2016 în câțiva pași.

Conform traditiei: 201520142013, 2012, 2011, 2010, 2009, 2008.

E interesant să privești în urmă și să vezi cât de mult ți s-a schimbat viața, chiar dacă nu realizezi asta prea des. Și cât de mult s-a schimbat lumea și felul de comunicare. Retrospectiva anului 2016 are multe linkuri spre Facebook (pentru că acolo am fost mai prezent decât pe blog) iar „articolele” mele nu au mai fost scrise ci filmate.

Anul 2016 a fost un an al schimbărilor brutale în viața mea, de la dezvoltarea a două afaceri care merg bine (TakeaSmile.ro și #mySibiu apartment) până la… viața de burlac. După 16 ani în care ne-am iubit și am trăit unul pentru altul, am decis să încercăm să avem fiecare propria viața, așa cum și-o dorește. Îmi pare rău că nu am reușit să păstrăm decizia asta doar pentru noi și a trebuit să facem totul public dar, câteodată, e mai sănătos să le spui tuturor „vedeți-vă de treabă, asta este decizia noastră” decât să încerci să explici fiecăruia în parte ceva ce… nu interesează.

Cu tot cu schimbările brutale, anul 2016 a fost unul bun care a încercat să clarifice unele lucruri puse în stand-by de ceva vreme.

Iar 2017 va trebui să consolideze ceea ce numim noi viață.

Ianuarie + Februarie 2016

Lunile ianuarie și februarie le-am cuprins într-un singur clip de 1 minut – link spre articolul cu explicații

Martie 20016

    • În martie am dat drumul unei noi afaceri: un apartament (aflat în chiar centrul Sibiului) ce îl închiriez în regim hotelier – link spre articolul cu detalii
    • Luna martie am împachetat-o într-o secundă. Pe zi – link spre articol
  • Telekom m-a trimis la meciul de fotbal România-Spania – link cu foto, link 2
  • Aprilie 2016

    • Un aprilie cu oameni retardați ce chinuie animalele de la Zoo, mici, fotbal şi culturalizare. Am pus telefonul să filmele agățat de un perete, în mijlocul unei expoziții contemporane. Oamenii au crezut că e exponat – link spre articol
    • Mai 2016

          • Prima săptămână din mai am petrecut-o vopsind ouă de Paști cu copiii, la o licitație de ouă și, evident, la înconjurat.
          • Am participat la o petrecere cu echipa de baschet CSU Sibiu și sărbătorirea a 10 ani de când am înființat Asociația Al 6-lea jucător.
          • Ne-am plimbat până la Festivalul Roman Apulum (Alba-Iulia) cu Gaben.

      Iunie 2016

      Festivalul Zilele Vecinătății a ajuns la a 3-a ediție, de data asta cu Trupa Maxim și Mikey Haș. Organizat pe o suprafață mult mai mare, cele două zile de festival au scos în stradă mii de locuitori ai cartierului Valea Aurie. Link spre foto – ziua 1, ziua 2.


      video: Komma Media

      Iulie 2016

      Iulie a fost luna unor noi… călătorii. Necunoscute.

      • Prima excursie în Asia, la 8500 km depărtare de casă, am plecat la Hong Kong. Întreaga poveste am adunat-o într-un articol (link aici) iar pozele le găsiți aici. O experiență foarte faină, o civilizație nouă, departe de România.

      6251

      August 2016

      • Deși eram despărțiți deja, am sărbătorit împreună 7 ani de căsnicie, promitându-ne că ne vom fi alături ori de câte ori avem nevoie. Fără regrete. Cu respect.
      • The Big Picture Festivalul Medieval 2016

      Septembrie 2016

      • Am donat pentru „Cumințenia Pământului” deși nu am fost de acord cu campania (am scris aici de ce). Campania asta a schimbat destul de multe în mine, odată cu ea am început să fac donații lunare pentru diverse cauze. La fel ca în cazul Cumințeniei, donațiile mele nu sunt de o valoare mare dar, cred, sper, sunt importante și pot aduce o schimbare în bine

      După o perioadă de câteva luni în care mulți ochi critici s-au ațintit asupra noastră și și mai multe guri ne-au vorbit pe la spate (pentru că nu înțelegeau situația), am decis să facem public faptul că eu și Diana-Ribana ne-am despărțit. Așa am atras mai multe vorbe dar măcar ne-am ușurat viața și nu a trebuit să mai dăm explicații fiecărui curios în parte. – link eu + link Diana. M-aș bucura ca pe viitor oamenii să cugete puțin înainte de a-și da cu părerea și, mai ales, să se concentreze pe cei apropiați pentru că e mai important ce fac ei decât ce fac ceilalți.

      Octombrie 2016

        • Marș organizat la 1 an de la #colectiv. Iată ce spun oamenii (clip cu subtitrare):

      Noiembrie 2016

      Decembrie 2016

      • Mihai Zugravu a strâns în jurul lui 148 de oameni ce au donat și au împachetat cadouri ce au fost donate, de Moș Nicolae, unor copii nevoiași – link
      • #cei30 Petrecere privată cu lansarea videoclipului Song for Doina… în sala de repetiții DOMINO – link și foto

      • Am fost pentru prima oară observator independent la alegeri – link spre articol
      • Am citit pentru prima oară povești copiilor din Târgul de Crăciun din Sibiu 🙂 – link și foto
      • Am oferit cabina foto TakeaSmile.ro copiilor din Centrul de Plasament de la Orlat, acolo unde 100 de copii s-au distrat alături de Ajungem MARI… cu ajutorul vostru – link cu explicații

      În ultimele luni a anului 2016 am regăsit oameni cu care am avut toată viața o legătură specială dar pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp, am cunoscut oameni noi și am încercat să trăiesc noi experiențe. Fără a fugi de nimic, câteodată e important să ieși din zona ta de comfort pentru a-ți da seama ce vrei să faci pe viitor.

      Ție cum ți s-a schimbat viața în 2016?

    Am trimis 19 felicitări de Crăciun cu Poşta Română. După aproape 30 de zile, doar 10 au ajuns la destinaţie.

    20161223_135521-01

    Pe 29 noiembrie am trimis prin Poşta Română 19 plicuri cu felicitări de Crăciun. Toate au fost trimise din Sibiu în Sibiu, nu mai departe. Unele aveau adresa de destinaţie la doar câţiva metri de Oficiul Poştal 1, acolo unde am lăsat plicurile la ghişeu.

    Pentru că am avut la începutul anului o experienţă neplăcută, atunci când multe plicuri nu au ajuns la destinaţie, pierzându-se în neantul Poştei Române, de data asta am decis să le trimit pe toate cu confirmare de primire. M-am bucurat atunci când am văzut că fiecare plic are un cod de Track & Trace… dar bucuria a fost de moment pentru că este total nefuncţional.

    track

    Aşa că… a rămas doar să aştept să se întoarcă confirmările de primire. Pe ultima am primit-o astăzi, după mai mult de 3 săptămâni, în ultima zi lucrătoare înainte de Crăciun. Chiar dacă ar mai fi livrate felicitările în săptămâna următoare, este oricum prea târziu. Aşa că m-am decis să trag linie şi să vedem cât de eficientă a fost Poşta Română de data asta şi câţi oameni nu se vor bucura de surpriza ce le-am trimis-o înainte de sărbători.

    • 19 scrisori trimise în 29.11.2016;
    • 4 scrisori livrate în 05.12.2016;
    • 5 scrisori livrate în 06.12.2016;
    • 3 scrisori s-au întors înapoi. Una pentru că adresa era incompletă (lipseşte numărul apartamentului), chiar dacă am lăsat pentru contact şi numărul de telefon. Cu celelalte două nu ştiu ce s-a întâmplat;
    • 1 confirmare de primire încă nu s-a întors la mine deşi ştiu că scrisoarea a fost livrată prin 14.12.2016;
    • restul de 6 scrisori încă sunt „pierdute”. Nu ştiu pe unde sunt, nu le dau de urmă, nu am primit nici un semn că ar fi ajuns la destinaţie;
    • Rată de succes: 53%;
    • Scrisori pierdute: 32%.

    Cu aşa cifre, să te tot numeşti Poşta Română şi să reprezinţi un popor întreg.

