Unde se fac teste Covid în Sibiu și cât costă?

Pentru că mi-am cam bătut capul pentru a găsi informații cum se fac testări, unde se fac teste Covid în Sibiu și cât costă testele, share-uiesc și vouă informațiile ce s-ar putea să vă ajute:

În Sibiu, testul Covid se poate face la:

  • Spitalul Județean (la urgențe) dar cel mai probabil trebuie să fiți internați până la aflarea rezultatelor;
  • La Spitalul de Pediatrie. Testul costă 280 lei și rezultatul se află online în 24-48 ore;
  • La Synevo. Testul Covid costa 285 lei. Rezultatele testului se află în 72 ore.
  • La Polisano;
  • La Clinica Sante
  • Ok medical în parcarea Shopping City Sibiu (între KFC și Carrefour) 390 lei;
  • La domiciliu – 390 lei testul + 250 lei ambulanța (detalii aici).

Pentru că știu exact cum se procedează la Spitalul de Pediatrie, detaliez mai jos pașii ce trebuie făcuți atunci când vrei să îți faci testul de Coronavirus.

  1. Programare de cu o zi înainte. Programarea pentru testul Covid se face la nr. de telefon 0269.217927 și ceri legătura la laboratorul de analize medicale;
  2. A doua zi între 7:30-8:30 se merge la Spitalul de Pediatrie de pe strada Pompeiu Onofreiu din Sibiu. Nemâncat, nebăut, nespălat pe dinți și neapărat purtând mască;
  3. La intrare în spital vei fi întâmpinat de către o asistentă căreia trebuie să îi plătești 280 lei și îți dă un bilet cu care
  4. Mergi la containerul din curtea spitalului, acolo unde o altă asistentă îți recoltează probe din gât și din nări;
  5. Primești un cod personalizat cu care poți afla rezultatele testului Covid direct pe site-ul www.pediatriesibiu.ro/portal/portal-medical-rezultate-analize. Analizele se eliberează în maxim 48 ore.

Sănătate! 🙂

3 motive pentru care merită să redirecționezi 2% către AIOS

Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu are nevoie de susținere, pentru a putea să își continue proiectele. Pentru a redirecționa și tu 2% din impozitul pe venit către AIOS, completează formularul de aici: www.redirectioneaza.ro/aios

Iată și trei motive pentru care merită să susții AIOS: Continuă să citești 3 motive pentru care merită să redirecționezi 2% către AIOS

Cum mi-am petrecut șase luni pentru a recupera 10 lei de la BRD.

…sau oare de la Banca Transilvania trebuia să recuperez cei 10 lei?

Se face că la începutul lunii noiembrie 2019 eram prin Cluj și, fiind nevoit să plătesc cash parcarea, m-am dus spre cel mai apropiat bancomat (nu mai folosisem de ceva timp deloc cash așa că era o uimire pentru mine că nu aveam cum să plătesc parcarea la Cluj Napoca cu cardul). Mi-a fost dat să ajung la un ATM BRD care s-a defectat în momentul tranzacției. Practic, banii au rămas blocați în bancomat deși primisem chitanță că au fost eliberați.

Am reclamat în bancă dar pentru că deja îmi pierdusem răbdarea, după vreo 10-15 minute am plecat, convins că voi rezolva printr-o cerere de refuzare plată. Au urmat șase luni de conversații și sesizări atât la BRD cât și la Banca Transilvania (banca de care aparținea cardul meu), iar în aprilie 2020, sătul să văd cum aceste două bănci aruncă pisica una în curtea celeilalte, am apelat la  ANPC (Protecția Consumatorului). Am rămas mut când am văzut răspunsul primit: Continuă să citești Cum mi-am petrecut șase luni pentru a recupera 10 lei de la BRD.

Am discutat cu 10 antreprenori din Sibiu pentru a înțelege cât de tragică este situația.

Eu încă mai lucrez la foc continuu. Cu toate astea, pandemia globală m-a afectat, urmările simțindu-se, într-un scenariu optimist, cel puțin până la sfârșitul anului.

  • Firma de arhitectură a pierdut peste noapte 4 proiecte pentru care urma să fac designul interior. Practic, proiectele contractate pentru urmatoarele luni (investiții de peste 200k euro), iar cei ce sunt deja avansați în investiție și-au redus drastic bugetele;
  • Turismul se știe deja că este mort. Nici nu mai are rost să spun că toate rezervările pentru perioada imediat următoare au fost anulate, rezervările pentru sezonul de vară fiind ZERO;
  • Cabina foto Take a Smile este în inactivitate totală, fiind anulate toate evenimentele pentru care aveam deja contracte semnate;
  • Evenimentele ce le organizez an de an cu AIOS sunt incerte. Acolo unde s-a putut, am gândit noi strategii pentru a muta mare parte din activități (și) în online, deși însuși scopul acestor proiecte era acela de a aduna laolaltă comunitatea.

Și totuși, eu încă mai am de muncă și nu am de ce să mă plâng. Privind în jur, mi-am dat seama că mulți dintre cei pe care îi cunosc sunt în impas, singurul lucru ce le-a rămas fiind speranța că va trece repede toată nebunia asta cu Coronavirusul.

Pe scurt.

  • Restaurantele, spațiile de cazare, sălile de sport, saloanele de tatuaje sunt închise total, cu oamenii în șomaj tehnic.
  • Organizatorii de evenimente, firmele de sonorizare, fotografii sunt în așteptare și speră să supraviețuiască.
  • Producătorii de mobilă, firmele de amenajat spații verzi, producțiile video încă mai funcționează la relanti și țin de angajați cât pot de mult.
  • Cei ce se ocupă cu soluțiile tehnologice inovative, comerțul online, realizatorii de web site-uri si design s-au putut adapta ușor noilor cerințe de pe piață.

Dar cum a fost influențat fiecare în parte, ce măsuri au luat, cât de optimiști sunt și cât timp mai pot supraviețui în situația actuală, am detaliat mai jos.

Restaurantele sunt închise. Toți angajații au fost trimiși acasă.

Saptamana 9-15 martie a fost decisiva, avand scaderi intre 24% si 40%, ultimele 3 zile din saptamana avand scaderi si cu peste 50%! Astfel ca am luat decizia de a inchide toate restaurantele din motive de siguranta! Toti angajatii au fost trimisi acasa apoi a venit si decizia de suspendare a activitatii din partea Guvernului. Incercam sa reducem cat mai mult costuri fixe (leasinguri, chirii, program gestiune s.a.).

Sa speram ca toata perioada nu va dura mai mult de 2 luni, maxim 3. In economie, oricum, va exista un domino-efect ce va avea repercurisuni in urmatorii 3-4 ani! Eu cred ca perioada cand vom porni din nou motoarele va fi la o turatie mica si usoara, oamenii vor iesi foarte timid. Va trebui sa existe o adaptare pe piata.

