În weekend a avut loc la Sibiu Festivalul Medieval „Cetăți Transilvane”, ediția a XV-a. Dacă ați văzut pe Facebook pozele ce le-am făcut sâmbătă probabil că v-ați dat seama că atracția festivalului (din punctul meu de vedere) a fost tabăra medievală unde mai multe trupe din țară dar și din Ungaria și Bulgaria au reconstituit viața din timpuri medievale, inclusiv cu ateliere de confecționat armament și cu ciaune unde femeile găteau pentru cei veniți din război.
Pentru voi, cei ce nu ați fost la Festivalul Medieval de la Sibiu, iată mai jos 30 de fotografii realizate de Ovidiu Matiu:
Profesional vorbind, cunosc un singur fel de oameni: cei cu idei. Aprofundând puţin, cât să dezvoltăm subiectul, sunt două categorii de oameni cu idei: cei ce au curajul de a le pune în practică şi cei ce se simt mai confortabil neriscând nimic. Nici bani, nici timp, nici prietenii. Eu fac parte din a doua categorie.
Probabil că pentru mulţi dintre voi este ciudat că spun asta, dar chiar sunt omul confortabil căruia îi este greu să „încerce”. Reuşesc să duc multe idei la stadiul de proiect, ba tind să le pun şi bazele dar de obicei mă opresc în stadiul ăsta. Fără un imbold care să mă împingă de la spate nu am mai niciodată tragerea de inimă pentu a le dezvolta până acolo încât să devină profitabile. Şi cum banii nu au fost până acum un imbold pentru mine (ca şi cum aş trăi cu aer şi sufletul mi l-aş hrăni doar cu simple idei), multe vise mi-au fost năruite încă dinainte de a-mi aduce bucurie. Îmi pierd focusul, găsesc alte proiecte care devin rapid prioritare ori pur şi simplu nu sunt mulţumit pe moment de rezultate.
Ştiu teoria succesului:
Trebuie să crezi în ideea ta
Trebuie să nu renunţi la primul „hop”
Trebuie să prioritizezi ceea ce îţi aduce ţie mai multe beneficii
Trebuie să înveţi să delegi responsabilităţi
Trebuie să rămâi focusat
Dar cu toţii ştim teoria. Şi la ce ne ajută asta? Sunt sigur că şi tu ai avut multe idei. Te-ai întrebat vreodată unde erai acum dacă puneai în practică măcat 5% dintre ele?
Zilele astea mă lupt cu un apartament ce arată îngrozitor. A fost părăsit timp de mai mulţi ani, singurele vietăţi ce au poposit pe acolo în perioada asta fiind goangele şi şobolanii. E dezastru, vă spun. Arată în aşa hal încât toţi cei ce îl văd se sperie, îşi pun mâinile în cap şi îşi fac cruce. Dar ştiţi ce văd eu în spaţiul ăla plin de pământ şi rahaţi din canalizarea vecinilor? Văd potenţial.
Aveam vreo 15 ani atunci când visul alor mei urma să se împlinească: propria curte plină de flori. M-au luat şi pe mine la prima vizionare a ceea ce urma să devină casa noastră pentru următorii ani. Un aer închis şi întunecat, o uşă spartă şi un rahat de om în mijlocul dormitorului părăsit. Astea au fost primele imagini şi singurele ce mi le mai aduc aminte. Ah, da, şi povestea despre vecinii îngropaţi în curtea ce în acte arăta nici mai mult nici mai puţin de 666 mp. Nimic nu prevestea un viitor înseninat şi boem în casa aia dar iată-ne că după doar două săptămâni ne era dat să ne mutăm toate hainele în acea clădire fără apă, fără căldură şi fără canalizare. Probabil vă întrebaţi de ce au decis ai mei să îşi mute doi copii într-un aşa loc având în vedere că nu duceam lipsă de spaţiu, având până atunci deasupra capului acoperişul unui apartament generos de 3 camere. Vă spun eu de ce… pentru că au avut viziune.
