de atunci. Atât de mult încât nici nu-mi mai amintesc cum se juca „Flori, fete şi băieţi” deşi era cel mai jucat joc pe băncile din faţa scării unde am copilărit.

lapte-gros