Dam inainte! Asta e razboiul nostru 🙂

„În turism am intrat într-un blocaj financiar”

Noi activam in domeniul turismului cu doua proprietati. Din pacate, a trebuit sa intrerupem temporar activitatea noastra, odata cu anularile ce au decurs din aceasta pandemie si pe de alta parte sa protejam angatatii nostri si pe noi înșine.

Este dificil deoarece dupa perioada de inceput a anului, in care turismul a fost scazut, acum nu se mai calatoreste deloc, ceea ce a dus si la un blocaj financiar din partea noastra ca antreprenori. Plățile scadente catre utilități si a salariatilor nostri trebuie facute iar veniturile nu ne garanteaza perioada in care vom recupera cheltuielile din cauza anularilor tuturor rezervarilor viitoare. In plus, exista neîncrederea intr-un sistem care nu stim daca ne va sprijini catusi de putin in acest impas in care ne aflam majoritatea.

Este greu de estimat cat o sa mai putem susține aceste cheltuieli in conditiile in care totul se agravează de la o zi la alta. In plus, probabil o sa vedem o reticență in a face rezervari viitoare in conditiile in care nu se stie cand se va sfârși aceasta pandemie. Posibil ca pentru multi dintre noi sa fie o evaluare sumbră a datoriilor sau pentru unii dintre noi a lipsei de personal pentru ca nu si-au mai putut sustine salariatii asa ca o sa fie greu sa revină pe linia de plutire.

Previziunile de relansare in domeniul organizarii de evenimente sunt greu de crezut

Aceste evenimente ne afectează tot anul, cu anulări de contracte de sute de mii de euro. Problema, însă, va fi că totul va porni greu. Oamenilor le va fi frica sa vina in multimi. O sa dureze 4-5 ani pana vor prinde curaj astfel incat sa ne reluam si noi activitatea ca pana acum.

“Cand unii plang, altii vand batiste”. Aceasta criza da peste cap orice plan de afacere, plan de vanzari sau de marketing. Lucrurile care mergeau inainte nu mai functioneaza acum si totul trebuie regandit intr-un format compatibil cu ce se intampla acum. Firma ce se ocupa cu organizarea de evenimente a cunoscut o scadere de 100%. Cu venituri 0, am fost nevoiti sa optam pe somaj tehnic si scaderea la minim a cheltuielilor. Am obtinut si o amanare cu cateva luni a chiriei insa previziunile de relansare a acestui domeniu in acest an sunt greu de crezut si e posibil ca aceasta “conservare” sa nu poata fi sustinuta prea multe luni iar mana intinsa catre stat nu e o solutie.

Servicii foto – „Anul acesta va fi foarte greu”

Ideea de studio foto a căzut, contractele semnate au fost anulate, discuțiile legate de următoarele evenimente pentru fotografie comercială și festivă nu au mai avut loc. Firma are doi angajați cu normă întreagă și trebuie achitate salariile și taxele.

Anul acesta o să fie foarte greu!

Într-o situație ideală, revenim în 3 luni iar financiar in minim 6 luni! Acum e important să fim toți sănătoși! După, o să vedem!

„Nu stiu daca vom putea redeschide”

Deocamdata este incertitudine maxima si toata lumea asteapta sa vada ce se intampla. Noi am inchis complet sala de sport deci veniturile sunt zero, desi unele cheltuieli continua sa vina. Am mutat o parte din activitate in online pentru a pastra legatura cu clientii.
Sper sa putem sa reincepem… desi nu stiu zau.

„Dacă situația se va prelungi, nu vom mai avea cum să ne plătim taxele”

Salonul nostru de tatuaje este afectat total de situatie. In prima faza s-au anulat programarile din strainatate si din alte orase, dupa care am fost restrictionati total sa lucram, asta in timp ce taxele vin si trebuie platite.
In domeniul nostru nu exista alternativa (online sau altfel), noi lucram direct cu clientul, iar in meseria noastra pretul de pornire nu e mic , folosim consumabile scumpe si timpul de lucru e lung, acestea fiind conditii esentiale pentru un rezultat superlativ.
Suntem in impas pentru ca somajul tehnic cere un certifict pe care nu se stie cum il obtinem, asa ca am intrat toti in concediu de odihna… si platim taxe. Suntem 5 colegi in situatia asta. Luna asta supravietuim. Altfel, nu avem de unde cotiza daca nu putem munci. Daca situatia se va prelungi fara un cadru legislativ si fara niste masuri care sa vina in sprijinul nostru, al micilor intreprinzatori, nu vom avea din ce plati taxele.

„În industria mobilierului la comandă încă suntem susținuți de contractele în derulare”

La noi in industria mobilierului la comanda inca suntem sustinuti de comenzile contractate in urma cu 2 luni, insa unele dintre importuri s-au sistat si posibil sa avem o problema in procurarea accesoriilor. Daca nu contractam lucrari in urmatoarele doua luni, probabil vom ajunge sa intarziem platile catre furnizori. Fata de anul trecut, comenzile au scazut cu 30%.

Maine am de gand sa vorbesc cu proprietarul spatiului, incercam sa reducem costurile la chirie, sper sa inteleaga situatia. Pe de alta parte, probabil vom incepe si noi sa acceptam plata in 3-4 rate in perioada urmatoare, pentru a ajuta clientii.

„Realizam mentenanță spații verzi. Din 25 de contracte mai avem doar 5”

Firma noastra realizeaza gradini si mentenante la gradini si spatii verzi. De o saptamana, multi clienti vechi au renuntat la serviciile de tundere saptamanala deoarece sunt acasa si se ocupa ei si nu isi mai permit sa ne plateasca. In zona industriala, unde s-au inchis fabricile, din 25 de contracte mai avem 5 dar si acelea nu stim pentru cat timp.
Proiectele ce au fost programate de anul trecut au fost suspendate, pe motiv ca oamenii mai bine tin banii pentru mancare si alte necesitati. Am reusit sa realizam doua gradini in luna martie anul acesta vs. 11 in martie 2019.

In acest an, in ianuarie, am decis sa deschidem si un Garden de plante in Sibiu care lipsea orasului. Am investit 75.000 euro si a functionat doar o saptamana, acuma este inchis.
Sera de flori ce o detinem, ar trebui sa inceapa sa vanda in aceasta perioada, dar avem o incasare de 192 de lei fata de 11.250 lei anul trecut in aceasi perioada. Daca nu putem vinde florile pana la sfarsitul lunii aprilie, vor fi paguba totala, cu o investitie de peste 65.000 lei, plus munca oamenilor.

Va fi o perioada foarte grea, trebuie sa vedem ce decizii luam. Avem 7 angajati care au familii de intretinut, noi in 8 ani de functionare am fost ca si o familie, nu ii pot lasa fara bani. Dar noi neavand activitate in ianuarie si februarie (incasari 0 lei), nu putem sa ne incadram cu pierdere in martie, deci vom sta alaturi de echipa cat ne mai permite bugetul, apoi vom vedea cum procedam. Eu cred ca nici in iunie nu vom relua activitatea.