    Am făcut o plimbare prin Sibiu şi am găsit o groază de parcări ilegal amenajate.

    Probabil că în curând şi Primăria Sibiu va reîncepe ridicarea maşinilor parcate neregulamentar. Foarte bine! Dar ce ne facem atunci când chiar Primăria este cea care încalcă legea?

    Conform Hotărârii de Guvern aprobată zilele trecute, o parcare poate fi amenajată pe trotuar doar dacă se respectă culoarul de minim 1 metru destinat circulaţiei pietonilor (sursa). Ieri mi-am luat ruleta cu mine şi am făcut o plimbare de jumătate de oră prin oraş. Cred că e clar deja pentru toată lumea ce am constatat.

    str. Târgul Vinului (50 cm.)parcari-sibiu_02parcari-sibiu_01  str. Târgul Vinului (76 cm.)parcari-sibiu_08parcari-sibiu_07parcari-sibiu_06   str. Tipografilor (67 cm.)  parcari-sibiu_12 parcari-sibiu_11str. Tipografilor (54 cm.) parcari-sibiu_17 parcari-sibiu_16str. Timotei Popovici (53 cm.) parcari-sibiu_19 parcari-sibiu_18str. Timotei Popovici (75 cm.)parcari-sibiu_25parcari-sibiu_27  str. Timotei Popovici (62 cm.)parcari-sibiu_29parcari-sibiu_28str. Timotei Popovici (maxim 38 cm.)parcari-sibiu_20parcari-sibiu_21 parcari-sibiu_22   parcari-sibiu_24

    Practic, pietonii nu au loc suficient de trecere astfel încât sunt obligaţi să coboare pe carosabil pentru a se deplasa. În îmbulzeala creată, oricând se poate produce un accident, mai ales dacă pietonul transportă ceva sau este cu copilul în cărucior.

    Aceeaşi problemă am văzut-o şi în zona străzilor Ion Raţiu şi Dealului. Aici însă am descoperit încă o problema: parcări amenajate până în buza trecerilor de pietoni. Decizie foarte periculoasă, o ştim cu toţii. Şi nu, pentru reducerea numărului de accidente în nici un caz rezolvarea nu este amplasarea de limitatoare de viteză în faţa trecerilor de pietoni ci eliberarea maşinilor cel puţin 10 m. înaintea lor. Ori, soluţie mulţumitoare pentru toată lumea, lăţirea trotuarului până la limita parcării astfel încât pietonul să coboare pe carosabil doar în momentul de maximă vizibilitate atât pentru el cât şi pentru şofer. Astfel, se câştigă şi locurile de parcare dar şi pietonii sunt în siguranţă.

    Cel mai periculos bulevard din punctul ăsta de vedere este Bdul. Victoriei, acolo unde nu cu mult timp în urmă Primăria a decis ştergerea haşurilor din apropierea trecerilor de pietoni, haşuri ce interziceau parcarea, şi amenajarea de parcaje până la limita zebrelor. În momentul de faţă se parchează aşa:

    parcari-sibiu_35parcari-sibiu_32 parcari-sibiu_30

    Totuşi, discutând cu oamenii responsabili din Primărie, s-ar părea că vor lua măsuri în amenajarea parcărilor conform noii Hotărâri de Guvern. Deocamdată nu am primit un punct de vedere oficial.

    Cum poate fi demontat foarte uşor Planul de Mobilitate al Sibiului

    • Pentru început, citiţi aici ce scrisesem zilele trecute legat de traficul şi problemele parcărilor din Sibiu.
    • Pentru a înţelege mai bine despre ce vorbesc mai jos, consultaţi lista de proiecte propuse prin Planul de Mobilitate (aici) şi planşele ce au fost făcute în susţinerea proiectelor (aici).

    Atunci când am fost invitat la dezbaterea publică privind Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru Municipiul Sibiu, mă aşteptam să fie cu totul altceva. În realitate, se pare că a fost o prezentare a proiectelor propuse de cei angajaţi să facă Planul ăsta pentru că, oricum, contractul lor este pe final şi trebuie să finalizeze rapid proiectul. Deci nu prea e timp de modificări, adăugiri şi schimbări de strategie.

    Cu toate astea, lăudabilă iniţiativa. Dar, spre deosebire de participanţii la dezbatere care îl consideră un Plan vizionar, mie, dimpotrivă, mi-a lăsat impresia că e lipsit de îndrăzneală.

    Proiect 1: Centura de Sud – cu semnul întrebării

    Singurul proiect îndrăzneţ este centura de sud care, de altfel, este un proiect despre care se tot discută de 10 ani. Nu vreau să intru în detalii cu privire la introducerea traficului de pe centură printre blocurile din cartierul Valea Aurie pentru că până acolo mai e mult. Temerea mea este că oricum nu se va putea face centura pe traseul propus prin proiect.

    Centura e propusă astfel:

    • 60% pe teritoriul administrativ al Sibiului,
    • 25% în Şelimbăr
    • 5% Cristian
    • 10% Cisnădie
      Dacă cei din Şelimbăr şi Cristian vor avea tot interesul să înceapă un astfel de proiect având în vedere numărul mare de noi locuitori în zona viitoarei centuri (care vor vota peste 4 ani)… ce interes va avea comuna Cisnădie să aloce din bugetul propriu 1,6 milioane de euro având în vedere că drumul ăsta nu îi ajută cu nimic? Niciunul!

    Planul de Mobilitate nu propune şi alternative, nu vede soluţii pe termen scurt. Deşi centura e prevăzută pe aici, nici măcar nu se propune deschiderea de urgenţă şi amenajarea drumului de legătură între Calea Cisnădiei şi Calea Dumbrăvii pentru a crea o alternativă de intrare în oraş pentru cei din zona Calea Cisnădiei.

    strada01

    Ca să merg mai departe, lipseşte total în Planul de Mobilitate o variantă de centură provizorie pe str. Bieltz cu legătură cu Ştrand II-Valea Aurie continuând drumul, după Câmpşor, paralel cu calea ferată apoi făcând legătura cu Calea Poplăcii, ocolind astfel introducerea traficului pe străduţele din cartierul Tilişca. O astfel de variantă de circulaţie este obligatorie (cu sau fără Centura de Sud) pentru toţi cei ce lucrează în Zona de Vest şi locuiesc în cartierele Ştrand II, Tilişca, Valea Aurie, Hipodrom, Dumbrăvii, Calea Cisnădiei.

    Cele mai minimale lucrări implică doar asfaltarea a 1 km. de drum de pământ (stradă propusă şi prin Planul de Mobilitate în Proiectul nr. 3) şi consolidarea unui pod dar, pentru că suntem în 2017, trebuie neapărat propus un drum demn de o centură, cu 2 benzi pe sens de mers, care să facă faţă atât traficului de tranzit cât şi unei posibile viitoare dezvoltări imobiliare în zona Câmpşor. Drumul ăsta ar lega practic toată zona cu viitoarea centură de Sud care ar avea ieşire şi spre cartierele Ştrand şi Turnişor, nu doar o singură ieşire spre Valea Aurie. Astfel, ar trebui investiţii pentru:

    • lărgime segment drum existent (str. Bieltz) – 2 benzi – lungime 1 km.
    • construcţie segment drum nou (Câmpşor) – 4 benzi – lungime 1 km.
    • construcţie segment drum nou (paralel cu calea ferată şi legătura cu Valea Aurie-Calea Poplăcii) – 4 benzi – lungime 1,8 km.
    • 2 poduri peste râul Cibin – lungime 0,3 km.

    strazi-2strazi3

    PUG Sibiu

    campsor

    Proiect 10: Parcări supraetajate – lipsesc chiar zonele cu probleme

    Orice construcţie de parcări supraetajate (fie ele supra sau subterane) trebuie să vină la parchet cu o serie de măsuri de interzicere a parcării pe şosea ori printre blocuri, măcar în zona imediat învecinată acestora. Este lăudabil faptul că se propune construcţia de parcări supraetajate în zone de cartiere dens populate dar ce mă va face pe mine să nu îmi las maşina în faţa blocului, ca şi până acum? O parcare supraetajată va avea nevoie, pe lângă investiţie, administrare, întreţinere şi de securitate. Iar toate astea costă… de ce aş plăti abonament pe parcare dacă până acum totul a fost gratuit?

