Măi, deci pe bune: Muntenegru e fenomenal. M-a uimit iremediabil şi de acum pe veci voi recomanda oricui să meargă să facă o tură prin ţărişoara asta de doar 660.000 de locuitori. Şi eu nu fac plajă, nu înot şi nu-mi plac căldurile, să fim înţeleşi. Şi cu toate astea am ajuns să recomand o ţară unde majoritatea turiştilor merg să facă plajă (că doar au 73 de km de-a lungul coastelor).
Transportul până în Muntenegru
Avion Bucureşti – Muntenegru. Din păcate, legături directe cu avionul nu avem cu Muntenegru, sau cel puţin aşa zic toate agenţiile din România de când Tarom a scos şi zborul Bucureşti – Dubrovnik. Eu am gasit acum un turkish Airlines Bucureşti – Podgorica dar nu-s chiar foarte sigur că şi zboară 🙂
Tren Muntenegru. Trenul îl poţi lua până în oraşul Bar dar CFR-u spune că liniile în Serbia sunt praf şi legăturile la fel. Oricum, trebuie mers pe la Budapesta cu trenul pentru că trecere ferovială peste Dunăre pe la Drobeta Turnu-Severin nu există (altfel, o legitimaţie Balkan FlexiPass ar costa 88 euro/adult şi 53 euro pentru tineri sub 26 ani… valabilă 5 zile dintr-o lună deci îţi mai rămâne şi de alte excursii în zonă).
Autocar Bucureşti – Muntenegru. Cu autocarul se fac transferuri cu 85-95 euro/pers. Noi am mers cu Christian Tour pe traseul Bucureşti-Budva-Bucureşti dar tot ce pot spune e că pe drumul spre Muntenegru nu am dormit deloc pentru că un grup de liceeni a jucat table şi concursuri de pârţuri toată noaptea iar la retur era să rămânem fără legătură spre Sibiu (am prins autocarul de legătură în ultimul moment, după ce plecase din autogară) pentru că indrumătoarei noastre de la Cristian Tour nu i-a păsat nici cât negru sub unghe că noi mai avem de făcut 5 ore până acasă aşa că s-a lungit cu şoferii la cafele prin benzinării. Altfel ok drumul şi foarte spectaculos chiar dacă puţin riscant.
Drumul cu maşina personală spre Muntenegru nu este nici el prea recomandat pentru că drumurile în Serbia şi Bulgaria nu sunt prea bine semnalizate. Cică nici GPS-ul nu cunoaşte drumurile Bulgare spre Serbia.
Acte necesare pentru Muntenegru
În primul rând… eu nu înţeleg oamenii care nu se interesează înainte de a pleca despre ce acte au nevoie pentru a ieşi/intra în ţară. Oriunde aţi merge, trebuie să ştiţi că minorii trebuie să aibă declaraţii notariale prin care părinţii sunt de acord să-i lase să iasă din ţară… asta dacă copilul nu este însoţit de ambii părinţi. Nu contează că părinţii sunt sau nu divorţaţi, nici că unul sau altul îl însoţeşte în excursie. De fiecare dată când ies din ţară cu autocarul sunt lăsaţi minori la graniţă pentru că nu le este permis să iasă din ţară din cauza unei amărâte de hârtii.
Pentru a ajunge în Muntenegru nu este nevoie de paşaport. Nici pentru a intra în Muntenegru nici pentru a ajunge acolo via Serbia. Cartea de identitate este suficientă.
Moneda în Muntenegru este Euro
Moneda naţională în Muntenegru este Euro… asta chiar dacă Muntenegru nu este în Uniunea Europeană. De ce? Pentru că Muntenegru nu a avut niciodată monedă proprie, înainte de moneda Euro folosind marca germană. Chiar dacă Banca Europeană nu a fost de acord cu folosirea Euro de către o ţară ce nu este inclusă în Uniunea Europeană, niciodată nu a făcut ceva în privinţa asta aşa că… se foloseşte în continuare Euro în Muntenegru.
Atracţii nenumărate în Muntenegru
Tot Muntenegru mi s-a părut un „muzeu” pentru turişti. Drumuri şi peisaje spectaculoase, muntele ce intră direct în mare e incredibil, canioane gigantice, chiar şi o junglă… tot ce vrei. Noi am făcut o croazieră de o zi prin Boka Kotorska cu plecare de la Tivat şi opriri la Herceg Novi (zis şi oraşul scărilor), Zanjice (acolo unde am văzut minunăţia numită Laguna Albastră… în care turiştii înoată), Perast (o mănăstire construită pe o insulică artificială, aproape de un orăşel unde şi-a cumpărat George Michael casă cu câţiva ani în urmă… cu 10.000 euro/mp) şi Kotor (un oraş Unesco reconstruit aproape complet după cutremurul din 1979 – o mi-nu-nă-ţi-e de oraş). Toată croaziera ne-a costat 25 euro/persoană.
Budva este cel mai vechi oraş de pe malul Mării Adriatice şi este un orăşel foarte viu pe timpul verii… cu restaurante multe, terase şi cluburi. Cetatea e o minunăţie plină de străduţe misterioase, magazine şi terase aglomerate pe timpul serii. Păcat însă că nu poţi face nici măcar o poză fără să intre în cadru aparatele de aer condiţionat de pe faţadele clădirilor de piatră şi PVC-ul alb, afurisit, al ferestrelor şi vitrinelor noi.
Mai sunt excursii opţionale: turul Muntenegrului şi diverse croaziere. În plus, ajungi rapid şi la Dubrovnik, în Croaţia… doar cu buletinul cum s-ar zice.
Plaja în Muntenegru are pietre
După ce Ciuby s-a plâns de plajele din Budva am zis să mergem şi noi să vedem cât de proaste sunt. Şi da, sunt cam proaste. Există mai multe plaje în Budva dar majoritatea sunt cu pietre sau adevăraţi bolovani (vedeţi şi voi în video-ul de mai jos cum merg fetele prin apă ca pe ace). Se pot cumpăra însă încălţări speciale pentru a putea intra în apa cu pietre (costă 5 euro).
Plajele sunt gratuite şi pline de turişti. Peste tot există umbrele de închiriat (3 euro/zi) şi şezlonguri la 6-15 euro. Plaja Slovenska mi s-a părut cea mai ok, cu nisip şi pietre mai mici în apă dar plaja Mogren arată minunat. Chiar dacă are un pietriş pe plajă de-ţi taie picioarele, o baie în golful verde este obligatorie… apa rece nu o băgăm în seamă.
Cazare în Muntenegru
În Budva, acolo unde am fost noi cazaţi în sejurul din Muntenegru, se construiesc hoteluri în draci. Vilele sunt şi ele peste tot, am impresia că toţi locuitorii din Budva închiriază camere în sezonul de vară. Noi am stat la Vila Zora din Budva. Locaţie bună, curăţenie dar… fără WiFi şi fără balcon la cameră (aşa cum se spune în oferte) şi cu unele probleme gen: duşul nu merge tot timpul, robinetul la lavoar cade dacă foloseşti apa cu presiune, prosoapele put de-a dreptul de nici pe picioare nu te poţi şterge cu ele, pături nu există doar de iarnă, foarte vechi… deci nu prea are 3*. Altfel, cazările la vilă sau hotel urcă de la 28 euro/cameră până la câteva sute.
Preţurile din Muntenegru sunt mici
Preţurile în muntenegru sunt comparative cu cele din România. În Budva poţi mânca un meniu complet (supă, fel doi, pâine la discreţie şi salată) cu 3,5-4 euro. O bere în alimentară găseşti între 0,80-1,40 euro şi pe faleză (la terasă) între 1,5-2,5 euro. O clătită maare 1,5 euro, un magnet de frigider 1-4 euro şi aşa mai departe. Apa plată e obligatorie şi costa când am ajuns (sfârşitul lui iulie) 0,50 euro o sticlă mare de 2 litri. Când am plecat (primele zile din august) preţul s-a mărit la 0,65 euro. Fructele de mare la restaurantele de pe plajă sunt 10-20 euro.
Mâncarea din Muntenegru e ca la noi
Budva fiind port plin de pescari am căutat într-o seară peşte… până m-am plictisit. Am găsit într-un sfârşit ceva hamsi reci (fără nimic lângă) dar cam atât. La restaurantele de pe plajă se găsesc multe fructe de mare. În rest, mâncărurile tradiţionale sunt ca pe la noi, inclusiv grătarele şi un fel de mici. Felia maare de pizza şi grătarul sunt pretutindeni pentru potolirea stomacului turiştilor.
Un lucru interesant este că la orice alimentară poţi să-ţi faci sandvichuri. Îţi taie un corn pe jumătate şi arăţi vânzătoarei cu ce vrei să fie: salam, caşcaval etc după care ţi-l ambalează. Aşa ceva costă până într-un euro.
Concluzii.
Cred că pozele de mai jos spun mai multe decât orice aş scrie eu aici. Şi mai multe poze găsiţi pe Facebook şi Google+.
![De ce eşti mândru că eşti sibian? [concurs]](https://cemerita.ro/wp-content/uploads/2013/08/1150853_603840132970288_647437890_n.jpg)
