A început #prinSibiulmeu 2013

Prin Sibiul Meu este un proiect AIOS organizat cu sprijinul Primăriei Sibiu.
Parteneri: Future CapitalIbis HotelAmbient, StaropramenReky TravelAsociaţia Produs în SibiuCasa de Cultura a Studentilor SibiuCNM AstraEco Sport TeamJudith BistroCafe Wien.

PrinSb2013

Este al treilea an în care reuşim, cu ajutorul Primăriei Sibiu, să aducem la Sibiu cei mai mişto oameni din online pentru a ne ajuta la promovarea oraşului. Este a treia ediţie de Prin Sibiul Meu la care lucrez alături de Răzvan Pop şi AIOS (anul ăsta a intrat în echipă şi Anca Niţoi). Dacă Brylu nu începea să pună pe hârtie acum trei ani proiectul Prin Sibiul Meu probabil că astăzi nu ne-am fi lăudat cu sute de articole pe bloguri despre Sibiu, peste 180.000 de vizualizări pe Youtube a filmuleţelor făcute aici, ceva mai mult de 90.000 de likeuri şi 2.000 de comentarii la pozele de la Prin Sibiul Meu 2011 şi 2012.

Programul din 2013 este şi mai interesant ca anii trecuţi şi reuşim să ieşim puţin şi din oraş pentru a vedea mai multe atracţii turistice din zonă.

Astăzi am programat şi ediţia 13 „Călător în lume” unde Caia.ro şi Drumliber.ro vor povesti despre mâncarea din Vietnam (bleach!) şi Germania.

Participanţii Prin Sibiul Meu 2013: Ana Maria şi Olga Caia, Gaben şi a lui Ramona, Sebastian Bârgău, Denisuca, Toma Nicolau, Sorin Grumăzescu, Dragoş Asaftei, Elekes Levente (Levi), Alex Dima şi Sigina, Alexandra Crişu, Florin Arjocu, Răzvan Baciu, Liliana şi Andrei Oprişan, Călin Turcu, Feri Teglas şi Anamaria lui, Mircea Hodărnău şi, evident, eu, Răzvan, Diana, Anca şi Maria.

Inutilitatea parcării de la Universităţii

La Cluj s-a rezovat practic peste noapte problema parcărilor din zona centrală. S-a ridicat o parcare supraterană şi imediat după ce au inaugurat-o au interzis parcarea pe toate străzile din zonă. Până să se înveţe tot omul, Primăria a plantat în zonă poliţişti locali care nu făceau altceva toată ziua decât să umble pe străzi pentru a atrage atenţia celor ce-şi lăsau maşinile neregulamentar că trebuie să şi-o ducă în parcarea nou deschisă. Astfel, în două luni în care nimeni nu era lăsat nici măcar să staţioneze, oamenii s-au obişnuit şi acum nu mai parchează nimeni neregulamentar deşi nu mai există poliţiştii locali.

La Bucureşti însă, maşinile lăsate aiurea în stradă blochează până şi intrarea în parcarea subterană nou inaugurată la Universităţii. Asta deşi parcarea stă goală.

Parcare bucuresti01

Parcare bucuresti02

Parcare bucuresti03

Viaţă cu blog vs blog cu viaţă

Scrie mai des! V-am obişnuit atâţia ani cu articole zilnice, aşa-i?

Ştiu că mulţi dintre voi vă începeaţi ziua cu o cafea şi un articol ce merită citit dar viaţa câteodată ia turnuri neaşteptate care te pun să alegi între lucrurile bune din viaţa ta. Deocamdată fără alte explicaţii siropoase, vă cer doar să îmi rămâneţi alături toţi cei pe care v-am lăsat dimineaţa, în multe zile, doar cu cafeaua, fără nimic de citit. Pur şi simplu am fost pus în situaţia de a alege dintre viaţă cu blog şi blog cu viaţă. Cred că fiecare dintre voi aţi fi ales viaţa (la modul propriu)… iar viaţa mea fiind în proporţie foarte mare chiar blogul, mergem înainte aşa cum ne cunoaştem doar că puţin mai răruţ că-i mai drăguţ.

Nu vor fi 7 articole săptămânale dar cu siguranţă trei tot vor fi. Şi alea trei să merite să fie citite. Vă mulţumesc.

FOCUSaţi-vă pe muzică în weekend

Ştiu cum a luat naştere festivalul ăsta. Ştiu şi primele poveşti de acum vreo doi ani din Music Pub despre ce şi cum să fie. Ştiu şi că va fi bestial în weekend.

Aştept fetele să leşine la Grimus, aştept ca eu să fiu iar impresionat de Moonlight Breakfast şi Travka, aştept să-l revăd pe Sebi cântând în The Noise, vreau să o aud în sfârşit pe Coralie de Gonzaga şi mai ales aştept atmosfera de festival.

Ne vedem la Focus Festival.

Program Focus

România rasistă: nu plătesc ţigani din taxele mele…

Am copilărit practic gard în gard cu regele ţiganilor, am împărţit timp de 15 ani cartierul cu el dar în tot acest timp nu am avut probleme cu vreun puradel şi nici nu am auzit de scandaluri mari între ţigani. Am avut în schimb bătălii cu românii de acolo, m-am bătut cu vecinii albi, m-am alergat prin oraş cu blonzii cartierului. Dar niciodată cu vreun Cioabă.

De ce asta? Pentru că, credeţi sau nu, auto-titulatura asta de rege (vă place jocul de cuvinte?) a adus cu ea şi o responsabilitate în familia Cioabă. S-au considerat întotdeauna nişte exemple de urmat de către restul ţiganilor şi, din câte mi-am dat eu seama, au încercat să fie exemple bune de civilizaţie şi bună creştere. Le-o fi fost şi lor ruşine de destule ori cu ţiganii… dar au şi încercat să îi aducă cu picioarele pe pământ, nu le-au întors spatele, aşa cum nouă ne e mai uşor să facem cu căpşunarii plecaţi să ne facă de ruşine prin străinătăţuri. Tot respectul pentru asta aşa că hai să nu mai fim atât de rasişti încât să ajungem într-acolo să-i lăsăm trupul abandonat într-un spital din Turcia.

Nu demult am mai adus oameni decedaţi din alte ţări şi le-am organizat şi onoruri militare. Dar atunci nimeni nu a avut de comentat că doar nu erau ţigani.

Cioaba2

De ce eşti mândru că eşti sibian? [concurs]

Sibienii sunt o specie aparte de oameni. Mândri cât cuprinde şi săritori atunci când trebuie să-şi arate susţinerea faţă de oraşul lor. S-a demonstrat în repetate rânduri cât de mult cred sibienii că oraşul lor este demn de laudă la fel cum l-au susţinut mulţi alţi iubitori de Sibiu. Pentru că sunt destui din gura cărora am auzit că vor să se mute la Sibiu ori pentru atmosferă ori pentru liniştea de aici.

Oricum, nu despre asta vreau să vorbesc. Vreau să vă îndrum să primiţi un coş plin cu bunătăţuri şi produse realizate de companiile din Sibiu. Intră pe site-ul www.asociatiaprodusinsibiu.ro, spune de ce eşti mândru că eşti sibian şi coşul e al tău. A venit timpul să şi câştigi pentru că susţi oraşul. Primii 1.000 ce răspun la întrebare câştigă. Pentru că Sibiul şi produce.

Mandru ca esti sibian

La masă cu „Big” Ghiţă. Tăcere…

Îl ştim din film(e) şi de la TV. Cel mai înalt român se spune că este. E chiar şi cel mai înalt jucător din NBA din toate timpurile. Fără discuţie, Ghiţă Mureşan este un om mare şi la propriu şi la figurant.

Pare de neatins, când te gândeşti la numele lui simţi că nu poţi ajunge niciodată la el. Şi cu toate astea, sâmbătă, în 24, voi lua masa cu unicul Ghiţă Mureşan şi voi avea şansa să-l întreb orice. Absolut orice! Doar că asta este o problemă pentru mine… habar nu am ce să-l întreb 😀

Poate mă ajutaţi voi cu câteva întrebări pentru că altfel presimt că vom sta şi ne vom uita unul la altul miraţi (eu mirat de cât de mare e, el de cât de mic sunt).

afis Ghita Muresan

De ce nu vom uita niciodată ziua în care „ne-am luat”

Mie mi se pare că a trecut o veşnicie de la ziua nunţii. Atât de mult încât uşor, uşor, începem să uităm să ne spunem „la mulţi ani”. Dar se pare că nu a trecut însă suficient de mult timp de la ideea cu Cravata Comercială

Mergând zilele trecute să ridice un pachet de la curier, Diana mea a fost întrebată de tipul de acolo: „Eşti cumva soţia tipului cu cravata?”. Se pare că ăsta va fi motivul care nu ne va lăsa niciodată să uităm ziua aia cu preot, primar şi nuntaşi.

Cravata Comerciala

No la mulţi ani noua! 😀

Furăcioşii.