    Aş propune concentrarea construirii de parcări supraetajate în zonele de cartiere în care sunt concentrate multe instituţii şi spaţii comerciale, acolo unde într-adevăr sunt probleme mari de parcare nu doar pentru locuitori ci şi pentru cei ce au treabă 1-2 ore în zonă. De ce lipsesc dintr-un astfel de plan Zona Dioda şi Mihai Viteazu?

    Google Maps

    parcare1

    parcari3

    În prima poză de sus arăt zona unde se propune construirea de parcaj subteran cu (o idee foarte bună) funcţiune de agrement suprateran iar în poza de jos este imaginea maşinilor parcate înghesuit în zona Mihai Viteazu, acolo unde nu se propune până în 2030 construirea unei astfel de parcări. Cam stranie alegerea zonelor unde sunt propuse viitoarele parcări, dacă mă întrebaţi pe mine.

    Proiectele 11, 14: Transportul public – autobuzele electrice nu rezolvă managementul prost

    Lăsaţi-mă să fiu sceptic cu privire la reintroducerea tramvaiului în Sibiu. Da, probabil că se vor găsi fonduri europene cu ajutorul cărora să se facă o asfel de investiţie dar nu văd cum ar putea rezolva o linie de tramvai problema mobilităţii. Nu este metrou (pentru care chiar eşti dispus să îţi laşi maşina acasă) şi nici nu văd vreo propunere clară de conectivitate cu restul reţelei de transport în comun. Pentru că, să fim sinceri, nu modalitatea de transport în comun este problema la Sibiu ci managementul prost.

    Hai să luăm ca exemplu staţia de autobuze BOSH de pe Şos. Alba Iulia (o şosea extrem de aglomerată pentru că, practic, este singura variantă de intrare în Sibiu dinspre Zona de Vest pentru cartierele Turnişor, Ştrand, Ştrand II, Tilişca, Valea Aurie, Hipodrom, Cedonia, Calea Cisnădiei, Centru…):

    www.tursib.ro

    autobuzautobuze-2

    În staţia BOSH ajung în jurul orei 15:30 următoarele autobuze:

    • autobuz 19 – ora 15:19 – următorul autobuz este doar peste 40 de minute
    • autobuz 10 – ora 15:21 – circulă tot la 20 minute la ore de vârf
    • autobuz 11 – ora 15:26 – circulă tot la 15 minute la ore de vârf
    • autobuz 111 – ora 15:19 – următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 112 – ora 15:26 – următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 113 – ora 15:19 – următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 114 – ora 15:19 – următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 115 – ora 15:19 – următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 116 – ora 15:26- următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 117 – ora 15:26- următorul autobuz este doar peste o oră
    • autobuz 118 – ora 15:26- următorul autobuz este doar la ora 23:26

    Glumiţi? 11 autobuze circulând deodată în acelaşi sens şi ne mai mirăm că e traficul greoi? Scopul nu ar trebui să fie îngrămădirea unei fabrici întregi într-un singur autobuz, oamenii s-ar împărţi şi ar pleca unii mai devreme, alţii mai târziu cu 5 minute, dacă li s-ar oferi ocazia asta.

    De ce nu se fac 4-5 centre de legătură în diferite zone ale oraşului, unde călătorii să poată schimba cu uşurinţă autobuzul spre destinaţia spre care merge. În locul celor 11 autobuze ce circulă în coloană şi fiecare merge în alt colţ al oraşului, mai bine s-ar propune să circule 1-2 autobuze la interval de 3-5 minute, autobuze de legătură până în zona stadionului Voinţa (de exemplu) iar de acolo fiecare călător să schimbe autobuzul cu un altul care să îl ducă acolo unde are nevoie. Bineînţeles, asta ar însemna ca toate autobuzele să circule tot la maxim 5 minute (nu la distanţă de o oră, cum circulă acum) şi biletele să fie valabile 60 de minute, indiferent câte mijloace de transport schimbi în ora asta de valabilitate.

    Nu am văzut în Planul de Mobilitate nici un studiu, propuneri sau măcar exemple de management bun din ale oraşe ale Europei, modele ce le-ar putea eventual prelua Primăria Sibiu. 10 autobuze electrice cu siguranţă nu vor rezolva nici o singură problemă de mobilitate. Nu astfel de propuneri neimportante (pentru mobilitate) ar trebui să ofere nişte consultanţi serioşi ci soluţii concrete de rezolvare şi dezvoltare a sistemului public de transport.

    Proiectele 13, 19: Am parcare la marginea Centrului Istoric dar ce m-ar face să las maşina acolo?

    De asemenea, traseul mini-autobuzelor propus nu mi se pare că este un răspuns pentru o problemă tot mai mare a Sibiului ce trebuie neapărat rezolvată – legătura cu zona zero a oraşului (Pţa. Mare, Pţa. Mică).

    www.sibiu.ro

    miniautobuz

    Prin acelaşi Plan de Mobilitate se propun parcări supraetajate în zonele Pţa. Unirii, Pţa Cibin, str. Ocnei, Pţa. Gării dar din aceste locuri nu se propun modalităţi rapide de transfer spre Pţa Mare. Legăturile pietonale nu sunt de ajuns pentru a mulţumi locuitorii oraşului care, în aceste condiţii, îşi vor lăsa maşina tot sub Podul Minciunilor sau pe trotuarul de pe str. Mitropoliei. Parcarea paralelă cu bordura nu va fi afectată în zona centrală, în continuare se vor păstra parcări pe toate străduţele devenite cu sens unic, inclusiv pe trotuare. În condiţiile în care oricum nu am nici o legătură (mini-autobuz sau tramvai de mici dimensiuni) cu zona ultra-centrală, niciodată nu îmi voi lăsa maşina la gară pentru a face încă 30 de minute dus-întors pe jos, voi căuta să parchez în continuare până în buza biroului.

    Nici turistic nu îi văd vrea mult utilitatea mini-autobuzului, el netrecând prin zone tradiţional turistice ci pe şosele populate doar de maşini. Practic, nu e nimic nou, este traseul vechiului mini-autobuz propus în 2007 din care, însă, s-au scos zonele cele mai importante: str. Filarmonicii-Tipografilor-Cetăţii respectiv str. Turnului-Faurului-Ocnei. Faptul că prin traseul nou propus, mini-autobuzul circulă într-un Inel Central, nu ajută cu nimic. De la gară oricum aveam autobuz până în zona teatrului iar de la parcările de la Pţa. Cibin şi de pe str. Ocnei propuse, autobuzul circulă în sens invers decât ar fi interesaţi şoferii ce îşi lasă aici maşinile.

    Trecând peste inutilitatea mini-autobuzului electric pe acest traseu, trebuie neapărat propuse nişte legături rapide de la parcările nou create până în zona Pţa. Mică altfel parcările vor fi construite degeaba.

    Proiect 20: Park&Ride. Idee bună dar inutilă

    Ideea unor parcări la intrările importante în oraş este una ce ar putea funcţiona cu o strategie bună. Să luăm exemplul perioadelor foarte aglomerate cu turişti în care zona centrală a oraşului este sufocată la propriu de maşini parcate şi pe ultimul petec de trotuar (poze foarte concludente, aici).

    Printr-o atenţionare foarte bună cu multe panouri led şi semne clare cu ajutorul cărora turiştii sunt informaţi de imposibilitatea parcării maşinilor în zona centrală, s-ar putea ca mulţi dintre aceştia să decidă să parcheze la intrarea dinspre Bucureşti, Alba-Iulia ori la coborârea de pe autostradă din cartierul Terezian. Cu un transport în comun foarte bine pus la punct (care să funcţioneze mult mai des în astfel de perioade turistice), eventual cu transferul gratuit de la parcare până în centrul Sibiului, oamenii vor fi convinşi să nu mai caute câte o oră un loc de parcare în buricul satului. Pentru că pur şi simplu nu va merita.

    Revin, ideea unor parcări de tipul Park&Ride este foarte bună dar nu aşa cum este ea propusă în Planul de Mobilitate. Aici, consultanţii propun astfel de parcări destinate locuitorilor din Şelimăr şi Cisnădie care, spun ei, ar trebui să plece de acasă cu maşina, să conducă maxim 500 de metri apoi să îşi lase maşinile în parcările nou construite de unde să îşi continue drumul de câţiva km. cu transportul în comun. Acum stau şi mă întreb: de ce aş pleca cu maşina pentru câteva sute de metri pentru a mi-o lăsa într-o parcare nesigură? De ce aş plăti un abonament pe o astfel de parcare când, dacă tot vreau să merg cu transportul în comun până la serviciu, aş putea pur şi simplu să merg pe jos până la autobuz şi maşina să mi-o las liniştit în faţa casei?

    Scuzaţi-mă că sunt aşa de tranşant dar e total ilogic tot ce se propune prin Planul de Mobilitate cu aceste parcări. Pentru a funcţiona, trebuie să gândim aceste parcări pentru un altfel de public, nu pentru locuitorii ce au domiciliul lângă parcare. Oferiţi-le turiştilor în primul rând şi abia apoi sibienilor.

    park

    Avem probleme, ne trebuie soluţii

    Din Planul de Mobilitate propus lipsesc câteva puncte foarte importante:

          1. Lipseşte viziunea şi propunerile consultanţilor cu privire la sensurile unice. Primăria Sibiu are în acest moment strategia de a implementa cât mai multe sensuri unice, inclusiv în cartierele mărginaşe, pe străzile puţin circulate şi printre blocuri, pentru a facilita relizarea de parcări pe carosabil. Străzi cu două sensuri au devenit cu sens unic pentru a realiza parcaje pe ambele părţi ale drumului dar această strategie îngreunează foarte mult traficul auto pe bulevardele principale. Practic, în acest moment, cu toţii suntem OBLIGAŢI să ne înghesuim pe aceleaşi bulevarde în lipsa altor variante de trafic. Sensurile unice nu mai oferă conducătorilor auto posibilităţi multiple de a ajunge din punctul A în punctul B, toate străzile mici revărsându-se în aceleaşi bulevarde şi, astfel, realizându-se ambuteiaje la orele de vârf.
            S-a făcut vreun studiu în acest sens? Sunt propuneri de reintroducere de dublu sens ori măcar stoparea implementării sensurilor unice în tot oraşul?sens-unic
          2. Zona Piaţa Unirii este una foarte importantă, aici construindu-se în viitorul apropiat teatrul şi centre de conferinţe, devenind în viitor cel mai important pol cultural al Sibiului. Planul de Mobilitate trebuie să vină cu mult mai multe studii şi propuneri, nu doar cu amenajarea pasajelor deja existente şi realizarea unei amărâte de treceri de pietoni la nivelul şoselei. Ah, da, se mai propune şi scoaterea parapeţilor de beton de pe mijlocul şoselei. Serios? Unde sunt studiile cu privire la impactul unui posibil pasaj subteran auto în zonă? Unde sunt recomandările cu privire la importanţa parcajelor real dimensionate încă din faza de proiectare ale acestor noi clădiri ce vor a se construi aici?pta-unirii
          3. Problema traficului aglomerat în zona Shopping City a apărut încă dinainte să existe vreo construcţie rezidenţială în zonă. În weekend şi perioadele sărbătorilor se crează ambuteiaje grave de către cei ce merg la cumpărături, din cauza infrastructurii subdimensionate. Haideţi să nu facem aceeaşi greşeală şi în Sibiu. Construirea noului mall din zona gării nu ridică deloc probleme de mobilitate consultanţilor angajaţi pentru a gândi strategia Sibiului până în 2030. Asfaltarea unei străzi şi amenajarea a două pasaje pietonale nu sunt de ajuns. Legătura zonei Ţiglari-Guşteriţa cu restul oraşului se face acum doar pe podul gării ce este cu o singură bandă pe sens. Strada Viitorului, foarte îngustă şi departe de zona noului mall, nici nu o putem lua în considerare ca variantă de trafic. Cum rezolvăm problema ambuteiajelor a mii de maşini ce vor veni la cumpărături şi distracţie trei zile pe săptămână… în mijlocul oraşului?mall

    Textul ăsta e scris după ce am început să pun pe hârtie câteva observaţii cu privire la Planul de Mobilitate, observaţii aşteptate de către consultanţi până în data de 15 decembrie 2016 pe adresa de email contactmobilitate@sibiu.ro. Observând că am compus un adevărat document cu texte şi poze, m-am decis să îl public aici, pe blog. Titlul articolului nu este însă unul foarte bine ales, propunându-mi aici să ofer şi soluţii acolo unde am găsit probleme, nu doar să demontez unele proiecte incluse în Planul de Mobilitate.

    Dacă veţi parcurge şi voi documentele propuse de către consultanţi, ar fi bine să le trimiteţi observaţiile acum, nu să vă întrebaţi în anii următori de ce se construiesc parcări supraetajate în cartierul Ştrand ci nu pe Mihai Viteazu, de exemplu.

    PNL a câştigat ieri alegerile!

    Mai sunt 50 de minute până la ora 21:00, atunci când secţiile de vot se închid. Revenim pe drumuri după o pauză de masă pentru care am condus destul de mult, la singurul restaurant de pe o rază de zeci de km. Am schimbat între timp şi maşina. Consumând în timpul zilei mult mai multă motorină decât preconizasem, pe-a mea am lăsat-o într-o parcare în faţa unei secţii de vot, acum eu devenind copilotul ce se ghidează după mesajele citite pe Facebook. Cipi goneşte pe şoseaua întunecată, dornic să ajungem la timp în secţia de vot în care şi-a propus să rămânem la numărătoarea voturilor. Trebuie să fim acolo cel târziu cu câteva minute înainte de orele 21:00 pentru a ne fi permis accesul.

    Drumul parcă se îngustează cu fiecare kilometru parcurs. Oamenii şi maşinile au dispărut cu totul din peisaj, în jur este pustiu şi întunecat. Semnalul 3G a picat de câteva minute bune, telefonul chinuindu-se şi el să rămână funcţional. Singura vietate întâlnită a fost o vulpe ce ne-a sărit în faţa maşinii, cine ştie de unde. Parcă ar fi vrut să prevestească ceva.

    Să facem cunoştinţă.

    Ajungem într-un timp record într-un sat, undeva în nordul judeţului Sibiu. Străzile sunt goale, până şi orătăniile s-au retras fiecare la casa ei. Nici urmă de suflet prin preajmă.

    Vedem o mulţime de 3 maşini parcate în faţa unei clădiri ceva mai impunătoare, cu ferestrele luminate, singura de altfel ce pare locuită. Fără variante de a lua legătura cu exteriorul, realizăm că suntem condamnaţi în a nu cunoaşte ceea ce probabil toată ţara va trăi la aflarea rezultatelor alegerilor. Avem de luat o decizie: aceea de a trăi pentru câteva ore în „bula” ce-o vom forma în jurul buletinelor de vot de aici, formându-ne astfel propriul adevăr, trăind cu convingerea că întreaga lume este precum cea în care tocmai am poposit. Aşa o să şi fie, ne vom izola în cercul nostru de noi prieteni şi vom trăi cu senzaţia că suntem reprezentativi pentru o întreagă ţară.

    De cum ne apropiem de ferestrele luminate, vedem în zare umbra a doi bărbaţi zgribuliţi de frig, din expiraţia cărora nu îmi dau seama dacă ies aburi de frig ori fum de ţigară.

    „Bună seara!”

    decidem să cercetăm terenul încă dinainte de a ne apropia prea mult. „E linişte pe aici” continuăm conversaţia, mai, mai ne vom da seama dacă bărbaţii sunt alegători ori membri în Biroul Electoral. „Da. Toată ziua a fost aşa” ne primeşte unul dintre ei, neştiind cu ce treabă am ajuns prin satul uitat de lume.

    Două foi A4 cu câte o săgeată ne direcţionează spre intrarea în grădiniţa din Bîrghiş. Le urmăm, auzind tot mai aproape agitaţia de după uşa pe care nu ştim dacă trebuie să o deschidem ori să batem în ea înainte. Cipi împinge uşor de uşa albă, scorojită şi, imediat, se lasă o linişte ca de mormânt. Opt perechi de ochi sunt aţintite spre noi, întrebătoare. Nu suntem de-ai satului şi-ar fi destul de greu de crezut că nişte turişti pot ajunge aşa departe într-o zi de duminică, doar pentru a vota. Ochii nici nu mai respiră, cu toţii îşi ţin răsuflarea ca şi cum ceva nemaîntâlnit tocmai ce s-a întâmplat.

