Am o "strategie" proastă ?!?


Astăzi am văzut finalul celui de-al 13-lea sezon din Survivor. Din câte am văzut până acum, cel mai tare sezon. Şi drept să spun, m-a pus din nou pe gânduri. Am revăzut ce fel de oameni sunt mai agreaţi de prieteni, colegi, parteneri de afaceri.

Să explic pe scurt:
Ca de obicei, în Survivor totul a început cu împărţirea concurenţilor în triburi. La un moment-dat, fuzionând şi devenind un singur grup, lupta a devenit oarecum inegală – 4 dintr-un trib şi 6 din alt trib. Bănuiesc că ştiţi faptul că în fiecare zi un membru este eliminat de ceilalţi jucători. Eh, deşi toţi am putea spune că ştim deja deznodământul, totul s-a schimbat în momentul în care un asiatic din grupul mic a scos Idolul imunităţii (în joc este un singur Idol al imunităţii, care poate fi descoperit de oricine, dacă este trimis de ceilalţi pe o insulă a exilaţilor… eh, jocul e mai complex).

Pe lângă Idolul ăsta al imunităţii mai există o imunitate zilnică, câştigată prin muncă, în urma luptei contra celorlalţi jucători. În cazul ăsta, imunitatea zilnică a tot câştigat-o un mexican, mult mai pregătit fizic şi psihic faţă de restul. Culmea, şi mexicanul face parte din acelaşi grup mic.

Deci avem aşa – un asitic cu Idolul imunităţii şi un mexican care câştigă tot. Dacă jucătorii ceilalţi îl votează pe asiatic, tipul se salvează cu ajutorul Idolului imunităţii şi astfel este eliminat următorul concurent cu cele mai multe voturi. Nimeni nu are coaie aşa că asiaticul rămâne în joc până la sfârşit. Mexicanul nu poate fi votat niciodată, aşa că ajunge şi el în finală.

Câştigătorul jocului şi a unui milion de dolari este ales, tot prin vot secret, de toţi jucătorii eliminaţi pe parcurs.

Eh, aici vine nedumerirea mea.
Asiaticul a câştigat! Deşi a făcut pe capo di tutti capi, decizând din umbră cam tot timpul cine iese din joc şi cine rămâne, deşi asiaticul i-a scos rând pe rând pe cei din juriu, deşi singurul lui atu a fost strategia, ţeapa pe la spate şi Idolul imunităţii, a câştigat fiind votat pentru strategia lui de cei pe care i-a eliminat.
Mexicanul, deşi a câştigat toate probele, deşi a fost vizibil cel mai pregătit fizic, mental şi tot ce vreţi, deşi a muncit în draci în fiecare zi, deşi niciodată nu a făcut alianţe, nu a treas pe nimeni în ţeapă pe la spate, deşi a ajuns în finală doar prin munca proprie, a pierdut. Nici măcar foştii lui coechipieri, cărora le-a dovedit că merită premiul, nu au considerat că munca contează mai mult decât o strategie.

Hmmm… eu sunt genul de om care de obicei tace şi face. Muncesc mult, de multe ori mult mai mult decât mi se cere, pentru că îmi place să fie întotdeauna lucrul bine făcut. Privind prin perspectiva „colegilor” şi a „prietenilor”, aş putea fi lăsat deoparte în „finală”, preferat fiind altcineva care a ştiut să facă strategii şi să influenţeze. Chiar dacă nu are neapărat munca, cunoştinţele şi experienţa în mânecă. Oare am eu „strategia” proastă?


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.