Trei paşi de urmat într-un business serios:

  • Codruţa Jold de la Aerotravel îşi caută om care să-i amenajeze vitrina;
  • Primeşte nişte propuneri pe care spune că nu le poate implementa pentru că nu are buget şi, deci, nici designerul nu îl poate plăti pentru că, nu-i aşa, doar nu s-a realizat ideea lui;
  • După doi ani, Aerotravel implementează ideile dar uită să plătească şi designerul.

Dar e ok, oricum amenajarea vitrinei nu a ieşit aşa cum trebuia. Se vede că s-au folosit cele mai ieftine materiale.

Vitrina Aerotravel Sibiu01

Cum a fost în Muntenegru?

Măi, deci pe bune: Muntenegru e fenomenal. M-a uimit iremediabil şi de acum pe veci voi recomanda oricui să meargă să facă o tură prin ţărişoara asta de doar 660.000 de locuitori. Şi eu nu fac plajă, nu înot şi nu-mi plac căldurile, să fim înţeleşi. Şi cu toate astea am ajuns să recomand o ţară unde majoritatea turiştilor merg să facă plajă (că doar au 73 de km de-a lungul coastelor).

Transportul până în Muntenegru

Avion Bucureşti – Muntenegru. Din păcate, legături directe cu avionul nu avem cu Muntenegru, sau cel puţin aşa zic toate agenţiile din România de când Tarom a scos şi zborul Bucureşti – Dubrovnik. Eu am gasit acum un turkish Airlines Bucureşti – Podgorica dar nu-s chiar foarte sigur că şi zboară 🙂

Tren Muntenegru. Trenul îl poţi lua până în oraşul Bar dar CFR-u spune că liniile în Serbia sunt praf şi legăturile la fel. Oricum, trebuie mers pe la Budapesta cu trenul pentru că trecere ferovială peste Dunăre pe la Drobeta Turnu-Severin nu există (altfel, o legitimaţie Balkan FlexiPass ar costa 88 euro/adult şi 53 euro pentru tineri sub 26 ani… valabilă 5 zile dintr-o lună deci îţi mai rămâne şi de alte excursii în zonă).

Autocar Bucureşti – Muntenegru. Cu autocarul se fac transferuri cu 85-95 euro/pers. Noi am mers cu Christian Tour pe traseul Bucureşti-Budva-Bucureşti dar tot ce pot spune e că pe drumul spre Muntenegru nu am dormit deloc pentru că un grup de liceeni a jucat table şi concursuri de pârţuri toată noaptea iar la retur era să rămânem fără legătură spre Sibiu (am prins autocarul de legătură în ultimul moment, după ce plecase din autogară) pentru că indrumătoarei noastre de la Cristian Tour nu i-a păsat nici cât negru sub unghe că noi mai avem de făcut 5 ore până acasă aşa că s-a lungit cu şoferii la cafele prin benzinării. Altfel ok drumul şi foarte spectaculos chiar dacă puţin riscant.

Drumul cu maşina personală spre Muntenegru nu este nici el prea recomandat pentru că drumurile în Serbia şi Bulgaria nu sunt prea bine semnalizate. Cică nici GPS-ul nu cunoaşte drumurile Bulgare spre Serbia.

Acte necesare pentru Muntenegru

În primul rând… eu nu înţeleg oamenii care nu se interesează înainte de a pleca despre ce acte au nevoie pentru a ieşi/intra în ţară. Oriunde aţi merge, trebuie să ştiţi că minorii trebuie să aibă declaraţii notariale prin care părinţii sunt de acord să-i lase să iasă din ţară… asta dacă copilul nu este însoţit de ambii părinţi. Nu contează că părinţii sunt sau nu divorţaţi, nici că unul sau altul îl însoţeşte în excursie. De fiecare dată când ies din ţară cu autocarul sunt lăsaţi minori la graniţă pentru că nu le este permis să iasă din ţară din cauza unei amărâte de hârtii.

Pentru a ajunge în Muntenegru nu este nevoie de paşaport. Nici pentru a intra în Muntenegru nici pentru a ajunge acolo via Serbia. Cartea de identitate este suficientă.

Moneda în Muntenegru este Euro

Moneda naţională în Muntenegru este Euro… asta chiar dacă Muntenegru nu este în Uniunea Europeană. De ce? Pentru că Muntenegru nu a avut niciodată monedă proprie, înainte de moneda Euro folosind marca germană. Chiar dacă Banca Europeană nu a fost de acord cu folosirea Euro de către o ţară ce nu este inclusă în Uniunea Europeană, niciodată nu a făcut ceva în privinţa asta aşa că… se foloseşte în continuare Euro în Muntenegru.

