An: 2014

Conform traditiei: 2013, 2012, 2011, 2010, 2009, 2008

Anul 2014 a fost unul destul de dificil. Bun pe plan profesional dar prost spre foarte prost pe plan personal. A fost anul incertitudinilor si schimbarilor. De fapt… anul stand-by’ului mai bine spus pentru ca am invatat sa nu mai iau decizii instinctiv, fiind mai inteligent in unele ocazii sa astepti sa vezi ce iti mai rezerva timpul. De asta, probabil ca 2015 o sa devina anul schimbarilor.

Pana una-alta, voi face o retrospectiva a anului 2014 asa cum s-a vazut prin „ochiul” acestui blog.

Cele mai citite 5 articole din 2014 (din cele 135 scrise) au fost:

• Testul purităţii apei potabile din Sibiu m-a uimit. (P)
• Cum stă piaţa de apartamente noi la Sibiu
• Mişcare greşită făcută de Maricuţa: Până în 2015, Şelimbăr devine automat cartier sibian
• Ce e de făcut în Sibiu? Escape secret rooms. (P)
• Test de fidelitate. Cu video cu tot 🙂

Ianuarie 2014

• Am facut primul test de fidelitate (filmat) din viata mea de cuplu.
• Am scris despre sistemul public romanesc in care oamenii capabili sunt dati afara pe cand cei prosti si ineficienti pastrati
• Am renuntat la Orange portandu-ma la Vodafone. Nu regret decizia
• Am aflat ca orasul Sibiu va fi promovat pe tot parcursul anului 2014 la toate targurile de turism cu fotografii realizate de Dragos Asaftei in cadrul unui proiect AIOS iar pe coperta brosurii este chiar Diana-Ribana

Februarie 2014

• Am sustinut campania „Un cearsaf pentru cei dragi„
• Am aparut pentru prima oara la tv impreuna cu Diana-Ribana in calitate de cuplu. Puteti sa ne vedeti aici [uitasem de experienta asta]
• Mi-am luat „masina”
• Am livrat gratuit martisoare 🙂

Martie 2014

• Am inceput o serie de articole de genul „trei cladiri…”. Primul articol a fost Trei cladiri parasite in Sibiu
• Videoclipul Happy s-a filmat si la Sibiu. Eu am identificat locurile in care s-au tras cadrele
• Primul (si singurul) clip incarcat de mine pe Trafictube.ro a ajuns clipul saptamanii. Nu-i cine stie ce dar e primul si cel mai tare deocamdata
• Am fost invitat la #proHD – Fabricat in Hunedoara

Aprilie 2014

• O gluma de 1 aprilie 🙂
• Pe neasteptate, m-ati votat ca fiind unul dintre tinerii sibieni care pot reprezenta cu succes orasul Sibiu
• Am transformat #prinSibiulmeu intr-un proiect international… #MySibiu

Mai 2014

• Am inceput proiectul cu numarul 100
• Am scris despre noile reguli urbanistice din Selimbar prin care oamenii nu sunt lasati sa isi inchida balcoanele. Cred ca o premiera in Romania
• Am facut un clip interesant ce merita vazut – cum arăta Sibiul în 1989 şi cum arată în 2014

Iunie 2014

• Am organizat prima editie a festivalului Zilele Vecinatatii
• Am fost pentru prima oara #laHorezu
• Un scurt gand de ziua mea

Iulie 2014

• Am scris despre un nou mod de inselatorie
• Eu mizez pe Instagram
• Curatati-va cosurile de cumparaturi

August 2014

• Am fost la Venetia, la Bienala de Arhitectura de la Venetia
• Am gandit primul meci de baschet din Romania desfasurat la inaltime, pe acoperisul unei cladiri
• Oamenii din industria hoteliera au inceput sa realizeze cat de mult le afecteaza afacerea review-urile online negative

Septembrie 2014

• Am spus de ce nu răspund la telefon. O explicaţie simplă.
• Am fost invitat la editia 3 #priNeamt

Octombrie 2014

• L-am sustinut pe Klaus Iohannis in alegeri
• Tu ce faci atunci când loveşti o maşină în parcare?
• Sibiu, oraşul dictat de nebuni

Noiembrie 2014

• Stiti ce s-a schimbat cu adevarat in noaptea in care Klaus Iohannis a devenit presedinte?
• Cities of the World – hai să promovăm şi Sibiul cosmopolit (P)

Decembrie 2014

• Am sarbatorit alaturi de multi oameni dragi 5 ani de la primul eveniment al Asociatiei pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu
• Cum scapi rapid de copiii ce fac mişto la telefon?
• Un text despre tipa pe care o să o ţin minte toată viaţa. Promit!

Voi ce ati facut in 2014?

De când am văzut-o ştiam că îmi va răscula sufletul. Stătea aşezată, în fustiţa ei neagră, şi mă privea în ochi de parcă ar fi vrut să mă sece de suflet doar din priviri. Am îndrăznit şi m-am apropiat. Foarte încet, ca o profesionistă, m-a descoperit puţin câte puţin. Mă simţeam atât de gol precum nu m-am mai simţit niciodată. Intimitatea mea dispăruse, îmi vedea fiecare părticică din corp, din viaţă.

Mi-a dezvelit inima, sufletul şi tot ce aveam mai intim. Pulsul accelera, sângele se încălzea. Am întins mâna spre ea şi am simţit-o dornică să mă cuprindă. Deşi nu reuşise deocamdată să mă atingă, eram prins ca într-o capcană. Trăirile ei intense de plăcere sadică m-au cuprins, m-au înlănţuit. Simţeam că explodez, nu mă puteam controla. Sudoarea a început să se prelingă pe spatele meu, inima mi-a tresărit.

O fracţiune de secundă a durat totul dar în sufletul meu a părut o veşnicie. Gândurile mele încă mai sunt aţintite spre tot ceea ce i-am dat în acea zi. Spre banii mei. Iar pe ea o voi ţine minte toată viaţa: este casieriţa de la Finanţe. Pe ea şi stăpânul ei negru.

Eu mă distrez cu puştanii ce au primit de la părinţi minute nelimitate şi se gândesc ei, aşa, în inteligenţa lor, să facă mişto de oameni la telefon. De cele mai multe ori le intru în joc şi fac şi eu mişto de ei iar atunci când îşi dau seama se enervează, ameninţă şi înjură. Acum nu a mai fost cazul pentru că era un puşti mult prea neexperimentat într-ale farselor la telefon. S-a enervat după nici 20 de secunde.

Ce mi-a plăcut la el a fost faptul că e educat. Chiar şi înjurăturătura a spus-o cu „dumneavoastră”… nu ştiu ce a spus că bagă în mine, nu am înţeles.

Puştiul m-a sunat de pe numărul de telefon 0751925870. Spun doar aşa… că am văzut că are chef de distracţie. Dacă aveţi şi voi chef de miştouri, îl puteţi suna chiar şi noaptea, nu-l deranjează 🙂

Sunt unele melodii care mă răvăşesc câteodată. Fără un motiv anume… doar pentru că o fac. La un moment-dat au fost Come with me sau Run boy run, acum este Make it rain care îmi aminteşte de serialul Sons of Anarchy.

Primele sezoane Sons of Anarcy (pe a cărui fundal sonor este melodia Make It Rain a lui Ed Sheeran) mi-au plăcut la nebunie. Oarecum îmi şi aduceau aminte de tinereţile mele şi oricum… lumea asta a cluburilor de motociclişti este una ce trebuie cel puţin documentată şi înţeleasă dacă nu şi cunoscută.

E adevărat că ultimele sezoane, însă, nu m-au mai atras. Am sărit peste sezonul 5 fără să-mi dau seama iar sezonul 6 l-am văzut pe sărite. Acum, la ultimul sezon, adorm la fiecare episod. Fără glumă, am dat play unor episoade şi de 4-5 ori (în seri diferite) şi nu am reuşit să le văd până la final. Oarecum regret că nu le-am văzut dar tind să cred că nu am pierdut nimic.

