Prima oară când am furat o mireasă am avut un plan bun împreună cu fratele meu. El abia major, cu carnet de conducere în mână, a tras maşina uşor în curtea restaurantului pe când eu trebuia s-o chem pe mireasă la bucătărie, acolo unde o aştepta mama ei.
Normal că am prins-o de mâini şi de picioare, am legat-o fedeleş şi am aruncat-o cu cea mai mare rapiditate în portbagajul maşinii. Speriată, a început aproape să plângă iar martorii (ceva rude de-a ei) au sărit pe maşină s-o elibereze nevătămată iar atunci când au observat că şoferul accelerează în trombă au început să fugă după maşină, strigând ca din gură de şarpe. După vreo 500 m. a trebuit să oprim şi să negociem pe loc cu rudele-anonime care ne-au ameninţat chiar şi cu bătaia (pe noi, puştanii). Cu o mare lehamite i-am dat drumul după 5 min. preţioasei mirese.
De atunci ne-am lăsat de „meserie”. Asta până acum ceva vreme când mirele ne-a rugat să-i ducem nevasta undeva pentru jumate de oră pe motiv că se face deja prea târziu şi invitaţii îşi văd doar de dans şi băutură, uitând de ea. Am dus-o şi a trebuit s-o ţinem mult. Pentru că naşul a plecat acasă să se schimbe de haine.
În fine, ultima mireasă furată ne-a adus ceva critici pentru că am ţinut-o prea mult. Aşa cum ziceam în urmă cu câteva zile, dj-ul este un tâmpit. Strică tot cheful aşa că mâine o să dau câteva sfaturi pentru cei care vor sa fure mirease la nunţi.