„Încercăm menținerea angajaților și a colaboratorilor”

În domeniul nostru (productie video și livestream) așteptăm o stagnare în următoarele două luni, însă suntem convinși că și autoritățile și instituțiile de cultură vor înțelege nevoia de comunicare și avantajele tehnologice pe care le punem la dispoziție.

la finalul anului trecut am intuit că va urma o perioadă de criză, în 2020, dar chiar nu ne așteptam ca majoritatea activităților să fie afectate. La fel ca și în cazul altor companii, și activitatea noastră s-a redus cu aproape 70%, majoritatea evenimentelor (concerte, conferințe, competiții sportive, etc) sunt anulate. Ca să îți faci o idee, din șase contracte anuale permanente, patru au fost suspendate, doar cu două mergem mai departe. Sau, un alt exemplu, în luna martie 2019 am transmis/filmat 12 evenimente, acum avem realizate doar patru.

Momentan, având în vedere situația cu care ne confruntăm și pentru a scădea din costuri, am cerut suspendarea abonamentului pentru internet prin satelit și a altor servicii cu costuri fixe si lunare (chirie, contabilitate, etc). Pentru următoarele 3-4 luni, din economiile făcute, încercăm menținerea angajaților și a colaboratorilor, chiar dacă volumul de muncă e mai redus.

Online-ul, la putere.

În general, în domeniul nostru de grafică, publicitate, comunicare cred ca este de lucru ca si pana acum. Nu mai facem serviciile de fotografie, video și eveninente dar cererea pentru realizarea de website-uri și design a crescut. Veniturile nu au scazut, in schimb, au scazut cheltuielile. Noi in continuare mergem la birou si ne facem treaba ca pana acum.

Magazinul nostru online nu a avut de suferit, chiar dacă vindem produse ce nu au legătura cu pandemia și nici produse alimentare. Numărul comenzilor este constant, indiferent de reglementările recente. Deocamdată, până cât timp curierii vor mai funcționa, nu ne așteptăm să fim afectați. Ba chiar ne gândim la dezvoltare.

„Oferim sisteme inteligente de măsurare a temperaturii de la distanță. Au crescut comenzile.”

Compania noastra ofera solutii tehnologice inovative si a putut relativ usor sa se focuseze pe cererile actuale, saptamana viitoare incepand livrarea spre firme mari din Sibiu si nu numai.

In aceasta perioada, cele mai cautate sunt:
– sisteme inteligente de masurare a temperaturii persoanelor de la o distanta de un metru (link), solutii pretabile pentru intrarea in orice institutie sau firma;
– roboti pentru teleconferinte;
– solutii hardware si software menite sa optimizeze cheltuilelile companiilor.

Chiar si cu aceste sisteme “de sezon” veniturile au scazut cu ~60%. Am optat pe telemunca pentru majoritatea angajatilor si am limitat deplasarile la strictul necesar. Amanarea chiriei si diminuarea cheltuielilor au fost de asemenea elemente ce ajuta cashflow-ul firmei insa, in mod cert, pentru a trece peste aceasta perioada, ce va dura mai mult decat estimarile de acum, trebuie sa fim inovativi si adaptivi.

#totulvafibine

Cum arată Sibiul pe timpul stării de urgență

Deși totul se întâmplă atât de repede și viața, lumea, obiceiurile se schimbă de la oră la alta, simt că am avut, totuși, foarte mult timp pentru a ne pregăti:

  • la începutul lunii martie făceam planuri de autoizolare
  • 11 martie am făcut primele provizii mai serioase
  • 12 martie am anulat primul eveniment cu scop de socializare
  • 16 martie deja lucram de acasă
  • 18 martie știam că (auto)izolarea la domiciliu va fi de durată
  • din 23 martie am redus drastic ieșirile, am anulat/amânat 99% din întânirile profesionale

Astăzi este 29 martie. A trecut o lună și am avut tot timpul din lume să ne pregătim personal, profesional și psihic. Astăzi, mai mult de jumătate din populatia globală este în izolare la domiciliu.

Trăim un film SF pe care îl vom uita în câțiva ani. Tocmai de asta, sunt importante imaginile. Pentru că ele ne vor aminti că exact acum, în zilele astea, trăim istoria.

 

Scrisoare deschisă a unui student Erasmus italian: Dacă iubiți România, STAȚI ACASĂ!

L-am cunoscut pe Andrea Salotti spre sfârșitul lunii februarie, chiar în zilele în care se anunțau în Italia primele cazuri de îmbolnăviri cu Coronavirus (Covid-19). Avea planuri de a studia pentru câteva luni medicina în Sibiu și discutam despre posibilitățile lui de cazare aici. Atunci asta era singura lui problemă: cum să învețe fără a-și bate capul cu alte lucruri, cum ar fi cazarea. 

Acum, exact apartamentul în care locuiește a devenit cel mai important lucru pentru că s-a autoizolat imediat după ce cursurile de la facultatea din Sibiu s-au suspendat. Oricum s-ar fi autoizolat, chiar și fără suspendarea cursurilor, pentru că a ajuns să fie tratat ca un infractor. Și asta doar pentru că este italian.

Ieri, în ziua în care s-au anunțat primii morți din România ca urmare a complicațiilor pricinuite de Covid-19, mi-a trimis o scrisoare deschisă adresată tuturor românilor prin care trage un semnal de alarmă disperat: „Dacă iubești România, STAI ACASĂ și arată că ce se întâmplă acum în Italia nu este fără rost.” 

„Bună ziua tuturor.

Sunt un student Erasmus și vin din Italia.

Când am câștigat bursa de studii, am fost extrem de entuziasmat deoarece eram sigur că va fi o experiență formidabilă, chiar dacă departe de casă.

A părut o veșnicie până când a venit ziua în care a trebuit să îmi fac bagajele pentru experiența mea din Sibiu, un mic oraș din centrul României.

Era 21 februarie și tocmai aterizasem la Sibiu atunci când am început să aud zvonuri vagi venite din Italia cum că virusul îndepărtat al Chinei a ajuns și la mine în țară, zvonuri dezmințite rapid.

În primele zile petrecute în România m-am simțit ca și cum aș fi fost de-al locului, fiind foarte bine primit, oamenii ospitalieri și prietenoși. Dar după patru zile totul s-a schimbat. Zvonurile venite dinspre Italia s-au transformat în știri cu primii pacienți spitalizați, intubați și chiar cu morți.

Cu toate astea, în Italia statul nu a luat în serios problema, considerând că este un virus ce afectează o parte mică a populației. Așa a trecut zi după zi, până când virusul a răpus la pat și tineri ori chiar copii. Atunci s-a luat decizia de a închide unele școli, apoi s-au închis și o parte dintre fabrici. Doar când deja era prea târziu s-au închis toate școlile din Italia, declarând nordul Italiei sub cod roșu. Italienii, speriați, au fugit fiecare unde au putut, răspândind astfel foarte rapid virusul în toată țara.

Bineînțeles, vestea a ajuns și în România, iar privirile dulci ce le vedeam în primele zile s-au transformat rapid în ochi înfricoșați. Îmi amintesc cum, într-un restaurant, chelnerul a auzit că vorbesc italiană și, după ce i-am confirmat că venim din Italia, a debarasat rapid masa în speranța că vom pleca imediat. E de înțeles, până la urma, această frică și privirile aruncate atunci când oamenii descopereau că sunt italian.

Sunt în Sibiu de mai mult de o lună, iar de aproximativ 10 zile am decis să ne autoizolăm, atât eu cât și ceilalți colegi italieni ce studiază la Sibiu, chiar dacă nu am avut simptome de boală. Am luat această decizie din două motive:

  • Pentru a fi cât mai în siguranță posibil;
  • Pentru a evita să mai fim tratați ca fiind purtători ai acestui virus, chiar dacă el a ajuns în România de la un german, nu din Italia.

Scriu această scrisoare pentru a trage un semnal de alarmă serios, după ce am văzut ce se întâmplă în țara mea. Noul Coronavirus nu este o simplă gripă! Acest virus aduce foarte rapid complicații pulmonare severe și, în unele cazuri, atacă până și pe cei mai tineri dintre noi, chiar până la deces. Absolut toate rudele mele și prietenii sunt în carantină obligatorie în Italia și pot ieși din casă exclusiv pentru a-și cumpăra mâncare sau medicamente, doar pe bază de declarație pe proprie răspundere, altfel riscând dosare penale.

Nu este de joacă! În Italia, oamenii ascultă de prea puține ori decretele și, astfel, situația a fost subestimată până când a fost prea târziu. Oamenii și-au continuat viața ca și cum nimic nu s-ar întâmpla, întotdeauna considerând urgențe lucruri și deplasări ce, de fapt, devin foarte relative în momente ca acesta. De asta, ceea ce trebuia să fie doar ceva trecător, cu câțiva bolnavi, a devenit un eveniment tragic pe care îl trăim și astăzi.

În Italia, oamenii au ajuns să se teamă, prin urmare, să ia în sfârșit situația în serios. Sentimentul de unitate care ne deosebește ne ajută să supraviețuim, fiind un popor tenace care se luptă cântând de la balcon și căutând putere în noi înșine.

Dacă iubești România, STAI ACASĂ și arată că ce se întâmplă acum în Italia nu este fără rost. Vă rog, nu repetați și în România același scenariu.

STAȚI ACASĂ!

Andrea Salotti”

Am vorbit despre măsurile anti-răspândire COVID-19 cu prieteni din Germania, Franța, Elveția și China.

La începutul săptămânii am făcut provizii și am încercat să reduc interacțiunea directă cu oamenii, chiar dacă mi-am continuat programul normal de muncă. Este o chestiune de timp să intervină și la noi izolarea obligatorie la domiciliu deci trebuie să ne împăcăm cu ideea și să încercăm să învățăm din greșelile făcute în celelalte țări.

În Franța, Germania și Elveția abia ce a început în ultimele zile discuția de a lua măsuri drastice. China e deja liniștită.

Germania și Franța lucrează de acasă deja de o săptămână, școlile abia acum se închid.

Nemtii se plâng că e haos, nimeni nu știe ce sa facă. Unele școli inchid de luni, altele nu. Unii, cum sunt și eu, lucrează de acasă, alții nu. Încă nu e o măsură de siguranță națională luată – fiecare pentru el. Magazinele sunt deschise, dar cam goale.

Gata, e și în Franța panică generală. Au anunțat ieri măsura de urgență. Școlile, locurile publice sunt închise. Toți muncesc de acasă și ne zice președintele să stăm închiși în case.


Elveția aproape închide granițele.

Școlile sunt închise, mulți oameni lucrează deja de acasă. Restaurantele și barurile au voie să primească maxim 50 de persoane, sunt interzise evenimentele cu peste 100 de persoane. Excursiile de grup sunt interzise.

Chinezii sunt disciplinați.

În China, noi urmăm deciziile guvernului și stăm în case. Zonele infectate sunt izolate, iar restul zonelor au revenit la normal. Purtarea măștilor este obligatorie în toată China.

Franța: 3.600 cazuri confirmate, 79 morți.
Germania: 3.600 cazuri confirmate, 8 morți.
Elveția: 1.100 cazuri confirmate, 11 morți.
România ajunge imediat la 100 de cazuri confirmate.

Am fost la supermarket să cumpăr provizii pentru carantină. Rafturi goale, oameni liniștiți.

Ora 13:00

Fără locuri de parcare libere, cu doar câteva coșuri de cumpărături în fața magazinului, astăzi în Kaufland am găsit scene apocaliptice. Rafturi goale, înghesuială și stoc zero la mălai, cartofi și apă. Descrierea asta aș putea-o pune alături de imaginile de mai jos. Care imagini sunt reale dar… nu e chiar așa. Contează și fotograful, ce vrea să transmită și, deci, unghiul din care face poza.

În realitate, multe dintre rafturile golite de cei ce își fac provizii pentru o eventuală carantină, erau reumplute după nici jumatate de oră. Sunt produse ce nu le mai găsești (în special mălai, cartofi, săpun) dar nu e panică. Magazine sunt destule și, până la urmă, globalizarea nu aduce doar viruși ci și acces ușor la alimente și ajutor atunci când e nevoie.

Am fost la filmul 5GANG pentru a nu trebui să mergeți și voi.

Atât de mult se discută de câteva zile în bula mea despre 5GANG de m-au convins oamenii să merg să văd filmul pentru a înțelege de ce este cel mai mare succes de box office al unui film românesc din toată istoria anti-comunistă, cum de a depășit încasări de 3 milioane de lei în doar câteva zile și, cel mai important, cum au putut niște vlogger să își adapteze stilul de filmare și montare pentru a fi digerabil pe marele ecran.

Oameni buni, filmul nu e prost. Chiar deloc. Nu are glume răsuflate, nu e tras de păr (deși în vreo două rânduri m-a apucat plictiseala) și nici măcar nu e o poveste prea proastă. Ba am și râs de câteva ori.

Pe Selly îl cunosc de pe vremea când a postat primul lui vlog, atunci când era un minor ce abia învăța să editeze ce filma. Avea clipuri la fel de puerile ca și acum dar nu asta urmăream eu la el ci eram interesat de noua generație de vloggeri. Asta atunci când agențiile de publicitate de pe la București nici nu voiau să bage în seama noul trend deoarece se considera că vloggerii au urmăritori doar minori ce, știm foarte bine, nu au putere de cumpărare. Dar, hei, iată ca acești minori urmăritori de vloggeri au închis Romexpo atunci când s-a anunțat o întâlnire cu vloggerii, au cumpărat toate biletele de pe Arenele Romane. De două ori. Cu recorduri absolute de bilete vândute pentru o trupă românească. Iar acum, vloggerii ăștia ce se filmează pueril au spart din nou toate topuri…acum din cinematografia românească. Deci oamenii au spart lumea online, au spart lumea muzicală și acum au spart lumea cinematografiei. Iar noi tot ce putem să facem e să râdem de ei, să facem mișto și să spunem că generația lor nu are nici un viitor.

