Lună: ianuarie 2014

Nu sunt de acord cu cei ce contestă amenda de circulaţie atâta timp cât au condus cu viteză. La fel cum nu sunt de acord cu cei ce contestă în tribunal amenda luată pentru că au circulat cu autobuzul fără bilet. Care e fundamentul contestaţiei? Nu ştiai oare că dacă circuli cu viteză sau dacă nu-ţi cumperi bilet de călătorie eşti pasibil de amendă?

Ne tot uităm în grădina americanilor şi ne amuzăm atunci când cineva câştigă un proces împotriva Whirlpool pentru că nu a scris în instrucţiuni faptul că e interzisă spălarea pisicii în maşina de spălat. Ni se pare atât de comic încât trecem cu vederea faptul că prostia ar trebui să se plătescă ci nu răsplătită.

Probabil vă întrebaţi de ce sunt aşa convins că oamenii nu ar trebui să îşi folosească de fiecare dată dreptul de a face plângere de câte ori au chef. Să luăm cazul Dianei ca exemplu care s-a folosit de faptul că nişte simpli controlori de bilet nu i-au indicat numărul de legitimatie, nu fac diferenţa între locul săvârşirii contravenţiei şi locul încheierii procesului verbal, nu au scris în procesul verbal numărul de înmatriculare al autobuzului şi fac confuzie între starea de fapt şi starea de drept. Pentru toate astea, Dianei i s-a admis ieri plăngerea depusă la Judecătoria Sibiu împotriva unei amenzi primite pentru că circula cu transportul public fără bilet de călătorie.

Păi, să fac un calcul al costurilor ce a trebuit să le plătesc eu, tu, ea pentru soluţionarea acestui caz de importanţă majoră:

• salariu judecător
• salariu grefier
• salariu portar
• salariu femeie de serviciu
• salariu paznic
• alte salarii
• hartie
• electricitate
• chirie spatiu Judecătorie
• întreţinere
• alte cheltuieli

Toate astea cu siguranţă sar lejer de 3-4000 lei, cheltuieli calculate doar la timpul consumat pentru soluţionarea acestui caz după 7 luni de proces.

În plus, Tursib (companie ce aparţine de Consilul Local deci întreţinută tot de noi, cetăţenii, din taxele şi impozitele plătite la Primăria Sibiu) a avut următoarele cheltuieli:

• avocat
• hartie
• nervi
• plata controlorilor ce au amendat-o pe Diana

Şi mă opresc aici fără să mai dezvolt influenţa circulării fără a cumpera bilet de călătorie (care duce, într-un sfârşit, la scumpirea acestor biletele pe motiv că Tursib-ul trebuie să îşi acopere cheltuielile). Sau fără să mă gândesc că procese reale se lungesc pe parcursul a câtorva ani pentru că judecătorii sunt ocupaţi cu prostii.

Deci, dragă Diana, câţi bani ai scutit neplătind amenda? Şi, mai ales, câţi bani am plătit eu pentru că tu ai circulat fără bilet?

În weekend, ne-am distrat puţin în familie şi ne-am întrebat unul pe celălalt ce ne place. Un fel de test de fidelitate după 14 ani de relaţie 😛
A ieşit clipul de mai jos şi multe râsete.

Din oracolul video o să aflaţi ce mâncare ne place, ce băuturi bem, ce culori şi muzică preferăm, ce numere ne aduc noroc şi ce hobbyuri avem… dacă avem.

Am mai amintit despre câteva gafe:

• cea cu ciocolata topită în pantaloni (citeşte aici despre întâmplare)
• cea cu cozonacii mătuşii mele turtiţi pentru că m-am aşezat pe ei (citeşte aici).

Sper să vă distraţi şi voi 🙂

Văd o groază de lume indignată şi supărată pe faptul că a fost nevoie de 6 ore pentru a ajunge un echipaj de salvare la avionul prăbuşit în munţi. Vreţi să vă spun ceva? Eu am aşteptat 3 ore în spital (!) în faţa urgenţelor şi nu m-a băgat nimeni în seamă. Trei ore am aşteptat după care am fugit la un spital particular…şi bine am făcut pentru că am descoperit că aveam corpul plin de puroi şi dacă mai aşteptam o zi nu mai scriam astăzi rândurile astea. Un alt caz s-a întâmplat zilele trecute, atunci când un domn a fost nevoit să aştepte 20 de minute pe holuri, deşi avea dureri insuportabile, pentru a se usca podeaua de la urgenţe după ce femeia de serviciu „a spălat” pe jos.

Dar nu-i nimic, sunt sigur că peste două zile veţi uita toate răbufnirile astea şi vă veţi întoarce să trăiţi în globul vostru de cristal. Pentru că am impresia că nu ştiţi (sau negaţi) faţa reală a României în care trăim. Oare puteţi să vă închipuiţi că pacienţii se răhăţesc în farfurii de plastic şi în loc de ploscă primesc de la asistente sticle de Coca Cola tăiate pe jumătate, aşa cum este la Sibiu? Iar în cazul cel mai bun… singura ploscă de pe secţie se schimbă de la puţa unuia la cea a altuia, fără să fie măcar spălată. Oare sunteţi conştienţi că în spitale nu există în momentul ăsta serveţele, bandaje şi hârtie igienică? Dacă nu ştiţi, faceţi o plimbare de recunoaştere în cel mai apropiat spital public. Aştept poze de la voi. O să vă şocheze ce vedeţi.

Singurul spital public în care am ajuns şi a fost ok: curat, asistente super drăguţe, doi pacienţi în camere, linişte… a fost anul trecut la Spitalul de Urgenţe Cluj Napoca. Iar după ce am plecat de acolo am aflat că directorul a fost concediat de Ministerul Sănătăţii pentru management defectuos. În concepţia multora, să faci un spital să arate bine este management defectuos.

Ştiind toate astea, voi sunteţi nervoşi că o operaţiune de salvare în munţi, în condiţii grele, a durat 6 ore?

Am vrut să văd ce fel de maşini mai au sibienii la vânzare şi m-am minunat de unele cum sunt sigur că şi voi vă veţi minuna. Mai jos am făcut o selecţie „colorată” de maşini de vânzare în Sibiu.

Ce nu înţeleg eu este cum de oamenii au pretenţia de a-şi vinde autoturismul dacă nu au nici cel mai mic respect faţă de cumpărător… având în vedere că pun poze cu maşinile acoperite de zăpadă aşa încât nu poţi vedea nimic. Aşa cum de altfel şi vânzătorii din târgurile de maşini pun pe capotă tot felul de detergenţi, haine şi scule de parcă ar fi o masă de prezentare.

Comice sunt şi anunţurile cu maşini de vânzare în care arată cum se prelinge apa cu spumă pe Marilena maşina dusă la spălătorie. WTF? Nu înţeleg eu ceva?

                       

Bonus, o trotinetă printre mulţi copii: