Încet, încet, oamenii încep să îşi dea seama că Şelimbăr sau Calea Cisnădiei nu e chiar Sibiu şi că preţul mai mic al locuinţelor din cartierele-dormitor înseamnă şi înghesuială, drumuri înguste, parcări lipsă. Ca să nu mai spun de lipsa grădiniţelor, şcolilor şi spitalelor… că la lucrurile astea nu se gândeşte nimeni.
Oamenii ameninţă cu proteste la Sibiu pentru că în fiecare dimineaţă stau în coloană câte jumătate de oră ca să intre ca printr-o pâlnie în oraşul nostru, pentru că aici îşi aduc copiii la şcoală (de ce oare?) şi lucrează.
Să le spună, totuşi, cineva că protestele ar trebui să le facă în faţa primăriilor din Şelimbăr şi Cisnădie, nu la Sibiu, pentru că primarii de care aparţin au făcut ochii mari când au văzut banii suplimentari intraţi în conturile lor din taxe şi impozite şi au acceptat să elibereze autorizaţii de construcţie fără cap şi fără coadă. Au răsărit sute şi sute de case şi blocuri ce nu au drumuri, utilităţi şi… coerenţă urbanistică.
Pe partea cealaltă, Sibiul stagnează din punctul ăsta de vedere. Se construieşte câte puţin în Ştrand II, Câmpşor stagnează din cauza lipsei unui PUZ pe care Primăria Sibiu ar trebui să îl facă (mai degrabă decât să facă planuri de dezvoltare prin păduri protejate) iar în zona de Vest, prevăzută pentru dezvoltare imobiliară, doar un investitor a avut curajul să se avânte să construiască chiar şi în condiţiile în care Primăria a creeat o cale nouă de legătură cu oraşul şi a făcut linie specială de transport în comun.
Deci, ce să spun, viitorul sună bine… mai ales în condiţiile în care prevăd că tot din taxele sibienilor se vor rezolva şi problemele „cartierelor” Şelimbăr şi Cisnădie.