De mult prea multe ori sunt enervant de calculat. Lucrul ăsta o scoate din sărite pe nevastă-mea dar eu profit de felul meu de a fi pentru că numai asta îmi permite ca o dată pe an să am o zvâcnire de zile mari. Nimeni nu mă ceartă, nimeni nu îndrăzneşte să mă întrebe „de ce ai făcut asta?”. Ori pentru că sunt fericiţi că mai schimb şi eu din când în când costumul de om serios (indiferent de repercursiuni) ori pentru că ei rămân cu impresia că am gândit eu ceva înainte de a face lucrul ăla necugetat. Dar nu-mi pasă. O dată pe an îmi permit şi eu luxul de a face ce vreau eu. Momentul în care am cumpărat cu banii jos camera aceea îngrozitor de respingătoare de care vă povesteam la începutul acestor rânduri, acel moment a fost momentul meu de zvâcnire din întregul an 2014 (în 2015 încă nu am avut curajul să fac nimic interesant)
Şi nu-mi pare rău! Pentru că ştiu că va arăta de revistă… după ce scot şobolanii din ea.
Din punctul meu de vedere, voi, doctorii sunteţi principalii vinovaţi pentru putrefacţia în care se află acum sistemul medical. Un sistem ce mai poate fi salvat doar prin implozie pentru că a ajuns în aşa hal încât ţi-e frică de spital ca de moarte.
Mi-e milă de voi dar mi-e mai milă de mine.
Nu am văzut pe niciunul dintre doctori revoltându-se în ultimii 25 de ani pentru faptul că a trebuit să stau 3 ore la urgenţe, timp în care nimeni nu m-a băgat în seamă. De frică, am fugit la un spital privat unde am aflat că doar câteva ore îmi mai trebuiau pentru ca cei dragi să mă viziteze acum la mormânt.
Nu am văzut pe niciunul dintre doctori revoltându-se că am fost operat într-o încăpere în care mai aveau loc în acelaşi timp încă două operaţii iar între noi, pacienţii, nu exista nici măcar un paravan care să ne protejeze de boli sau mai ştiu eu ce.
Nu am văzut doctori sau asistente revoltate pentru că operaţia nu a ieşit „din prima” şi nici pentru faptul că am fost nevoit să îmi plătesc până şi dosarul de plastic în care mi-au fost arhivate analizele, asta pe lângă plata aţelor cu care am fost cusut.
Nu am simţit pic de remuşcare din partea doctorului care s-a aşezat cuminte pe colţul patului meu, aşteptând, atunci când nu am scos plicul cu bani imediat după un control de rutină. A aşteptat cu neruşinare timp de 5 minute, tăcut, jucându-se în telefon. Pentru că nu i-am dat nimic, a plecat furios şi nu ne-am mai văzut de atunci.
Toate astea se întâmplă acum pentru că voi, doctorii, aţi tăcut timp de 25 de ani. În loc să cereţi ca sistemul să funcţioneze corect, spitalele să fie curate şi serviciile de calitate, aţi tăcut ştiind că plecaţi zilnic cu euro acasă, bani primiţi de la pacienţi pentru a fi operaţi sau consultaţi. V-a convenit sistemul ăsta murdar şi nedrept.
Ce aţi aşteptat până acum? Ce vă deranjează mai mult de fapt? Condiţiile în care vă primiţi pacienţii sau faptul că rudele lor nu mai pot întinde plicul cu bani?
În 2012 am gândit pentru Eximtur un concept foarte atractiv de a vinde excursiile „last minute” şi ne-am lăsat duşi de val pentru a-l experimenta. „Vacanţa Secretă” i-am spus atunci şi la bază are trei realităţi foarte simple şi des întâlnite:
există oameni care nu au timp sau nu ştiu să îşi caute transport bun, hotel şi tot ce înseamnă organizarea unei vacanţe;
există agenţii de turism care au pachete last minute nevândute;
orice activitate ce implică adrenalina (şi necunoscutul în primă fază) ramâne mult timp întipărită în mintea unui om;
Combinându-le pe cele trei de mai sus, sunt uimit că agenţiile de turism (din Ro şi de afară) nu profită mai mult de lipsa de timp a oamenilor prin oferirea de vacanţe secrete, vacanţe fără destinaţie sau vacanţe blind… oricum vreţi voi să le spuneţi. Este o afacere win-win care, e adevărat, implică puţin mai multă muncă din partea agenţiei dar nimeni nu spune că munca asta extra nu trebuie plătită.
Despre conceptul gândit de mine în 2012 puteţi citi mai multe AICI şi rezultatul escapadei noastre la Roma oferite de Eximtur şi Fly.ro îl găsiţi AICI.
De ce amintesc de Vacanţa Secretă? Pentru că Cezar a anunţat astăzi că Paralela 45 a scos pe piaţă un concept nou de vacanţă – Blind Holiday. În mare, este exact ideea prezentată mai sus. Eu nu am nici o legătură cu implementarea conceptului de către Paralela 45 dar sunt sigur că dacă oamenii promovează inteligent pachetele Bind Holiday, vor avea succes. Este de urmărit!
Am mai reusit o exclusivitate in online-ul Romanesc. Tin sa subliniez lucrul asta pentru ca intotdeauna am mers pe principul „tac si fac” doar ca in felul asta lucrurile trec neobservate iar de data asta chiar trebuie sa se stie de faptul ca proiectul #mySibiu (www.mysibiu.eu) a primit dreptul de a folosi brandul de tara (vestita frunza) ca urmare a celor 5 ani in care am promovat in toata lumea orasul Sibiu (eu, Razvan, Cezar si toti ceilalti).
Pentru ca spuneam de exclusivitate, trebuie sa stiti ca #mySibiu este primul proiect din onlineul romanesc, organizat de catre bloggeri pentru bloggeri, care primeste in mod oficial posibilitatea de a pune brandul de tara alaturi de cel al proiectului pe materialele promotionale ce le vom produce de acum inainte.
Astfel facem inca un pas inainte, asta dupa ce in 2012 am adus in Romania pentru prima oara bloggeri straini iar din 2014 #mySibiu este dedicat exclusiv bloggerilor de travel din afara tarii.
De la inceputul proiectului am reusit sa aducem peste 80 de bloggeri la Sibiu care au scris mai mult de 300 de articole de promovare a orasului, scrise in 4 limbi. Articole care vor sta acolo, in lumea Internetului, pentru eternitate, in memoria celor ce isi doresc sa viziteze urmatorul cel mai atractiv oras turistic din Estul Europei, visul oricarui calator.
Mi-am dat seama în sfârșit ce aș fi schimbat la UNTOLD Festival anul acesta. Asta așa, ca să vă astâmpăr și setea de critică pentru că prea am tot lăudat festivalul în ultimele zile. Vă spun, însă, despre asta mai spre sfârșitul articolului, deocamdată vreau să vă arăt un scurt filmuleț ce am reușit să îl filmez și montez folosind doar un telefon mobil Samsumg Galaxy A5 și câteva aplicații gratuite. Este o a doua încercare de motare a unui clip pe telefonul mobil dar cred că a ieșit excelent având în vedere „condițiile”. Sper să vă placă… mi-a luat doar vreo 4 ore editatul 🙂
Pentru editare clip am folosit aplicația VivaVideo, pentru tăiat și editat fundal sonor am folosit MP3 Cutter și am încercat și un slow motion cu SloPro.
Revenind la dezamăgirea mea, mi-ar fi plăcut ca festivalul să fi fost amenajat așa cum dădea de înțeles prin promovarea pre-eveniment. Având în vedere că Untold s-a promovat cum că va transforma Cluj-Napoca într-un spațiu de poveste, unde personaje precum Balaurul cu Trei Capete, Dracula, Greuceanu, Ileana Cosânzeana, Împăratul Roșu, Prâslea cel Voinic, Muma Pădurii trec granița înspre lumea reală și prind viață pe ritmul muzicii, mă așteptam ca încă de la intrare să descopăr butaforii, balauri și animale supradimensionate.
Dar nu a fost să fie, doar sponsorii încercând pe alocuri să redea povestea asta prin amenajările standurilor și promoții specifice. Chiar îmi pare rău că organizatorii nu au tratat puțin mai atent subiectul amenajării festivalului în direcția asta, ar fi putut ieși ceva extra-uber-fain. Oricum, ideea a fost genială.
Pentru a se plia pe tematica festivalului, cei de la HTC au amenajat un escape room dintr-un… castel.
Că tot am ajuns la subiectul ăsta, sincere felicitări sponsorilor (și nu numai) pentru implicare. Pe lângă activările sponsorilor oficiali (citiți aici un articol foarte interesant despre asta), am descoperit la Cluj un oraș ce a trăit pe deplin pentru festival, multe magazine și restaurante oferind reduceri dacă aveai brățară de acces la Untold Festival, chiar dacă acestea nu erau printre parteneri. La fel, am descoperit că brandurile mari locale știu să își susțină orașul (aici vorbesc în special de Ursus și Banca Transilvania, cei mai mari sponsori din festival). Bravo!
Despre UNTOLD 2015 ați avut destule povești pe Facebook, poze puteți vedea aici așa că… ne vedem la UNTOLD Festival 2016!
Untold Festival m-a luat putin pe nepregatite si a dat cu sentimentele mele de pamant in asa hal incat imi va lua ceva timp sa imi revin. Obisnuit fiind cu festivaluri si in special cu cele organizate in mijlocul oraselor, imi facusem inca de acasa o imagine de ansamblu despre ce ar fi trebuit sa insemne Untold Festival. Cand colo, ce sa vezi, Cluj Napoca e cu 10 clase peste orice oras din Romania in ceea ce priveste infrastructura si probabil ca intrece si multe orase de peste granite.
Cu un stadion mai mult decat atragator si o sala polivalenta minimalista si incapatoare, ambele descrise deocamdata ca nou-construite, zona in care este organizat Untold concureaza cu sanse mari la titlul de „cel mai potrivit loc” pentru un festival ce si-a propus sa adune peste 50.000 de oameni/zi. Parcul destinat recreerii, lacul din apropiere si aleea ce s-a transformat timp de 4 zile intr-un mini-orasel cu zeci de atractii, toate astea puse la un loc este egal cu „Wow!”
Fara exagerare, in putine momente mi-am spus ca eu as fi facut altfel un anumit lucru, dupa ceva ore de cautari. Poarta de acces am strabatut-o in doar cateva secunde, cardul „de cumparaturi” l-am ridicat in fix 12 minute iar prima bere am cumparat-o in tot atata timp cat mi-a trebuit sa ridic paharul de plastic (personalizat) de pe tejghea. Fara cozi inconfortabile si fara pic de nervi.
Eu am venit la Untold Festival pentru spectacol si, har Domnului, am primit ce mi-am dorit. Atmosfera este una super-energizanta, jocurile de lumini, fumul, confetiile, artificiile si focul facandu-si treaba pe alocuri mai bine chiar si decat le este scris in instructiuni. Stiu, toate astea costa dar… note to myself: MERITA!
Mai sunt doua zile de Untold Festival asa ca lasati tot ce faceti si miscati-va la Cluj. Nu conteaza ca nu va place DJ-ala, festivalul este un exemplu si trebuie sa vedeti cat de sus a fost ridicata stacheta pentru a nu mai accepta pe viitor organizare gen Robbie Williams.