Se tot vorbeşte de un final de serial Sons of Anarchy interesant (deşi cred că previzibil) aşa că mai încerc odată în weekendul ăsta să urmăresc măcar ultimele episoade. Ţineţi-mi pumnii doar, că de urări cu insomnii nu am nevoie 🙂

Tineti minte ca Iohannis a riscat totul declarand deschis ca nu vrea sa negocieze cu nimeni? El voia sa castige pe propriile puteri, sa demonstreze ca merita sa fie presedinte iar cei ce voiau sa-i fie alaturi (vezi Monica Macovei) aveau datoria de a-l sustine fara negocieri in spatele usilor inchise. Trebuie sa riste in continuare si sa refuze sa negocieze smenuri si scenarii care nu fac bine Romaniei.

Plecand de la ideea asta si avand un nou model ca presedinte, este cazul sa se schimbe intr-adevar scena politica. Sper ca asa sa scapam de unele partide ce se perinda la putere de atatia ani fara a avea intr-adevar o forta. Ma astept ca toti politicienii sa invete de la presedintele tarii si sa inteleaga faptul ca ne-am cam saturat de palavrageli fara sens.

Si, bineinteles, Iohannis sa inteleaga faptul ca 80% dintre noi, sibienii, l-am recomandat in fruntea tarii sperand ca ne va face mandri de tara noastra asa cum ne-a facut sa fim mandri de orasul nostru. Avem incredere ca se poate!

Via Petreanu, am reuşit să trag cu ochiul la voturile vecinilor mei. Nu ştiu dacă am spus-o până acum dar cred că voturile sibienilor ar trebui să fie foarte importante în luarea unei decizii a celor nehotărâţi. Pentru că ei, sibienii, sunt cei mai în măsură în a-l recomanda (sau nu) pe Klaus Iohannis la preşedinţie. Ei ştiu foarte bine ce a făcut alesul lor şi pe baza acestor realizări îi dau un vot de încredere (sau nu) pe mai departe. Acelaşi lucru se aplică şi pentru Victor Ponta, bineînţeles. Şi el este reprezentantul unor oameni ce l-au ales deputat în Gorj încă din 2004. Şi pe el îl pot recomanda (sau nu) cei ce i-au oferit încrederea până acum.

Astfel, curiozitatea m-a făcut să realizez o comparaţie de percepţie a oamenilor asupra capabilităţii celor doi candidaţi şi asupra realizărilor de când aceştia îi reprezintă. Pentru că ambii au fost aleşi prin vot, este destul de simplu să le vedem rezultatele din ultimii ani, Klaus Iohannis fiind ales şi reales primar al municipiului Sibiu încă din anul 2000 iar Victor Ponta este ales şi reales deputat de Tg. Jiu din 2004. Zece, respectiv 14 ani cred că sunt suficienţi pentru a putea demonstra.

Rezultate alegerile prezidenţiale 2014, turul 1 (Date culese de pe Hotnews.):

Municipiul Sibiu (93.508 voturi valabile)
Klaus Iohannis 69.713 = 74,55%
Victor Ponta 14.531 = 15,54%

Târgu Jiu (40.917 voturi valabile)
Ponta 17.687 = 43,23%
KJ 11.033 = 26,96%

Concluziile le trageţi voi.

Eu vreau să public aici (pentru posteritate) părerile vecinilor mei şi pentru asta am ales două zone din Sibiu foarte diferite: una este în centrul Sibiului (acolo unde locuiesc acum) iar cealaltă este la marginea oraşului (unde am locuit până de curând). Foarte interesante rezultatele acestei comparaţii… vă spun sincer că mă aşteptam ca rezultatele să fie exact pe dos faţă de cum sunt ele în realitate.

Din 2.954 de voturi valabile exprimate, 71,63% dintre vecinii mei îl recomandă pe primarul Klaus Iohannis în fotoliul de preşedinte. Doar 17,12% îl recomandă pe Victor Ponta. Dar nu asta m-a uimit pentru că ştiam că Iohannis a făcut treabă bună în Sibiu şi sibienii îl vor preşedinte, interesant a fost faptul că cei din centrul sibiului au votat într-o măsură mai mare cu Ponta decât cei de la periferie. Explicaţiile pot fi două:

• oamenii de la periferie speră să le fie şi lor mai bine pe când cei din centru s-au obişnuit şi s-au plafonat în timp
• în centrul oraşului locuiesc mai mulţi asistaţi social decât la periferie. Este ireal dar da, aşa este. Multe clădiri din centrul Sibiului sunt şi acum în proprietatea statului iar săracii locuiesc aici cu chirii foarte mici.