    Legitimaţiile, vă rog!

    O sală mare ne primeşte, în capătul opus uşii pe care am intrat fiind aşezate trei mese de lemn, în jurul cărora stau în continuare nemişcaţi cei ce par a fi reprezentanţii partidelor repartizaţi aici şi preşedintele secţiei de vot numărul 238, o femeie micuţă de înălţime dar impunătoare prin poziţia corpului, singura persoană din sală ce pare gata de atac.

    „Bună seara, suntem observatori la aceste alegeri, vom rămâne aici după închiderea secţiei, pentru numărătoarea votului.”

    Am nevoie să vă văd legitimaţiile!

    sunt cuvintele ce îi dezmorţesc puţin pe cei prezenţi în sala de sport improvizată.

    Acolo sunt două scaune, puteţi să luaţi loc.

    ne arată cu degetul două scaune de lemn poziţionate strategic în colţul opus al încăperii, undeva departe, printre bucăţi de moloz aruncate sub un coş de baschet prost conceput. Atât de departe de mesele cu hârtii încât nu ştiam dacă să fim prietenoşi şi să acceptăm primirea ori, pur şi simplu, să ne găsim de lucru în jurul cutiilor înalte de lemn pe care stăteau scrise de mână două texte: „Camera deputaţilor” şi „Senat”. Am decis din priviri să punem stăpânire pe scaune, lăsându-ne gecile curgând pe spătare. Agitaţia a revenit, femeia ce ne-a primit dând directive şi organizând pe fiecare în parte pentru a fi pregătiţi în clipa blocării uşilor secţiei de vot.

    Urma să ne pretrecem ore bune împreună, închişi într-o sală izolată, păzită de un poliţist gata să imobilizeze pe oricine are de gând să intre sau să iasă pe uşa încuiată cu cheia. Geamurile sunt şi ele toate sigilate. Mă simt ca într-o emisiune de supravieţuire în care am intrat cu bună ştiinţă fără să ştiu, însă, în ce m-am băgat.

    Foto: Ciprian Ciocan

    scaune

    Moşul, tânărul şi securistul

    Încercam deja să ne dăm seama care personaj din ce partid face parte, conştienţi fiind de faptul că nu vom afla niciodată adevărul. Deja ştiam partidele reprezentate în secţiile de vot, din celelalte localităţi prin care am trecut de-a lungul zilei. Peste tot sunt aceleaşi partide, mai puţin USR care lipseşte cu desăvârşire: PSD, PNL, UDMR, ALDE, PRU, PMP şi… ANR, un partid de care nu auzisem nimic până cu câteva ore mai devreme.

    Nici măcar reprezentanţii ANR cu care am vorbit nu ştiau mai multe decât mine sau ce are de gând partidul ăsta de a cheltuit atâţia bani doar pentru a verifica alegerile parlamentare. Unii dintre ei ştiau ca e condus de Marian Munteanu, bărbosul ăla ce a vrut să candideze la Primăria Capitalei dar a fost retras înainte de alegeri, dar niciunul nu îşi putea explica de ce un partid înfiinţat cu doar 4 luni în urmă a decis să se implice atât de mult în alegeri. Şi cum de are o structură atât de mare.

    Odată cu începerea numărării voturilor, încercam să desluşim puţin câte puţin misterul reprezentanţilor. PNL, PSD, PNL, UDMR, PNL, ALDE, PNL, după fiecare vot citit cu voce tare, încercam să văd bucuria în reacţia celor din jur. Tânărul nu se ascundea deloc, la fiecare foaie cu ştampila pusă în chenarul PNL, strângea din pumni în semn de victorie. Moşul se enerva foarte rău atunci când cineva făcea câte o remarcă la adresa PSD, amenintând că loveşte tare cu piciorul de scaun pregătit în maşina ce îl aşteaptă afară. Românul trimis de UDMR se mira neîncetat că în sat sunt 4 unguri dar, totuşi, partidul lui a primit 12 voturi. Securistul, îmbrăcat din cap până în picioare în negru, cu pălărie ca de militar american, şi ea neagră, era însă cel mai scrupulos şi greu de citit. A numărat în paralel listele cu prezenţa la vot, a păzit îndeaproape cutiile sigilate ce adăposteau buletinele de vot şi s-a repezi să fie el cel ce vede primul fiecare vot în parte, chiar înainte de a fi citite cu voce tare. Alcoolistul cu hainele murdare era singurul care avea aceeaşi figură tulbure, dezinteresată, indiferent de votul rezultat. El este acolo pentru bani, puţin îi pasă ce se întâmplă de fapt în urma alegerilor.

    PNL, câştigător detaşat.

    256 de oameni. Atâţia oameni au votat în secţia de vot unde erau înscrise pe liste puţin peste 600 de suflete. „Dar este bine, cel puţin 200 nici nu mai locuiesc aici, unii chiar de 20 de ani, dar tot apar pe liste.” repeta securistul care părea să le ştie pe toate. „A fost prezenţa mult mai proastă ca la locale, cortorarii nici nu au mai venit la vot niciunul” spune preşedinta de secţie care a început să îi enumere pe toţi cei ce obişnuiau să treacă pe la urne în ultimii ani dar ieri nu s-au deranjat să iasă din case.

    PNL, PNL, PNL. Teancul de buletine de vot al PNL-ului creştea cum probabil nimeni din sală nu s-ar fi aşteptat. Până şi tânărul PNL-ist a încetat să se mai bucure la fiecare vot pentru partidul lui, fiind primul care şi-a tras un scaun, relaxat, şi, uşor neliniştit de lipsa semnalului la telefon şi internet, era nerăbdător să se termine odată toată numărătoarea pentru a afla rezultatele finale. Dar şi el, ca şi noi, ne-am format deja o imagine despre cum ar trebui să se termine totul.

    Avem un sat în care prezenţa la vot a fost mică. De obicei în sate câştigă PSD. Ştim că în mediul urban oamenii au fost mai conştiincioşi. În oraşe de obicei câştigă dreapta. E clar! Rezultatul, clar şi fără discuţii, prezintă PNL câştigător detaşat. PSD s-a făcut de ruşine. Moşul ce umblă cu piciorul de scaun după el pentru a da o corecţie oamenilor ce au alte păreri a fost redus la tăcere.

    Din cele 256 de voturi, 156 erau ale PNL-ului pentru Camera Deputaţilor, doar 49 PSD, 8 UDMR, 4 ALDE şi alte 8 s-au dus la USR. La Senat rezultatele erau şi mai clare, PNL crescând iar PSD primind doar 45 de voturi. Orice calcul şi orice alinţe ai fi ales în urma acestor rezultate, chiar şi cu marje de eroare nepermis de mari, realitatea era că vom avea 4 ani de Guvern Cioloş. La a 4-a numărătoare a voturilor PNL şi PSD, diferenţa rămânea categorică în favoarea dreptei. E clar! harta României nu se va mai colora în roşu de data asta. Tineretul a înţeles. Bătrânii de la sate se gândesc la viitorul copiilor lor. De data asta a câştigat bunul simţ, minciuna fiind pusă la zid. Nu are cum să fie altfel. Voturile sunt clare, toţi cei din jurul nostru sunt de aceeaşi părere cu noi, nu cunoaştem pe nimeni care să fie de altă părere, am văzut cu ochii noştri realitatea următorilor 4 ani de guvernare PNL-USR.

    E cât se poate de clar. La fel de clar ca „bula” în care trăim pe Facebook ori în cercul nostru de prieteni, la bere.

    Atunci când se sparge „bula”…

    Voturile sunt sigilate în saci transparenţi de plastic şi aruncate în portbagajul păzit de poliţistul ce le va escorta la Sibiu. Urcăm şi noi în maşina noastră, extenuaţi. Dar mulţumiţi că tot ce am văzut în munca noastră de observatori a fost în limitele normale. Totul a fost prea normal pentru o Românie despre care auzisem că la sate se fură voturi şi oamenii vin cu autocarele, împinşi cu un pahar de pălincă. Am simţit că a fost un vot aşa cum ar trebui să fie o ţară – civilizat şi modern. Aşa cum vrem să fie România şi în următorii ani.

    Rapid rămânem singuri, în beznă. Urmărim lumina farurilor pe care parcă încercăm să o prindem din urmă. Drumul devine tot mai lin, cerul mai înstelat. Fugim după semnal GSM, 3G şi căutăm în viteză un post de radio pentru a ne confirma realitatea noastră. Brusc, ne lovesc zeci de notificări pe telefon, sms-uri şi un post de radio la care auzim sacadat un discurs ce ne trimite cu mult înapoi în timp. „Bula” noastră s-a spart.

    Cine râde la urnă, râde mai bine!

    Mi-ar fi plăcut să am degetele fermecate şi să scot din tastatură un text atât de convingător încât toţi cei ce îl citesc să spună la capătul rândurilor „Da băi, asta e! Merg în puii mei la vot pentru că are dreptate băiatul ăsta şi oricum nu am ce pierde”.

    Dar nu am nici degete fermecate, nici tastatura nu face minuni, monitorul este şi el prăfuit de clipuri video cu îndemnuri la vot ce sunt cel mult simpatice, doar convingătoare nu. Orice aş spune eu, tu, noi, nu vom putea mobiliza pătura aia de tineri 18-28 care preferă să meargă la un film horror în plină zi ori să doarmă cât ţine lumina în camera de cămin, decât să meargă la vot ca să… nimic. Îi înţeleg perfect pentru că şi eu am fost acolo. Nu am fost ani la rând la vot. Simţeam că politicienii nu merită să îmi pierd din viaţă nici măcar cele 30 de minute necesare votului. Şi tocmai de asta nici nu încerc să conving pe cineva că TREBUIE să meargă la vot pentru că… efectiv li se fâlfâie de ce spun eu aici.

    În urmă cu 3 ani aş fi dat orice să nu mai văd panouri gigant şi pliante în cutiile poştale cu oameni cu dinţi zâmbitori şi ochi lacomi. În anul 2016 mi s-a îndeplinit dorinţa – campania electorală a trecut pe lângă noi ca speranţa pe lângă România. Inexitentă. Cred că studenţii ăia dezinteresaţi sunt în al nouălea cer! Nu doar că nu îi votează, nu vor să îi mai vadă pe politicieni dar nici măcar nu li se mai serveşte obligat politică pe stradă, la tv ori telefon. În felul ăsta pot ajunge până la 35 de ani fără ca măcar să simtă faptul că toată tinereţea au fost nimic altceva decât o masă bună de plătit taxe. Şi atât.

    Iată, tocmai ce am pierdut 15 minute scriind textul ăsta deşi sunt absolut convins că cei ce nu vor să voteze nu vor vota. Şi gata!

    Şi totuşi, poate sunt pe aici şi oameni ce vor învăţa din greşeala mea de a nu mă prezenta la vot şi vor evita lipsa de implicare la o vârstă mai timpurie decât am făcut-o eu. Ia priviţi la mine, omul ăla ce a fugit toată viaţa de politică, se fereşte ca dracu’ de tămâie de politicieni şi evită să se implice în orice discuţie politică, eu, omul ăla, a devenit în 2016 observator independent la alegerile parlamentare.

    Viaţa bate filmul, vă spun!

    acreditare

    De ce sunt obligatorii parcările supraetajate în Sibiu

    S-a vorbit foarte puţin spre deloc până acum de parcări supra sau subterane în Sibiu. Administraţia locală preferă să deseneze pe asfalt locuri de parcare până sub Turnul Sfatului şi pe trotuare decât să îşi asume costul unor investiţii ce vor schimba radical faţa Sibiului. Este bine ştiut faptul că Centrul Istoric este sufocat de maşini iar străzile înguste şi sensurile unice nu ajută cu nimic starea actuală a locurilor de parcare cu atât mai mult lipsa maşinii de ridicat… maşini.

    Foto: Google Earth

    Până de curând circulam prin oraş cu un Smart micuţ, drăguţ, cu care nu aveam niciodată problema parcărilor dar de câteva săptămâni resimt şi eu chinul celor ce zilnic vin cu maşina în zona centrală. 20 de minute petrecute într-o continuă alergare după un loc liber de parcare au devenit obişnuite şi de cele mai multe ori ajung să las maşina şi la 5-6 străzi distanţă de birou. Tocmai asta mă face să cred cu tărie că o parcare supraetajată în zonă mi-ar uşura munca şi aşi veni mult mai relaxat la birou. Nu trebuie să las maşina în faţa uşii unde am treabă… oricum nu o fac nici acum.

    Dar, aşa cum spuneam, aici nu e vorba doar de timpul pierdut rătăcind pe străzi şi nici de nervii din trafic ci mai degrabă de o rezolvare a multor probleme cu privire la trafic şi locuri de parcare.

    Este oare asta o probemă?

    Atâta timp cât nu poţi merge pe trotuar ori cu un cărucior din cauza parcărilor trasate oriunde doar pentru a câştiga un loc în plus pentru o maşină parcată… da, este o problemă. Atâta timp cât turiştii nu pot fotografia Turnul Sfatului, str. Mitropoliei ori Pţa Schiller fără a avea maşini parcare în cadru… da, cu siguranţă este o problemă.

    parcari-03

    Vin zilnic la birou cu maşina, nu vreau să o las pe stradă

    Vin zilnic la birou cu maşina, o parchez la marginea trotuarului şi stă acolo, părăsită, chiar şi 10 ore. Timp în care alţi şoferi ce au treabă doar câteva minute pe zi în Centrul Istoric nu găsesc loc de parcare iar turiştii nu pot poza oraşul din cauza maşinilor. Aşa cum spuneam, oricum găsesc de obicei parcare la distanţă destul de mare de birou deci nu mă deranjează să merg pe jos câteva minute de la parcarea supraetajată până acolo unde am treabă.

    Recuperarea investiţiei nu e o problemă

    O parcare supraetajată cu 314 locuri (S+P+3E+T) costă 7,24 de milioane de lei, fără TVA. Sibiul are un excedent bugetar de 157 milioane de lei deci ar putea face fără probleme 18 parcări de genul ăsta doar cu banii ce se prăfuiesc prin conturi, necheltuiţi în anii trecuţi. Da, investiţia totală s-ar putea recupera în 7-9 ani dar nu cred că ăsta este rolul unei administraţii publice. Nu ştiu să fi stat până acum cineva să îşi facă probleme că nu se pot recupera cei 67,5 milioane de lei împrumutaţi pentru asfaltarea străzilor de pământ sau cei 12,5 milioane de lei daţi anual pentru organizarea Festivalului de Teatru. Construirea de parcări supra/subetajate este o investiţie în dezvoltarea oraşului şi în rezolvarea unei probleme mari a locuitorilor lui.

    Urbanistic vorbind, este obligatorie scoaterea parcărilor de pe marginea străzilor

    Câte clădiri de birouri, instituţii sau hoteluri aflate în zona centrală a Sibiului cunoaşteţi să aibă parcări proprii suficiente? Exact, niciuna. Este o practică uzuală în Sibiu aceea de a construi clădiri noi de birouri şi chiar instituţii care să nu fie prevăzute cu locuri de parcare încă din faza de proiectare. La avizare se merge pe idee „închiriem locuri de parcare publice” aflate pe marginea străzilor. Aşa s-a întâmplat şi cu hotel Ramada, Continental Forum închide în mod obişnuit jumătate din parcarea publică aflată în zonă iar toate clădirile nou apărute în ultimii ani au „rezolvat” problema parcărilor în acelaşi mod.

    Scoaterea parcărilor publice de pe străzile înguste din Centrul Istoric al Sibiului nu doar că rezolvă o problemă estetică şi funcţională ci obligă investitorii ca pe viitor să renunţe la câteva sute de metri pătraţi de birouri şi să prevadă în locul lor parcări la subsolul propriei clădiri. Nimeni nu îţi plăteşte chirie pentru un spaţiu de birou dacă nu are asigurată parcarea. Prin desfiinţarea parcărilor publice de pe marginea străzii şi înlocuirea lor cu parcări supraetajate zonale s-ar trata de la sine şi indiferenţa asta a investitorilor iar Primăria ar fi cu siguranţă mai atentă în eliberarea autorizaţiilor de construcţie.

    Dar unde pot fi construite parcări supraetajate?

    Varianta discutată înainte de 2007, în curtea Liceului de Artă, mi se pare încă una ce ar putea funcţiona foarte bine. Curtea este oricum o mare parcare pentru profesori iar arhitectural se poate găsi o soluţie care să nu dăuneze zonei mai ales că acum tot ce se vede acolo sunt aparate gigant de aer condiţionat şi tuburi. Dar mai sunt şi alte zone precum parcarea de la Teatru, zona din spatele Casei de Cultură ori chiar găsite nişte soluţii de asociere public-privată pe terenurile lăsate goale de atâţia ani de pe str. Constituţiei, Alba Iulia etc. Şi, de ce nu, chiar şi soluţii de genul ăsta.

    parcari-04 parcari-05 parcari-06 parcari-07Foto: Google Earth

    Să ne uităm puţin şi la cifre

    Sibiul are 75.000 de maşini şi doar 4.000 de locuri de parcare în zona centrală. Dacă luăm în considerare şi faptul că în perioada de vară mai caută câte un loc de parcare cel puţin încă vreo mie de şoferi cu numere de alte judeţe, nu trebuie să ne mirăm că găsim maşini parcate ilegal oriunde am întoarce capul. Prin urmare, e clară necesitatea mai multor locuri de parcare.

    Dar… deşi Primăria Sibiu stă pe un munte de bani şi ar putea construi parcari supraetajate sau subterane fără probleme, trebuie să fim conştienţi că o astfel de investiţie nu vine fără costuri suplimentare şi pentru noi. Suntem oraşul cu cel mai mic tarif de parcare, cea mai scumpă parcare publică fiind cea din Piaţa Mică cu 1 leu/jumătate de oră (tariful standard în Sibiu este 2 lei/zi) iar un abonament lunar întreg costă 30 lei. Dacă luam modelul din Cluj Napoca, oraş al cărui strategie de construcţie parkinguri ar trebui să o copiem, abonamentul lunar pentru o parcare supraetajată ar costa 210 lei şi nici măcar acest cost nu îţi asigura propriul loc de parcare care te aşteaptă liber până îl ocupi tu. Problema locurilor de parcare va rămâne în continuare dacă nu vor fi construite 4-5 parcări supraetajate în zone diferite ale Centrului Istoric.

    Dar asta trebuie să vină neapărat la pachet şi cu o strategie de a scoate maşinile pe cât posibil din zona centrală. Lucru la care sper că se gândesc serios cei ce lucrează la Planul de Mobilitate Urbană Durabilă al Sibiului.

    Mai multe parcări vs., afară cu maşinile din Centrul Istoric

    În loc de concluzie, cred că sunt suficiente câteva poze făcute în dimineaţa asta pe străzile din Sibiu:

    parcari-sibiu_08 parcari-sibiu_01 parcari-sibiu_02 parcari-sibiu_03 parcari-sibiu_04 parcari-sibiu_05 parcari-sibiu_06 parcari-sibiu_07

    Moartea ursului ar trebui să schimbe nişte lucruri

    Sunt şocante imaginile cu împuşcarea puiului de urs de la Sibiu dar fără ele am trece din nou uşor peste încă un caz de incompetenţă. Pentru că am nişte întrebări şi aş vrea ca presa să fie suficient de „agresivă” până va afla toate răspunsurile, voi scrie aici nelămuririle şi eventual voi updata articolul pe măsură ce voi afla noi informaţii:

    Eu vreau să ştiu doar atât:
    1. Punctul de vedere al omului cu tranchilizant şi cum explică el de ce trebuie să îi mai plătim în continuare salariul din bani publici (este angajat al Grădinii Zoologice din Sibiu).
    Asta pe lângă întrebarea ce dracu de tranchilizant foloseşte şi de unde îl cumpără. Mi-e teamă să nu fie un nou caz Hexi Pharma.
    2. De ce zeci de oameni stăteau cocoţaţi la propriu pe urs, fluierându-l şi făcând gălăgie ca şi cum aşteptau ca acesta să vină liniştit în faţa lor, să se culce pe burtă pe asfalt cu labele la ceafă şi să spună „mă predau”. De ce nu s-a delimitat zona suficient de „la distanţă” pentru a nu agita ursul şi cine răspunde pentru coordonarea unor astfel de situaţii penibile în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când vezi zeci de poliţişti, pompieri, jandarmi care fac poze în loc să găsească soluţii, e trist. Oamenii ăia nu aveau ce să caute acolo!


    Mai încetăm şi noi cu „drepturile omului”?

    Circulă pe net un clip cu o poliţistă locală din Sibiu ce probabil că s-a sesizat după ce a observat un minor cerşind. Cine locuieşte în Sibiu ştie că în ultima perioadă problema cerşetorilor este una super deranjantă. Până aici nimic anormal. Anormal este faptul că Facebookul a fost asaltat de comentarii super-jignitoare care o condamnă pe poliţistă pentru că „trage de copil” deşi ea îşi făcea treaba pentru care este plătită.

    Ea oare nu este mamă?” este cea mai răspândită întrebare. Ba, tocmai, eu cred că poliţista locală este mamă şi tocmai de aceea nu poate sta deoparte când vede că acel copil este abuzat.

    Să vă povestesc o întâmplare: în zona Parcului Astra îşi face veacul o femeie murdară ce îşi târăşte cei 3 copii după ea. Îi obligă să cerşească şi nu le dă de mâncare doar ce găsesc pe jos. Într-o zi treceau cu toţii pe lângă mine şi femeia a împins-o pe cea mică „ia cere-i la ăsta”. Evident că m-am înfuriat şi am spus că sun la protecţia copilului moment în care femeia a început să arunce după mine cu ce avea prin mână iar copilul a sărit să mă lovească strigând apoi încă 2 minute după mine şi înjurându-mă. Atunci mi-ar fi convenit să fie un poliţist local prin zonă ca să tragă de mamă şi de copilul ăla obraznic, să îi ducă frumos pe toţi până la secţie şi să rezolve odată pentru totdeauna problema acelei mame denaturate.

    Probabil că în situaţia din filmare nu e un caz la fel de grav dar, oameni buni, este normal ca mama să fie legitimată şi să se controleze situaţia copilului. Dacă nu sunteţi de acord cu mine va trebui să vă întreb eu: „Voi ce fel de părinţi sunteţi?”

    Şi vă zice toate astea un om târât prin tribunale cu nesimţire de o poliţistă locală.

    Problema cartierelor Şelimbăr şi Cisnădie

    Încet, încet, oamenii încep să îşi dea seama că Şelimbăr sau Calea Cisnădiei nu e chiar Sibiu şi că preţul mai mic al locuinţelor din cartierele-dormitor înseamnă şi înghesuială, drumuri înguste, parcări lipsă. Ca să nu mai spun de lipsa grădiniţelor, şcolilor şi spitalelor… că la lucrurile astea nu se gândeşte nimeni.

    Oamenii ameninţă cu proteste la Sibiu pentru că în fiecare dimineaţă stau în coloană câte jumătate de oră ca să intre ca printr-o pâlnie în oraşul nostru, pentru că aici îşi aduc copiii la şcoală (de ce oare?) şi lucrează.

    Să le spună, totuşi, cineva că protestele ar trebui să le facă în faţa primăriilor din Şelimbăr şi Cisnădie, nu la Sibiu, pentru că primarii de care aparţin au făcut ochii mari când au văzut banii suplimentari intraţi în conturile lor din taxe şi impozite şi au acceptat să elibereze autorizaţii de construcţie fără cap şi fără coadă. Au răsărit sute şi sute de case şi blocuri ce nu au drumuri, utilităţi şi… coerenţă urbanistică.

    Pe partea cealaltă, Sibiul stagnează din punctul ăsta de vedere. Se construieşte câte puţin în Ştrand II, Câmpşor stagnează din cauza lipsei unui PUZ pe care Primăria Sibiu ar trebui să îl facă (mai degrabă decât să facă planuri de dezvoltare prin păduri protejate) iar în zona de Vest, prevăzută pentru dezvoltare imobiliară, doar un investitor a avut curajul să se avânte să construiască chiar şi în condiţiile în care Primăria a creeat o cale nouă de legătură cu oraşul şi a făcut linie specială de transport în comun.

    Deci, ce să spun, viitorul sună bine… mai ales în condiţiile în care prevăd că tot din taxele sibienilor se vor rezolva şi problemele „cartierelor” Şelimbăr şi Cisnădie.

    trafic

    De ce nu sunt de acord cu campania „Cumintenia Pamantului”… dar totusi am donat?

    Campania mi se pare una de un grotesc absurd. Este culmea nesimtirii ca „Statul” sa ne ceara noua atatea milioane de euro desi el ne foloseste banii stransi din nenumaratele taxe pentru a da „tunuri”, nicidecum pentru a-i folosi in scopuri benefice tarisoarei noastre. Toti cei 11 milioane de euro puteau fi pusi deoparte din contractele Hexi Pharma, Microsoft ori chiar din contractele de achizitie hartie igienica pentru Casa Poporului. O particica din spaga ar fi de ajuns. Cu toate astea, are tupeul de a ne cere NOUA banii.
    Si totusi, am donat.
    Am donat pentru Dacian Ciolos. Pentru ca omul s-a implicat direct in campania de donatii pentru „Cumintenia Pamantului”, se zbate si incearca sa schimbe ceva in guvern asa ca am considerat ca donatia mea e un mod de a-i arata ca si noi, poporul, ne putem schimba si putem sa ne implicam in ceva ce tine de Romania. Donatia de 2 euro la 8833 este un pas foarte mic in sensul asta dar unul care poate fi primul pas spre actiune, spre implicare a oamenilor simpli, spre schimbare. Si cu siguranta, daca se reuseste strangerea sumei necesare de la populatie, Dacian Ciolos va primi semnalul: nu sunteti singuri!
    screenshot_2016-09-27-17-47-23-01

    The Big Picture Festivalul Medieval 2016

    Zilele trecute mi-am petrecut destul de multe ore la Festivalul Medieval „Cetăţi Transilvane” din Sibiu alături de ceilalţi 30.000 de spectatori ce au trecut prin festival în cele 3 zile de weekend. Pţa. Mare a fost amenajată mai bine chiar şi ca anul trecut, delimitându-se destul de bine de data asta zona comercială de cea de festival, ateliere şi spectacole. Trupe din România, Spania, Serbia, Bulgaria și Ungaria au prezentat zeci de momente de animație stradală, spectacole de dansuri medievale, concerte de muzică medievală, spectacole de teatru, demonstrații de luptă și spectacole pirotehnice.

    Am fost prezenţi pentru câteva ore/zi şi cu cabina foto TakeaSmile.ro, cu ajutorul căreia oricine îşi putea face o poză costumat în haine medievale, plecând acasă cu fotografia tipărită pe loc.

    Mai jos, ca în fiecare an, vă prezint Festivalul Medieval „Cetăţi Transilvane” în imagini surpinse de fotograful oficial al festivalului, Ovidiu Matiu.

    fmct-day1 (59) fmct-day1 (65) fmct-day1 (70) fmct-day1 (76) fmct-day2 (2) fmct-day2 (15) fmct-day2 (29) fmct-day2 (32) fmct-day2 (50) fmct-day2 (55) fmct-day2 (62) fmct-day2 (63) fmct-day2 (67) fmct-day2 (69) fmct-day2 (73) fmct-day2 (76) fmct-day2 (77) fmct-day2 (88) fmct-day2 (98) fmct-day2 (124) fmct-day2 (127) fmct-day2 (133) fmct-day2 (140) fmct-day2 (142) fmct-day2 (143) fmct-day2 (150) fmct-day2 (164) fmct-day2 (167) fmct-day2 (174) fmct-day2 (175) fmct-day2 (181) fmct-day2 (183) fmct-day2 (186) fmct-day2 (211) fmct-day2 (227) fmct-day2 (232) fmct-day2 (235) fmct-day2 (247) fmct-day2 (255) fmct-day2 (260) fmct-day2 (261) fmct-day2 (264) fmct-day2 (269) IMG_1295 IMG_1354 IMG_1371 IMG_1402 IMG_1455 IMG_1485 IMG_1494 IMG_4131 IMG_5362 IMG_5378 IMG_5390 IMG_5392 IMG_5400 IMG_5402 IMG_5465 IMG_5621 IMG_5633 fmct-day1 (3) fmct-day1 (11) fmct-day1 (15) fmct-day1 (26)

    Parteneri: Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu, Hotel Ibis, Hotel Libra, Pardon Caffe Bistro, Image Video Broadcast, Takeasmile.ro, Parteneri media: Pro TV, Magic FM, Zile şiNopţi, Profil Cultural, Capital Cultural, Tribuna, Ora de Sibiu, Turnul Sfatului, Ştiri de Sibiu, Hermannstadter Zeitung şi blogul cemerita.ro.

    TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (1) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (2) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (3) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (4) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (5) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (6) TakeaSmile Photobooth cabina foto Sibiu (7)

    Mai multe poze realizate cu cabina foto Take a Smile Photobooth gasiţi aici: www.facebook.com/takeaSmile.ro

    Ce-am facut in weekend? (S01E05)

    banner2

    Fabricat în Hunedoara – Vizită în HD este un eveniment organizat de Sebastian Bârgău, Denisa Bârgău şi Călin Bobora, în colaborare cu sponsorii și partenerii de anul acesta: Sponsori principali: Carpatcement / Heidelbergcement Romania; Fermele ADO Țara Hațegului

    Parteneri: Pizzeria Napoli, Sara Cafe.

    Ce-am făcut în weekend? (30 aprilie – 1 mai 2016)

    Atelierul de creat povești cu Diana-Ribana: http://fashion.diana-ribana.ro/ateliere-creative-pentru-copii-sibiu
    Târgul de Paști de la Sibiu: http://targuldepasti.ro
    Licitația de ouă din Turnișor: http://cemerita.ro/concursul-si-licitatia-de-oua-din-turnisor-traditie-ce-nu-moare

    Dacă de atelierul de creat povești de la Teatrul Gong și Târgul de Paști de la Sibiu am de spus doar lucruri de bine, din păcate licitația de ouă din cartierul Turnișor s-ar putea să moară în câțiva ani. Deși a fost și anul acesta lume (foarte, foarte puțini români însă), nu s-au licitat ouăle. Organizatorii au încercat să convingă oamenii prezenți să liciteze dar, până la urmă, au vândut chiar și 30 de ouă cu 10 lei pentru a nu merge cu ele înapoi acasă. O tradiție ce își dă ultima suflare. Din păcate.

    Hristos a înviat!

    Săptămâna altfel. Needucată.

    S-a ajuns la o discuție interesantă (și tristă) ieri, pe Facebook, după ce am postat două poze cu mizeria lăsată de elevi după ce au ieșit cu clasa la o vizită culturală la McDonald’s-ul din River Plazza Vâlcea.

    Astfel am reprimit confirmarea faptului că sistemul școlar din România este la pământ, elevii nu mai au pic de respect față de cadrele didactice iar profesorii își caută scuze pentru eșecul educării copiilor.

    Trecând peste lipsa celor „7 ani de acasă”, frustrarea profesorilor care nu se pot impune în fața unor copii este îngrijorătoare. Dar nu-mi pot da cu părerea despre subiectul ăsta pentru că nu am copii și nu am habar despre puternicele personalități ale generației actuale, nu-i așa?

    Ce-am făcut în weekend?

    Am fost la Grădina Zoologică din Sibiu să vedem ce investiții s-au mai făcut. Arată tot mai bine spațiul dar, din păcate, este plin de oameni retardați – părinți ce chinuie animalele şi copii ce îşi arată constant superioritatea speriindu-le.
    Apoi am mâncat un mic şi am jucat un fotbal după care ne-am culturalizat cu o expoziție la care am făcut un mic experiment: am pus telefonul să filmeze agățat de un perete. Multă lume a crezut că-i exponat 🙂
    Pe seară am fost şi la teatru.

    Grădin Zoologica: 3 lei biletul de instrare, 2 lei redus.
    Expo: „Spațiu în tranziție” al Grupului Nostru, la Welt Kultur
    Teatru: „Furtuna” în regia Alinei Hiristea, la Teatrul Gong Sibiu –