Îngrijorătoare toate datele de mai sus? Aș spune că nu.

Am fost printre primii în România ce au avut încredere în vloggeri și am invitat încă din 2012 youtuberi la evenimentele mele (citiți doar la linkul ăsta cât de șocați erau bloggerii și agențiile pe vremea aia de succesul unor „necunoscuți” ce i-am chemat să promoveze orașul Sibiu într-un mediu total nou pentru România: YouTube).

Era normal ca vloggerii ăștia să ajungă să miște lucruri într-o Românie ce pare că nu vrea să înțeleagă faptul că tinerii din ziua de azi au cu totul alte preocupări decât avem noi și lumea în care trăim acum nu mai este deloc cea care era în urmă cu 10 ani. Absolut nimic nu mai funcționează așa cum funcționa în 2000. Eu zic să ne relaxăm și să luăm evoluția așa cum este. Că nu cred că noi am sfârșit să devenim atât de rău cum se așteptau părinții noștri atunci când au descoperit că ne uităm la cretinii de la Vacanța Mare sau ascultăm melodiile alea tembele cu „Pe stradă fustițe scurte / Și bluzițe transparente / Blonde, brune sau roșcate / Sunt aproape dezbrăcate / La mare nu vă mai zic / E un paradis mai mic / S-a spart conducta cu fete / Vai de capul tău băiete”. Asta era muzica în anul 2000.

Filmul 5GANG este făcut profesionist, mult mai bine și cu actori mult mai relaxați decât multe filme românești cu pretenții. Oamenii au muncit mult, scenaristul este pregătit în State, actorii sunt învățați cu camera video, au riscat o groază de bani pentru un film ce s-a dovedit un succes. Iar în condițiile astea să dai nota 1,1 pe imdb nu mi se pare doar nedrept ci chiar și o răutate gratuită.

Traim vremuri foarte faine, oameni buni.

Multumesc, Wizz Air! Iti sunt recunoscator pentru ultimele 24 de ore. M-ai facut sa inteleg ca traim probabil cel mai bun moment al omenirii de cand exista planeta asta.
Daca nu erai total nepasatoare, draga Wizz, nu as fi trecut prin aventura asta. Asa cum spunea ieri de dimineata un angajat al aeroportului Cluj: “mi-e si rusine sa spun ca cei de la Wizz nici macar nu au mai trimis vreun angajat care sa fie disponibil si sa explice situatia pasagerilor ale caror zboruri au fost anulate”. Deci tu, draga Wizz, ti-ai anuntat din timp angajatii sa nu se mai trezeasca aiurea si sa mearga la job dar sutelor de pasageri ai uitat sa le spui ca zborurile au fost anulate. Iar dupa 24 de ore de telefoane (fara raspuns), mailuri si reclamatii pe site, tot nimic din partea ta.
Dar, hei, iti multumesc pentru asta! Asa am fost obligat sa caut prin aplicatii mobile masina cea mai apropiata pentru a ma duce rapid în Cluj. De unde am luat o alta masina ce am condus-o pana in Sibiu. Acolo unde, cu ajutorul altei aplicatii mobile, ma astepta deja un sofer ce m-a condus pana la Bucuresti pe traseul cel mai putin aglomerat, dictat de catre telefon. De la Bucuresti am luat un alt avion de la alta companie, zbor ce l-am gasit rapid online. Dupa check-in, am rezolvat pe WhatsApp sa ma astepte o masina la Terminalul 3 al aeroportului din Paris ce m-a dus practic singura (cu ajutorul GPS-ului si a cruise control-ului) pana la hotelul rezervat online, acolo unde am parcat si am intrat in camera cu ajutorul unui cod primit pe telefon.
Astfel am ajuns la mii de km, in nici 20 de ore, schimband 4 masini si un avion, fara timpi de asteptare si fara nimic prestabilit. Totul doar cu ajutorul unei cutiute negre numite…
telefon.
Va zic, iubesc vremurile ale caror sunt contemporan.

Am asistat la o predică de jumătate de oră în care preotul sfătuia oamenii să meargă la votul împotriva „lucrării Diavolului”

Cât este lucrarea Diavolului de mare și nu ne dăm seama! Au vrut ca niște copii inocenți să învețe la școli toate mizeriile pe care le fac ei – sex oral, anal, să învețe identitatea de gen. Homosexualii au tratament special, încalcă toate drepturile celorlalți și tot ei sunt victimele? Nu faceți nici un compromis, nu cedați absolut nimic, nu acceptați să vă calce în picioarele valorile și principiile.

Au fost cuvintele de început a unei predici auzită din stradă prin care preotul Ioan Puia de la biserica „Sf. Nicolae” din Sibiu încerca să convingă enoriașii și trecătorii să meargă la referendumul împotriva homosexualilor. Preotul a încercat să sperie oamenii, dând exemple cum în Suedia s-a legalizat incestul de la 15 ani, în Canada s-au legalizat căsătoriile cu animale și se urmărește și legalizarea necrofiliei, iar în Europa e „vai și amar”. Pentru asta fiind de vină, evident, homosexualii deoarece aceștia au ajuns la pierderea definitivă a libertății duhului.

Noi suntem chemați să spunem un DA pentru familie, ni se taie capetele? S-ar putea ca dacă nu mergem la vot să nu avem răspuns atunci când mergem la Judecata particulară. Eu zic că va fi o mare greșeală dacă nu participăm și dacă nu ne manifestăm așa cum ne-a creeat Dumnezeu. Vrem să vină vremurile acelea în care vom fi obligați prin lege (chiar dacă nu vrem) să cununăm bărbat cu bărbat și femeie cu femeie? Vă închipuiți lucrul acesta?

Preotul a mai spus: „Astăzi poate suntem două sau trei sute de oameni în biserică dar sunt sigur că fiecare dintre voi aveți în familie două sau trei persoane majore cu drept de vot. Acum chiar avem puterea, dorința și este chiar bine să spunem lucrul acesta. Este o chemare a lui Hristos. Spuneți și dumneavoastră celor doi sau trei din familie și aceia la rudenii sau la prieteni și iată cum dintr-o biserică de cartier sunt deja doua mii de voturi. La referendum ar trebui să fie nu șase milioane ci 12-13 sau 14 milioane de oameni, chiar aproape toți cu drept de vot.”

Nu am auzit să spună nimic de copiii abandonați uitați în centre de plasament ce-i marchează pe viață, spitalele insalubre ce ne omoară în loc să ne vindece, nici de atâția copii săraci de nu au ce mânca cu săptămânile.

Am donat toate veniturile mele dintr-o zi. Pentru Mihai.

Astăzi am donat toate veniturile mele dintr-o zi pentru un copil, pentru o familie minunată, pentru nişte prieteni şi fiul lor de doar şase luni. Mihai a fost diagnosticat cu Spinal Muscular Atrophy (SMA), o boală genetică rară, degenerativă, din cauza căreia Mihai nu se mai poate mişca.