Atracţii nenumărate în Muntenegru

Tot Muntenegru mi s-a părut un „muzeu” pentru turişti. Drumuri şi peisaje spectaculoase, muntele ce intră direct în mare e incredibil, canioane gigantice, chiar şi o junglă… tot ce vrei. Noi am făcut o croazieră de o zi prin Boka Kotorska cu plecare de la Tivat şi opriri la Herceg Novi (zis şi oraşul scărilor), Zanjice (acolo unde am văzut minunăţia numită Laguna Albastră… în care turiştii înoată), Perast (o mănăstire construită pe o insulică artificială, aproape de un orăşel unde şi-a cumpărat George Michael casă cu câţiva ani în urmă… cu 10.000 euro/mp) şi Kotor (un oraş Unesco reconstruit aproape complet după cutremurul din 1979 – o mi-nu-nă-ţi-e de oraş). Toată croaziera ne-a costat 25 euro/persoană.

Budva este cel mai vechi oraş de pe malul Mării Adriatice şi este un orăşel foarte viu pe timpul verii… cu restaurante multe, terase şi cluburi. Cetatea e o minunăţie plină de străduţe misterioase, magazine şi terase aglomerate pe timpul serii. Păcat însă că nu poţi face nici măcar o poză fără să intre în cadru aparatele de aer condiţionat de pe faţadele clădirilor de piatră şi PVC-ul alb, afurisit, al ferestrelor şi vitrinelor noi.

Mai sunt excursii opţionale: turul Muntenegrului şi diverse croaziere. În plus, ajungi rapid şi la Dubrovnik, în Croaţia… doar cu buletinul cum s-ar zice.

Plaja în Muntenegru are pietre

După ce Ciuby s-a plâns de plajele din Budva am zis să mergem şi noi să vedem cât de proaste sunt. Şi da, sunt cam proaste. Există mai multe plaje în Budva dar majoritatea sunt cu pietre sau adevăraţi bolovani (vedeţi şi voi în video-ul de mai jos cum merg fetele prin apă ca pe ace). Se pot cumpăra însă încălţări speciale pentru a putea intra în apa cu pietre (costă 5 euro).

Plajele sunt gratuite şi pline de turişti. Peste tot există umbrele de închiriat (3 euro/zi) şi şezlonguri la 6-15 euro. Plaja Slovenska mi s-a părut cea mai ok, cu nisip şi pietre mai mici în apă dar plaja Mogren arată minunat. Chiar dacă are un pietriş pe plajă de-ţi taie picioarele, o baie în golful verde este obligatorie… apa rece nu o băgăm în seamă.

Cazare în Muntenegru

În Budva, acolo unde am fost noi cazaţi în sejurul din Muntenegru, se construiesc hoteluri în draci. Vilele sunt şi ele peste tot, am impresia că toţi locuitorii din Budva închiriază camere în sezonul de vară. Noi am stat la Vila Zora din Budva. Locaţie bună, curăţenie dar… fără WiFi şi fără balcon la cameră (aşa cum se spune în oferte) şi cu unele probleme gen: duşul nu merge tot timpul, robinetul la lavoar cade dacă foloseşti apa cu presiune, prosoapele put de-a dreptul de nici pe picioare nu te poţi şterge cu ele, pături nu există doar de iarnă, foarte vechi… deci nu prea are 3*. Altfel, cazările la vilă sau hotel urcă de la 28 euro/cameră până la câteva sute.

Preţurile din Muntenegru sunt mici

Preţurile în muntenegru sunt comparative cu cele din România. În Budva poţi mânca un meniu complet (supă, fel doi, pâine la discreţie şi salată) cu 3,5-4 euro. O bere în alimentară găseşti între 0,80-1,40 euro şi pe faleză (la terasă) între 1,5-2,5 euro. O clătită maare 1,5 euro, un magnet de frigider 1-4 euro şi aşa mai departe. Apa plată e obligatorie şi costa când am ajuns (sfârşitul lui iulie) 0,50 euro o sticlă mare de 2 litri. Când am plecat (primele zile din august) preţul s-a mărit la 0,65 euro. Fructele de mare la restaurantele de pe plajă sunt 10-20 euro.

