Amintiri din Alba-Iulia

Postat in: 16/06/2011

Am ajuns si noi de juma’ de ora in Alba-Iulia si deja am devenit un sentimental si jumatate. Aici mi-am petrecut majoritatea vacantelor de vara atunci cand eram copil, la bunica ce din pacate acum nu mai e.

Eu nu mi-am petrecut verile prin sate fugind pe campuri si mulgand vaci, in vacantele mele jucam toata ziua Kems pe treptele de beton din fata blocului si, atunci cand ne saturam de impartit carti, mai trageam cate-o Urmaritea, joc mult prea popular prin Alba.

Pentru cei ce nu cunosc jocul, la Urmaritea se formau 2 echipe. Una fugea prin oras lasand semne cu creta in urma lor, pe asfalt sau pereti. Cealalta echipa trebuia s-o ajunga pe prima din urma. Nu stiu cum se facea ca dupa 3-4 ore de urmarit semne, niciodata nu se intalneau cele doua echipe.

Revenind la sentimentalisme, uitandu-ma pe geamul de la hotel vad chiar piata unde vindea bunica mea sutiene extra-largi facute de ea. Acum nu mai e nimic acolo, doar o banca intr-o constructie ce-si lasa amprenta peste vechea piata.

Amintiri.

Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Comentarii

comentarii

5 Responses to “Amintiri din Alba-Iulia”

  1. Roxi Răspunde

    Nici nu sti ce ai pierdut ca nu ai fugit pe camp si muls vaci. Eu verile le-am petrecut la tara, seara spuneam povesti de groaza si apoi alergam dupa licurici si scriam cu ei pe tricou, cateva secunde se vedea fosforescent pe noi. Saracii licurici…
    Amintiri….

  2. Ce Merita Răspunde

    @ Roxi
    pai nu aveam la cine sa merg la tara. am avut bunici de oras.
    nu am facut treaba cu licuricii, in schimb bagam paie in fundul broastelor raioase si le umflam : ))

  3. diana-ribana Răspunde

    Da pacat ca nu ai avut bunici la tara…tare fain mai era.Mirosul verilor la tara …era asa fain sa mergi pe campuri,dealuri sa culegi flori si sa stai intins pe iarba sa privesti cerul albastru si sa iti imaginezi din nori figurine sau sa vezi ce repede trec norii..seara sa asculti povesti pe prispa casei la foc cu lemne in soba..sa le auzi trosnind..offff ce copilarie super am avut cu bunicii mei dragi…!!..amintiri…

  4. Roxi Răspunde

    Chestia cu broastele e dezgustatoare, mai bine cu licuricii :)).
    Noi spuneam povesti de groaza pe drum, nu in prispa casei cum a spus Diana, atat de scarry ca le era frica copiilor sa mai plece acasa pe intuneric, din fericere eram la poarta la bunicamea, eu nu aveam drum mult de parcurs…plus ca imi e frica de intuneric

Nu-ti fie frica! Comenteaza: