Sibiu: sesizare pe WhatsApp, rezolvare in 10 zile

La începutul lunii martie, Primăria Sibiu anunța că primește sesizări cu privire la gropile din astfalt atât pe mail dar și pe… WhatsApp. Ingenios. Modern. Rapid.

Am făcut un test pentru a verifica reacția primăria și, în primă fază, am crezut că sesizările au efect invers. După doar trei zile, au apărut muncitorii pe teren. Dar nu la gropile mele ci la câțiva metri distanță. Și nu pentru a repara ceva ci pentru a sparge din nou asfaltul și a face alte gropi. Mulțumim, Apă-Canal!

Totuși, deși nu primisem vreun răspuns pe WatsApp, după 10 zile de la sesizarea mea, gropile au fost asfaltate.

Primăria Sibiu + WhatsApp = LOVE

De ce am renunțat la reciclarea selectivă… după nici 5 luni.

Zilele trecute am renunțat să mai colectez selectiv pentru a recicla gunoiul. Sunt dezamăgit.

Dezamăgit pentru că am avut speranțe și chiar am vrut să fiu unul dintre cei ce colectează selectiv gunoiul și își vede de treabă pentru a ne face o lume mai bună. Am cumpărat 4 coșuri de gunoi, fiecare cu capac de culoarea containerelor unde urma să arunc apoi gunoiul strâns. Mâncarea o aruncam într-un compartiment special și se împuțea acolo (fiindcă nu mănânc/gătesc atât de mult acasă astfel încât să pot arunca resturile rămase tot la 2 zile… pentru că nu se strângeau prea multe). Sticla o strângeam în coșul de gunoi verde și, atunci când se aduna mai multă, o strângeam și în pungi separate, pentru a o duce o dată la două săptămâni la iglu-urile amenajate special decătre Primăria Sibiu pentru asta. Hârtia oricum o colectam separat chiar și la birou de cel puțin un an de zile. Din păcate, aproape întotdeauna ajungea oricum în același container ca restul gunoiului menajer.

Și totuși, de ce am renunțat la colectare selectivă?

Pentru că am rămas cu senzația că toată munca mea e în zadar. Pubelele și iglu-urile unde eu arunc plasticul are pungi cu gunoi menajer, sticla se sparge când o arunc și devine nereciclabilă, cartonul îl strâng separat dar cutia de ouă, de exemplu, e aruncată apoi la gunoi când ajunge pe platforma de reciclare pentru că e de calitate proastă, plasticul degeaba îl pun deoparte pentru că mare parte din el e nereciclabil, cutiile de carton degeaba m-am chinuit până acum să le presez cât mai bine și să le păstrez pentru că, având și straturi de aluminiu, se renunță în a fi reciclate.

Așa că, am renunțat să ocup atât de mult spațiu în casă cu coșuri de gunoi și pungi pline cu sticle. Pur și simplu, mi se pare că oricum plătesc foarte mult gunoiul lunar, nu mai sunt dispus să îmi consum și timpul pentru a nu fi, oricum, de ajutor în reciclare.

Eu sunt de vină!

Da, eu sunt de vină pentru spitalele – buncăre de microbi. Eu sunt de vină pentru profesorii – roboţi fără har. Sunt de vină pentru că avem politicieni corupţi, şosele periculoase, pentru că nu avem locuri de parcare.

Eu sunt de vină pentru că am tăcut. Am crezut că o mică mită dată de un prieten pentru a scăpa de amenda de circulaţie nu e cine ştie ce. Telefonul dat directorului pentru a nu mai aştepta la coadă e ceva obişnuit. Plicul cerut de către chirurgul ce m-a operat a fost normal, iar fenta cu mutaţia fictivă pe buletin pentru a-ţi da copilul la cea mai bună şcoală din oraş e acceptabilă pentru că (nu-i aşa?) cu toţii ne dorim binele copiilor noştri.

Eu sunt de vină pentru că am închis ochii, deşi ştiam că primesc o parte din salariu „la negru”. M-am făcut că nu văd şi când la magazinul din colţ nu mi s-a eliberat bon fiscal. Dar şi de fiecare dată când tu îţi luai concediu medical pentru a pleca în vacanţă la mare.

Da, am realizat că ŞI EU sunt de vină pentru România de azi. Pentru cum a ajuns ţara mea. Acum, încerc să lupt cu mine însumi şi să îndrept greşeala. Pentru a repara ce se mai poate repara.

Tu? Îţi recunoşti vina?

Editorial apărut în publicaţia Zile şi Nopţi Sibiu din 03.03.2017