Ne cade istoria în cap. Cu acord notarial.

Cunosc pe propria-mi piele mizeria de care se lovește un proprietar de monument istoric atunci când vrea să își renoveze clădirea. Asta în special din cauza birocrației și a vecinilor care nu sunt doar indiferenți ci și răuvoitori.

Din păcate, majoritatea clădirilor monument istoric sunt locuite de oameni cu două clase ce au primit apartamentele după naționalizare. S-au mutat aici, au făcut copii, și-au mărit familiile dar, evident, nu și-au mărit și gradul de educație și nici nivelul de trai.

Tocmai de asta mi se pare o totală inconștiență din partea Primăriilor și a Direcțiilor de Cultură să lase în mâna unor astfel de oameni destinul clădirilor istorice. Sibiul trăiește din turism, oamenii vor să fotografieze un oraș întreținut, cu clădiri care să nu cadă pe ei. Nu poți lăsa în mâna unor oameni fără educație viitorul trecutului nostru.

Nu înțeleg de ce pentru orice lucrare ce vrei să o faci în Centrul Istoric, Primăria Sibiu cere acordul notarial al tuturor coproprietarilor. Specialiștii în restaurare, proiectul de specialitate, avizul Direcției de Cultură, toate astea sunt nule în momentul în care un terchea-berchea ce a avut norocul de a-ți fi vecin nu este de acord ca tu să-ți zugrăvești casa. Pentru că aici nu vorbim doar de construcții noi sau reabilitări de fațade, chiar și pentru o amărâtă de amenajare interioară, fără afectarea structurii de rezistență sau a pereților interiori, chiar și pentru așa ceva trebuie ca vecinii să-ți dea acordul.

Zugrăvești pereții? Vecinul de la 3 trebuie să fie de acord cu culoarea. Pui gresie în baie? Vecina de lângă tine trebuie să dea declarație la notar că e de acord cu asta. Spuneți-mi mie ce om e la inima tuturor vecinilor. Și apoi imaginați-vă cum poate cineva să își întrețină proprietatea în condițiile actuale. Pentru că, vedeți voi, dacă nu obține acordul tuturor vecinilor, cel care vrea să își reabiliteze casa riscă dosar penal pentru intervenții neautorizate asupra unui imobil monument istoric. Indiferent daca are sau nu proiect și avize de specialitate.

Articol de sâmbătă.

Au trecut probabil ani de când nu am mai publicat vreun articol sâmbăta. Sunt luni de când nu am mai scris.

Zilnic mă gândesc la blog dar, nah… vremurile.

Bloodie mi-a reamintit de ce mi-e drag blogul. Articolele ei mult prea sincere, lejere, mi-au făcut un dor nebun de scris. Despre mine, despre tine, despre orice.

Gândește-te ce ai făcut zilele astea, adu-ți aminte de cel mai important lucru făcut luni, amintește-ți momentul important de marți, regăsește secunda de miercuri ce te-a făcut să te simți mândru de ceea ce faci, minutele de joi, orele de vineri ce merită să le păstrezi în memorie pentru cel puțin câțiva ani.

Ți-e greu să le revezi în fața ochilor? Păi, în cazul ăsta… hai să ne schimbăm 🙁