Mâncarea din Muntenegru e ca la noi

Budva fiind port plin de pescari am căutat într-o seară peşte… până m-am plictisit. Am găsit într-un sfârşit ceva hamsi reci (fără nimic lângă) dar cam atât. La restaurantele de pe plajă se găsesc multe fructe de mare. În rest, mâncărurile tradiţionale sunt ca pe la noi, inclusiv grătarele şi un fel de mici. Felia maare de pizza şi grătarul sunt pretutindeni pentru potolirea stomacului turiştilor.

Un lucru interesant este că la orice alimentară poţi să-ţi faci sandvichuri. Îţi taie un corn pe jumătate şi arăţi vânzătoarei cu ce vrei să fie: salam, caşcaval etc după care ţi-l ambalează. Aşa ceva costă până într-un euro.

Concluzii.

Cred că pozele de mai jos spun mai multe decât orice aş scrie eu aici. Şi mai multe poze găsiţi pe Facebook şi Google+.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Învăţătură de viaţă de la o albină.

Cadoul neaşteptat de anul trecut, primit de ziua mea de la o albină nebună, mi-a oferit o învăţătură de viaţă folositoare.

Pentru cei ce nu ştiu, povestea stă cam aşa: albina se plimba bezmetică pe pătura pe care serveam tortul. Diana mea, precaută fiind, încearcă să o alunge şi chiar s-o omoare pentru a nu ne deranja aniversarea. După ce-o cert că nu aşa se procedează, explicându-i că albina este liniştită şi nu ne va face nimic, îi cer să o dea la o parte cu uşurinţă pentru a nu-i crea vreun disconfort albinei. Aşa şi face soţioara mea dragă: ia albina cu grijă, o mută la câţiva metri de noi, în iarbă, pentru a se bucura şi ea de natură, după care ne întindem din nou pe pătură, relaxaţi. Albina, „apreciind” grija mea, vine repede în zbor şi, pe neaşteptate, îşi înfige acul veninos în degetul meu de la picior.

Mai bine de două săptămâni am purtat alifii după mine şi am fost nevoit să ajung la urgenţe pentru că durerile au fost atât de mari încât simţeam pe bună dreptate că mor de durere. Nu m-am mai putut mişca din pat câteva zile.

De atunci am păţit acelaşi scenariu de mai multe ori. Dar cu „oameni” şi „prieteni”.

P.S. Aseară am terminat de văzut primul sezon din House of Cards. Nu este ficţiune şi jocurile de culise nu sunt exagerate. Aştept sezonul doi.

tumblr_mqpl8w67I81s89mq8o2_500

Cum (nu) se amenajează o cameră de hotel

De când îl urmăresc îndeaproape pe Anthony Melchiorri, ştiu exact unde să mă uit atunci când intru într-o cameră de hotel. Pe lângă curăţenia ce trebuie să fie prezentă indiferent de numărul de stele, amenajarea camerei este aproape la fel de importantă pentru mine. Şi nu doar amenajarea propriu-zisă (de designer ori ba) ci mai degrabă atenţia la detaliile ce-mi fac somnul mai uşor.

Oricât de nesemnificative ar părea unele lucruri, iată o listă cu 10 elementele ce conteză foarte mult în amenajarea unei camere de hotel:

  • uşa de intrare să fie luminată (discret) pentru a găsi uşor „gaura cheii” chiar şi după ce-am băut 3 beri;
  • un joc de culori şi materiale diferite este binevenit în orice cameră de hotel. E monoton de-a dreptul cremul pal;
  • lângă pat e obligatorie noptiera şi o priză (de preferat dublă) iar un scaun sau un suport de bagaje e ieftin şi contează enorm;
  • dacă miroase urât în cameră se poate rezolva foarte uşor cu spray-uri speciale sau (şi mai de efect) cu o vază cu flori naturale;
  • atunci când amenajezi o cameră de hotel evită să cumperi cearşafuri şi mobilier ce se pot demoda în 2 ani. E vorba de eficientizarea investiţiei…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cazarea în Muntenegru (la 3 stele!) ar fi fost plăcută dacă:

  • nu aş fi avut robinet căzut la lavoar iar cel de la duş ar fi mers aşa cum ar fi trebuit;
  • draperia ar fi fost destul de lungă astfel încât să acopere tot geamul şi, deci, să nu mă trezesc în fiecare dimineaţă odată cu soarele;
  • nu m-aş fi spânzurat cu cablurile de la tv de fiecare dată când treceam pe lângă el;
  • cablurile şi firele eletrice nu ar fi fost vizibile;
  • suporţii de săpun şi hârtie igienică nu ar fi căzut de fiecare dată când le atingeai.

Ah, şi dacă administratorului i-ar fi păsat de toate astea.