După doar 6 luni de viaţă, banii din cont fac să decidă dacă tocmai şi-a trăit jumătate din timp sau va fi ajutat să continue să ne fie aproape. Mușchii bolnavilor de SMA devin din ce în ce mai slăbiți, unul câte unul, fiind afectaţi şi cei respiratori. În cele din urmă, copiii cu SMA mor din cauza unor blocaje respiratorii. Speranța de viață, fără tratament, este de 18 luni. Mihai are deja 6.

Amiotrofia spinală nu se vindecă. Există un singur medicament aprobat în lume. Se cheamă Spinraza și, de puțin timp, a ajuns și în România. Este o injecție care se administrează în coloana vertebrală, de patru ori în prima lună de tratament și o dată la patru luni, pentru tot restul vieții. Prețul negociat pentru România este de 70.000 de euro, pentru fiecare doză. Mihai nu mai are timp aşa că trebuie să i se administreze primele doze cât mai repede. Asta înseamnă 280.000 de euro, urmând ca mai apoi tratamentul să coste câte 70.000 euro tot la patru luni.

Eu am făcut un gest mic astăzi iar, alături de o altă donaţie primită după postarea de ieri de pe Facebook, am putut dona o sumă de bani. Mare pentru mulţi dintre noi, foarte mică pentru Mihai. Aşa că, este nevoie de cât mai multe astfel de mici şanse la viaţă. Donaţi-vă şi voi câştigurile dintr-o zi în conturile de mai jos:

LEI: RO22BTRLRONCRT0039609502
EURO: RO93BTRL03304201396095XX
Conturi deschise pe numele lui Bratu Alin Nicolae, tatăl lui Mihai.

“Mama, pe copii nu ar trebui să-i doară niciodată nimic, așa e? ” Așa e. Și, mai ales, copiii nu ar trebui niciodată, niciodată să moară.

Mai multe detalii despre acest caz şi despre Spinal Muscular Atrophy (SMA) puteţi citi aici: www.turnulsfatului.ro/2018/08/27/mihai-are-sma-o-poveste-cat-o-viata-ntreaga

Acest tip mi-a spart locuinţa sâmbătă dimineaţă. Ajutaţi-mă să-l identific.

Acest tip a spart, sâmbătă dimineaţă la ora 6:25:31, uşa locuinţei ce o am pe Nicolae Bălcescu (Sibiu) şi a distrust tot ce a găsit.

Din fericire, nu a găsit prea multe pentru că apartamentul este în şantier dar, cu toate astea, poliţia spune că tot intrare prin efracţie şi distrugere se numeşte fapta lui aşa că zic să îl găsim noi înainte să îi dea de urmă poliţia. Nu de alta dar mai bine îmi plăteşte daunele decât să se trezească cu dosar penal şi, cine ştie… mititica.

Omul pare doar mahmur, ieşit din club, cu nevoia de a trage un pui de somn. Tind să cred că nu e vreun spărgător de locuinţe cu experienţă. Ăsta e singurul motiv pentru care merg pe ideea „greşeala recunoscută e pe jumătate iertată”.

Sibiul e mic, internetul e mare, haideţi să îl găsim cât mai repede!

Am vrut să fac un bine dar am făcut un rău… și nu regret asta

Sâmbătă am asistat la un mini-accident în urma căruia am vrut să fac un bine publicând o poză cu mașina „vinovată”  în grupul privat de Facebook „Tamponări și avarii în parcare Sibiu„. Ce a urmat mi-a demonstrat faptul că oamenii au devenit cu toții judecători, polițiști și cetățeni responsabili… sub un singur ambalaj.

Totodată, mi s-a întărit ideea că atunci când conduci o mașină de firmă trebuie să fii de 10 ori mai atent și responsabil în trafic. Altfel s-ar putea să arunci o pată neagră asupra companiei la care lucrezi. Săraca Marquardt a trebuit să înghită câteva înjurături din cauza șoferului ce, se pare, de obicei face „slalom printre mașini, viteză mare, blițuri să te dai la o parte”.

Sunt curios dacă veștile despre incidentul cu pricina a ajuns și prin birourile închise din zona industrială a Sibiului, altfel cele 200 de share-uri nu și-au avut rostul.

 

 

Am fost dat în judecată de o polițistă locală.

Ironic sau nu, în 1 aprilie 2015, am fost dat în judecată de o polițistă locală din Sibiu. I s-o fi părut un lucru amuzant și o păcăleală bună să înceapă un proces la care nu avea de gând să se prezinte la nici o înfățișare, că doar nu o costa nimic.

Poate mai țineți minte articolul ăsta

Am luat-o pe cocoaşă de la cei ce ridică maşinile. Şi nici măcar nu am parcat neregulamentar!

Eh, doamnei Dubleșiu Mihaela, polițista locală al cărei nume nu am vrut să îl amintesc la momentul publicării articolului respectiv (pentru că doamna credeam că e total neimportantă, subiectul video-ului din articol fiind cu totul altul), i s-a părut o cale bună de a scoate niște bani de pe spinarea mea. Dar nu oricum, ci găsindu-mă vinovat pentru comentariile răutăcioase postate de necunoscuți pe alte site-uri care au preluat video-ul meu: Ora de Sibiu și Turnul Sfatului.

Da, ați înțeles bine: nu am publicat numele ei, i-am blurat fața în video, comentariile nu erau postate de mine, site-urile unde comentatori răutăcioși sunt la ordinea zilei nu sunt ale mele și nu am legături cu ele, dar cu toate astea, Dubleșiu mi-a cerut mie 15.000 lei daune morale pentru că… ea a avut un comportament total inacceptabil pentru un polițist local.

Nici un bine nu rămâne nepedepsit

Nu aș fi amintit acum de Poliția Locală dar acestă instituție a fost importantă (fără voie) în procesul deschis de Dubleșiu pentru că s-a folosit în plângerea prealabilă cât a putut de mult de „integritatea” muncii ei și de respectul pe care oamenii trebuie să îl aibă pentru uniformă… deși toată declarația ei a fost o minciună de la cap la coadă. În fapt, pretenţiile ei financiare au fost motivate de „lezarea imaginii de poliţist local”.

Cele mai amuzante păcăleli din plângerea polițistei au implicat oameni precum directorul Poliției Locale și chiar și Primarul Sibiului. Cu toții am complotat să îi facem rău… așa a susținut reclamanta timp de doi ani, atâta cât a ținut procesul. Asta deși eu am refuzat să depun vreo plângere împotriva ei și nu a fost în niciun fel sancționată.

La fel de ironic, acum, după exact doi ani de când Dubleșiu m-a dat în judecată, s-a reluat ridicarea mașinilor în Sibiu. Tot ce sper este ca cei angajați de data asta la „serviciul ridicări” să fie oameni, nu ciudaţi mincinoşi neciopliţi.