Şi nu îmi spuneţi că la marginea oraşului a fost mai uşor de fraudat alegerile pentru că nu se aplică la Sibiu. Acolo doar 4,5% dintre votanţi sunt „trecători” pe când la urnele unde a ieşit Ponta cu un procent mai mare (în zona centrală) sunt 15% „turişti”.

Oricum, vă recomand să analizaţi şi graficele astea şi să luaţi singuri o decizie cu cine votaţi duminică. Dar mergeţi la vot!

Mi-ar fi plăcut ca în timpul dezbaterii de la Realitatea TV de aseară să apară pe ecran mesajele oamenilor de pe Twitter (#dezbaterea) că aşa cu siguranţă am fi putut vedea şi noi ceva interesant. Bunul simţ al lui Iohannis de a nu contra-ataca l-a făcut roşu de nervi atunci când Ponta minţea şi îl acuza de fapte ce cu toţii ştim că până acum erau rostite cu semnul egal în dreptul PSD (corupţi, campanie jegoasă, atac la familie…). Dar nu-i nimic, oamenii din online sunt mai din topor şi dau ei răspunsurile care, cu siguranţă, erau şi pe limba lui Iohannis aseară.

Iată mai jos şapte răspunsuri ce ar fi trebuit să i le spună dlui Iohannis staff-ul de campanie, nu bloggerii. Completaţi şi voi lista în comentariile de mai jos:

VP: „D-le Iohannis, la dvs. în partid sunt o grămadă de corupţi!”
KI: „Viorel Hrebenciuc”.
VP: „Eu am luptat pentru independenţa justiţiei, nu ca dumneavoastră care nu aţi făcut nimic.”
KI: ”Adrian Năstase”.
Şi tot aşa.

via Adevărul

…domnu’ Viorel, am aici o listă cu 37 de baroni penali din partidul pe care-l conduceţi, oameni cu funcţii mari şi greutate, interlopi politici care jefuiesc de ani de zile ţara şi care au sărăcit şi nenorocit un popor întreg. Fiţi atent, eu încep să citesc lista şi mă opriţi dv când nu mai puteţi, şi atunci vă adresez întrebarea. Sunteţi gata?… Iar întrebarea este: de ce ar crede cineva că dv. sunteţi cinstit şi imaculat când toţi şefii pe care vă bazaţi în partid, inclusiv tata-socru, sunt corupţi?”

via. Petreanu

Astia-s fratii dumneavoasta, nu ai mei. Astia-s oamenii unui USL corupt, de care ma bucur ca ne-am despartit. De-asta suntem aici: pentru ca dumneavoastra mergeti cu fratia infractorilor, iar eu cu poporul roman. Chiar daca sunt neamt!

via. Lucian Mândruţă

Creste economia? Aveti curajul sa le spuneti asta romanilor care se uita acum la noi peste un ceai cu biscuiti, ca atata le-a mai ramas pana la chenzina?

via. Lucian Mândruţă

…domnu’ Viorel, am văzut multe afişe electorale mincinoase ale dv, dar unul mi-a atras atenţia în mod special – este cel care spune că doar dv. aţi tăiat taxele. Zău? În cele două minute pe care le am la dispoziţie, vreau să vă recit numele tuturor celor 36 de taxe noi pe care le-aţi impus în doi ani de guvernare. Deci iată… Domnu’ Viorel, care e favorita dv. dintre toate astea, care vă place cel mai mult?

via. Petreanu

…domnu’ Viorel, am aici o hârtie de 10 euro. Vreau să vă rog să faceţi un gest şi să-mi cumpăraţi aceşti 10 euro la cursul de 4,73 de lei pentru un euro, curs completamente scandalos la care calculaţi dv. accizele şi pe care-l impuneţi milioanelor de români săraci din ţara asta. Cine mai cumpără euro în România cu 4,73 lei?

via. Petreanu

Domnule Ponta, acum înţeleg de ce zice Traian Băsescu că aţi fost ca un pisoi în fiecare întîlnire cu el. Interesul dumneavoastră era să-i plagiati discursul golănesc şi văd că v-a reuşit. Sînteţi un Băsescu mai mic, dar la mîna grupurilor de interese din PSD. Aţi fi un dictator nemaipomenit, noroc că românii vă urăsc şi pe dumneavoastră, şi întregul dumneavoastră partid de corupţi, partidul cu cei mai mulţi condamnaţi. Dumneavoastră nu vă doriţi o dezbatere, ci să îl copiaţi pe Băsescu în discurs, aducînd jigniri şi folosind glumiţe ieftine ca să vă mascaţi incompetenţa.

via. Subiectiv

Vreau să vă spun o povestioară pentru care, ca să o citiţi, vă sunt suficiente fix 3 minute. Apoi, vă cer să vă luaţi o pauză de 5 minute şi să vă uitaţi în jurul vostru. Gândiţi-vă la viaţa pe care o duceţi, gândiţi-vă la ultimii ani şi, mai ales, gândiţi-vă la viitor. Apoi, decideţi dacă merită să vă consumaţi 20 de minute din viaţă pentru a vota (adică tot atâta cât petreceţi total neinspiraţi pe Facebook în fiecare dimineaţă).

Normalitatea lor.

Se face că în 1998 m-am mutat, împreună cu familia, la o casă din marginea oraşului Sibiu. Era un cartier uitat de lume şi de timp, cu oameni trişti. Strada din faţa casei era de pământ, nu aveam canalizare şi mergeam 1 km. până la şoseaua principală, prin gropi, praf şi printre zeci de câini agresivi şi fără stăpân. Seara ieşeai din casă doar obligat, alea câteva becuri ce luminau din când în când strada puteau ascunde orice pericol.

Drumul „spre oraş” era şi el un adevărat traseu iniţiatic. Cozile de maşini, camioane, tiruri şi autobuze se lungeau pe kilometri întregi, toate aşteptând câte 40-50 de minute pentru a trece de culoare roşie a semaforului de pe unicul drum de intrare în oraş dinspre partea de vest a Sibiului.

Eram abia intrat la liceu şi ţin minte foarte clar cum primele două săptămâni am întârziat zi de zi la şcoală. Autobuzele circulau atât de prost încât întârziam şi câte 30 de minute. Eram îngrămădiţi ca ciorchinele în vechiturile alea pe patru roţi ce goneau cu uşile deschise, noi fiind agăţaţi acolo, pe scările autobuzului, ţinându-ne doar de haina celui din faţă. Asta se întâmpla în cazul în care autobuzul apărea în staţie pentru că de multe ori se pierdea pur şi simplu pe drumul spre „capătul pământului”. Oamenii erau disperaţi, îşi pierdeau serviciile din cauza unui simplu autobuz nenorocit ce nu funcţiona corect. Era trist.

Normalitatea noastră.

Acum, la sfârşit de 2014, îmi vizitez părinţii umblând pe o stradă refăcută de la zero, cu tot cu utilităţi. Asfaltul se întinde până în poarta casei, este prezentă lumina pe stradă şi canalizarea. La 100 de metri a apărut un păraculeţ de joacă pentru copii iar autobuzele circulă regulat şi la ore fixe. Pentru a ajunge în oraş pot alege mai multe variante de trafic şi, în continuare, se lucrează la noi străzi, poduri şi viaducte care să descongestioneze şi mai mult traficul. Sibiu a devenit un oraş normal.

Probabil gândiţi în momentele astea că era normal să se facă atâtea lucruri pentru că, totuşi, au trecut 16 ani în care un om, un oraş, o ţară trebuie să se dezvolte. Era normal să fie refăcute drumurile, era normal să fie asfaltate uliţele, era normal să se pună canalizare, era normal să dispară javrele de pe străzi, era normal să fie amenajate spaţii de joacă pentru copii, era normal să se facă lumină şi pe strada noastră.

Sunt normale toate astea, nu-i aşa? Tocmai de asta nici nu îmi doresc altceva de la ţara în care trăiesc. Îmi doresc doar o Românie normală, o Românie a lucrului bine făcut.

Mergeţi la vot!

Aş vrea să nu mai scriu despre politică. Mă jur. Urăsc politica!

Totuşi, în toate dimineţile ultimelor zile orice articol am început să scriu a avut legătură mai mult sau mai puţin cu politica, cu votul, cu alegerile. Nu-mi place nici mie dar, totuşi, mi se pare atât de important votul ăsta încât am ajuns să vorbesc cu oamenii pentru a-i convinge să meargă la vot. Fără să le spun cu cine să voteze, doar să meargă la vot. Asta ştiind că simţim cu toţii cum trebuie să votăm pentru a ne fi mai bine. Iar pentru mine… pentru mine cred că e decisiv rezultatul alegerilor.

Cuvintele mele sunt, însă, de prisos. Mai bine urmăriţi filmul de mai jos realizat de Mădălina Roşca la o secţie de vot de la Munchen prin care arată nervozitatea românilor ce nu au reuşit să voteze şi cât de uşor au fost manipulaţi de persoane infiltrate ce aveau ca scop să-i liniştească şi să-i trimită frumos spre case.
Eu am văzut şi câteva feţe cunoscute în îmbulzeala de acolo. Via Digi24.

Nu vreau sa vorbesc despre cifre si sondaje. Singurul lucru dezamagitor este numarul mic de oameni prezenti la vot. Dar ii inteleg… si eu am trait un deceniu in dezamagire.

Ceea ce mi se pare foarte trist este faptul ca nimeni in tara asta nu vrea sa isi asume responsabilitati. Am urmarit o zi intraga cum Ministerul de externe a dat vina pe BEC, BEC pe MAE, Consulatele pe Minister ca in final prim ministrul Romaniei sa dea vina pe Basescu. Nimeni nu e responsabil, intotdeauna se gasesc alti vinovati…

Nu am auzit pe nimeni spunand ca va incerca sa rezolve problemele romanilor din diaspora care nu au reusit sa voteze sau cele ale studentilor din Bucuresti, nimeni nu si-a cerut scuze si, cu siguranta, nimeni nu isi va da demisia. Pentru ca nimeni nu este de vina. Sunt vinovati oamenii care au iesit prea tarziu la vot. Totul a fost doar o manipulare… autocare cu oameni si-au facut aparitia spre seara pentru a arata o falsa coada la sectiile de vot… sa aibe si televiziunile ce filma.

Totul a decurs conform planului, este totul in regula. Sunteti prosti daca ati vazut altceva!

Indiferent dacă l-ai votat sau nu, dacă îl placi sau nu, indiferent dacă l-ai cunoscut personal sau doar l-ai văzut de 2 ori în viaţă la televizor, Klaus Iohannis îţi impune respect.

• Impune respect. Atunci când Klaus Iohannis intră pe uşă, toată lumea îl priveşte fix, nimeni nu mai şuşoteşte, cu toţii aşteaptă să spună „Bună ziua” înainte de a mai mişca.
• Este eficient. Şedinţele sunt foarte bine puse la punct şi eficiente, se ştie că pentru Iohannis 15 minute sunt câteodată mult prea multe pentru a ajunge la o concluzie. După principiul „ce nu s-a rezolvat în 15 minute nu se rezolvă nici în 3 ore”.
• Ştie să spună „nu”. O singură şedinţă am avut în viaţa asta cu el iar ceea ce am remarcat a fost faptul că ştie să spună „nu”. Atunci când un subiect nu îl interesează sau nu este de acord cu o idee, spune clar „nu” şi trece mai departe. Nu tu „vedem ce o să fie” sau „merge şi aşa”.
• Are viziune. La Sibiu nu a asfaltat fiecare groapă şi denivelare de drum la început de primăvară. A preferat să amâne lucrări (adică să economisească bani) până când a făcut rost de suficiente fonduri pentru o întreagă modernizare a străzii. Ras cu totul şi refăcută inclusiv cu utilităţile de sub ea. Nu peticim lucrurile proaste ci le refacem pentru a fi bune. Ăsta este stilul de lucru al lui Iohannis.
• Este un model pentru toţi. Lucrez destul de mult cu primăria din Sibiu. O instituţie eficientă în care fiecare ştie ce are de făcut… şi face… responsabil.

Asta avem nevoie de la un preşedinte: să fie un model pentru întreaga ţară.