Sibiu: sesizare pe WhatsApp, rezolvare in 10 zile

La începutul lunii martie, Primăria Sibiu anunța că primește sesizări cu privire la gropile din astfalt atât pe mail dar și pe… WhatsApp. Ingenios. Modern. Rapid.

Am făcut un test pentru a verifica reacția primăria și, în primă fază, am crezut că sesizările au efect invers. După doar trei zile, au apărut muncitorii pe teren. Dar nu la gropile mele ci la câțiva metri distanță. Și nu pentru a repara ceva ci pentru a sparge din nou asfaltul și a face alte gropi. Mulțumim, Apă-Canal!

Totuși, deși nu primisem vreun răspuns pe WatsApp, după 10 zile de la sesizarea mea, gropile au fost asfaltate.

Primăria Sibiu + WhatsApp = LOVE

Ieri a protestat şi un grec alături de sibieni: “Sunt străin şi îmi pasă!”

Luni l-am cunoscut pe Nikolaos Makris, medic rezident grec ce a ieşit la protestele din Sibiu după un drum lung cu maşina, de mai bine de 10 ore. Am stat alături de el pe parcursul protestului pentru a înţelege de ce iese în stradă în România, venind tocmai din ţara protestelor.

A ajuns la Sibiu pe la ora 17:30 şi primul lucru care m-a întrebat a fost dacă ştiu unde şi când se ţine protestul. Era grăbit, puţin agitat, foarte flămând şi obosit după un drum de mai bine de 10 ore cu maşina. Puţin mai târziu am schimbat câteva sms-uri şi ne-am dat întâlnire în capul coloanei de protestatari ce se pregătea să plece în marş prin Sibiu. Am mers aşa preţ de câteva minute iar când am ajuns în faţa sediului PSD l-a cuprins o dorinţă vizibilă de a se afla printre protestatari. „Acolo, între oameni, ne încălzim” îmi spunea el şi imediat a fugit în spatele bannerului pe care stătea scris textul #REZIST. A început să sară, cu mâinile îngheţate ţinute în buzunar şi nasul pitit în gulerul gecii negre, strigând şi el alături de miile de sibieni „Cine nu sare nu vrea schimbare”.

Credit foto: Silvana ArmatCredit foto: Silvana Armat

 

Mă mai căuta din când în când cu privirea dar nimic din gesturile lui nu îl dădeau de gol că nu ar fi sibian. Şi nici măcar român. Vine din Grecia, născut la câţiva km. de graniţa cu Turcia. Spune că este obişnuit să vadă pe stradă militari umblând cu mitrariera în mână iar ce simte acum, zilele astea, în România, l-a impresionat atât de mult încât iese zilnic la proteste indiferent dacă se află la Sibiu, la Bucureşti sau la Iaşi, acolo unde locuieşte de aproape 10 ani. „Îmi place foarte mult aici, este foarte civilizat şi paşnic. Nu îţi vine să crezi cât de civilizat e. Ce vezi în România zilele astea e ceva mult mai democratic şi protestele sunt mult mai adevărate decât cele din Grecia. Pare ciudat dar este mult mai frumos aici pentru că nu există violenţe. În Grecia întotdeauna sunt proteste dar nu atât de frumoase ca aici.”

Am ieşit la proteste doar din a 3-a zi. Mi-a fost frică să ies mai repede.

„Mama mea e îngrijorată şi îmi tot spune să nu ies la proteste de frica violenţelor. Dar eu, fiind grec, am asta în sânge”

Întrebat dacă a ieşit în stradă din prima zi de proteste, mi-a recunoscut că i-a fost frică. Fiind obişnuit cu violenţele ce au loc întotdeauna în Grecia, Nikolaos spune că nu se aştepta să iasă peste 10.000 de oameni să protesteze încă din prima noapte în care s-au dat Ordonanţele de Urgenţă. Asta chiar l-a speriat puţin iar părinţii l-au sunat din Grecia pentru a-l convinge să nu iasă la proteste crezând că vor deveni foarte periculoase şi violente. Ei cred că ieşirile în stradă sunt manipulate politic, aşa se transmite acolo în presă. E greu să înţeleagă că totul este civilizat, că lucrurile sunt diferite faţă de Grecia. Nikolaos spune că totul e foarte diferit în mijlocul mulţimii şi că nu poate transmite acasă senzaţia de siguranţă de la protestele din România.

„În Grecia am ieşit doar o singură dată să protestez dar lucrurile au degenerat rapid şi de atunci nu am mai ieşit. Acolo nu există proteste paşnice, vezi doar molotov-uri şi gaze lacrimogene, magazine sparte. Aici, în România, am început să ies la proteste din a 3-a zi, alături de colegii mei români, atunci când m-am convins că totul este foarte liniştit. Ăsta este un semn de civilizaţie, este foarte frumos aici.”

Cred în victoria poporului!

L-am întrebat, sincer, de ce iese în stradă. Voiam să ştiu dacă se vede locuind aici şi peste 10 ani şi dacă îşi doreşte într-adevăr schimbarea în bine. Nici el nu înţelege foarte bine stările ce îl cuprind dar este conştient că îşi doreşte binele României.

„Sunt grec. Am în sânge chestia asta de protestatar, Grecia e ţara în care s-a născut democraţia. Dar îmi place foarte mult şi că românii se trezesc. De 10 ani sunt în România dar niciodată nu am văzut la Iaşi, acolo unde locuiesc, români protestând. Îmi place să ies cu voi în stradă. Mie îmi place să fiu optimist, cred că o să aibă efecte şi aici protestele de lungă durată. Crede-mă, în Grecia s-au schimbat multe odată cu protestele de lungă durată. Avem o putere foarte mare noi, populaţia, putere ce o vezi acum în spatele nostru. Puterea asta acum o conştientizăm şi în România, acum o vedem cât de mare este. În Grecia s-a schimbat şi atitudinea oamenilor datorită protestelor. Acum se simte şi aici în subconştientul colectiv că se mişcă ceva, că oamenii îşi conştientizează puterea.”

Credit foto: Silvana Armat

 

După mai bine de două ore petrecute într-un frig cu care el nu este încă obişnuit, ne-am retras fiecare la căldură, cu o energie extrem de pozitivă. Nu însă înainte de a-mi spune ce medicamente trebuie să iau pentru a nu avea febră a doua zi. Trebuie să avem grijă de noi, îmi spunea, pentru a putea merge înainte şi pentru a reuşi să schimbăm ceva în lumea asta.

„Mie îmi plac foarte mult manifestaţiile de genul ăsta pentru că vedem că poporul are puterea. Numele meu parcă mi-a fost predestinat.

Niki în greacă înseamnă victorie iar laos este popor. Nikolaos… victoria poporului.

 


Am cerut lămuriri din partea parlamentarilor sibieni. Mă aştept să faceţi şi voi acelaşi lucru.

Sunt sătul şi obosit şi sunt convins că şi voi. Sunt obosit după atâtea proteste, sunt sătul de indiferenţa parlamentarilor PSD Sibiu, sunt sătul de lipsa de reacţie a parlamentarilor PNL, USR, FDGR. Sunt sătul aşa că trec la pasul următor: le cer explicaţii tuturor senatorilor şi deputaţilor de Sibiu, indiferent de partidul care i-a trimis acolo.

Astăzi am trimis mailuri cerând explicaţii celor ce ne reprezintă. Asta pentru că mă interesează ca două proiecte să fie neapărat implementate în Sibiu în următoarea perioadă, indiferent ce se va întâmpla în urma Ordonanţelor de Urgenţă deja prea mult comentate. Mă interesează ca următoarele două proiecte să fie implementate:

  • autostrada Sibiu-Piteşti şi
  • construirea la Sibiu a unui nou spital, modern.
Credit foto: Dragoş Dumitru

Parlamentarilor de la PSD le-am cerut explicaţii de ce au votat ieri împotriva acestor două proiecte. Ei au fost trimişi la Bucureşti de către sibienii ce au crezut în promisiunile lor cum că susţin construirea autostrăzii şi modernizarea spitalelor. Până şi azi mai sunt afişate măreţ aceste două sloganuri în vitrinele Filialei Sibiu a PSD. Ce s-a schimbat de la alegeri până azi? Aş vrea să ştiu şi eu de ce aceşti senatori şi deputaţi au votat împotriva intereselor Sibiului.

Dar nici senatorii şi deputaţii PNL, USR, FDGR nu trebuie să scape de dat explicaţii. De aproape 20 de ani Sibiul continuă să voteze foarte puţin cu PSD deşi cu toţii ştim cât avem apoi de suferit, din cauza bugetului mic primit an de an. Le-am cerut şi lor explicaţii şi lămuriri despre ce vor face în continuare pentru a putea, totuşi, demara cele două proiecte în viitorul cât mai apropiat. Asta până nu ne băgăm şi noi picioarele şi începem să votăm PSD doar pentru că acum nu ne sunt apărate interesele şi pentru a primi mai mulţi bani de la Bucureşti.

E de datoria noastră ca toţi cei ce ne reprezintă în Parlamentul României să ştie că sunt trimişi acolo pentru a lupta pentru noi. Da, pentru a lupta! Pentru sibieni! Nici nu mai contează cu ce partid ai votat. Atâta timp cât oamenii ăştia au acceptat să meargă în Parlament pentru a reprezenta sibienii, să o facă până la capăt!

Trebuie să ştim şi noi de la cei responsabili când vom avea autostrada Sibiu-Piteşti. Când vom avea un nou spital modern şi funcţional. Cum anume luptă ei pentru Sibiu.

Lista cu adresele de email ale senatorilor şi deputaţilor de Sibiu:

Mă aştept să le trimiteţi şi voi mailuri în care să le cereţi explicaţii şi lămuriri celor ce ne reprezintă. Este însă foarte important să o faceţi civilizat, altfel nimeni nu vă va băga în seamă iar toată strădania noastră şi a celor ce protestează zi de zi în frig şi ploaie va fi în van. Iată adresele de email ale senatorilor şi deputaţilor de Sibiu:

  • Arcaş Viorel – Senator PSD Sibiu, Președintele Comisiei de buget finanțe din Senat – viorel.arcas@senat.ro
  • Sitterli Ovidiu-Ioan – Deputat PSD Sibiu – ovidiu.sitterli@cdep.ro
  • Terea Ioan – Deputat PSD Sibiu – ioan.terea@cdep.ro
  • Nicolae Avram – Senator PSD Sibiu – nicolae.avram@senat.ro
  • Neagu Nicolae – Deputat PNL Sibiu – nickneagu@yahoo.com
  • Şovăială Constantin – Deputat PNL Sibiu – avocat@sovaiala.ro
  • Turcan Raluca – Deputat PNL Sibiu – raluca.turcan@cdep.ro
  • Cazan Mircea-Vasile – Senator PNL Sibiu – mircea@cazan.ch
  • Barna Ilie Dan – Deputat USR Sibiu – dan.barna@cdep.ro
  • Ganţ Ovidiu Victor – Deputat FDGR Sibiu – ovidiu.gant@cdep.ro

După ce le scrieţi, spuneţi-le şi prietenilor voştri să o facă… până când oamenii trimişi la Bucureşti să ne reprezinte, chiar o vor face. Daţi mai departe acest articol!

Update 1 martie 2017

După 21 de zile, am primit răspuns doar de la Mircea Cazan şi Raluca Turcan (a doua zi, dimineaţa, după ce le-am trimis emailul) şi de la Dan Barna (după 5 zile şi după ce a fost tras de mânecă de unul-altul pe Facebook). De la restul… tăcere.

Iată ce mi-au scris cei 3 care au răspuns:

Eu sunt Diana. Am 18 ani și vreau ca România Mea să fie… curată.

Mă uit în jur și îmi dau seama că trebuie să mulțumesc Domnului pentru faptul că, deși în familia mea nu se vorbește aproape deloc politică, întotdeauna am avut aceleași viziuni la vot.

Există adevărate drame în nenumărate familii în care părinți și bunici dau crezare televizorului în defavoarea copiilor lor care, sperând la o viață mai bună, încearcă să îi convingă să voteze și altceva decât promisiuni la o pensie mai bună.

O astfel de „dramă” trăiește și Diana, o fată de 18 ani ce zilnic protestează pe străzile Sibiului. Cu o mătușă anti-tehnocrați până în măduva oaselor, cu un tată ce a votat PSD-ul lui Dragnea, o mamă ce nu vrea să iasă la vot pentru că nu mai crede în politicieni, un frate ce este mai mult plecat din țară pentru a munci, Diana se luptă singură pentru a-și îndeplini visul în care crede: o Românie curată.

Iată unul dintre cele mai impresionante filmulețe la care am lucrat:

Video-uri de la protestele din Sibiu:

Ce spun sibienii de la protestul anti-grațiere?

Ca de obicei, am fost printre protestatarii din Sibiu și am discutat puțin cu oamenii. Unii vor referendum, alții să tragă un semnal de alarmă cum că oamenii nu mai sunt amorțiți și nu mai acceptă hoție și corupție, unii își doresc chiar demisia avocatului poporului ori implicarea mai directă a CNA în programele Antena 3 și România TV. Cert e că toți cei prezenți sunt anti-grațiere și amnistie.

  • „Ăştia sunt muritori de foame şi ei ies la proteste prin oraş”
  • „Încercăm să protejăm statul de drept”
  • „Vrem să demonstrăm că nu suntem orbi”
  • „Sper că sunt printre noi, la proteste, şi oameni ce nu au votat”
  • „Pentru noi, germanii, e un non-sens total ce vrea Guvernul să facă”
    sunt doar unele dintre părerile filmate ieri la protestul din Sibiu.

[P.S. Filmulețul e cu subtitrare… dacă nu puteți da volumul tare la boxe]

Video-uri de la alte proteste din Sibiu: