În vara anului 1978, câţiva tineri s-au hotărât să îşi facă o plută şi să plece cu ea pe râu în jos, de la Luduş la Nădlac. Câţiva copaci tăiaţi dintr-o pădure apropiată şi câteva camere de tractor au devenit pluta pe care tinerii şi-au petrecut următoarele două săptămâni.

În 2011, după exact 33 de ani, fiul unuia dintre aventurierii anilor ’70 vrea să repete experienţa. Acelaşi tip de plută, acelaşi traseu străbătut tot în două săptămâni. Diferenţa este că acum nu sunt daţi dispăruţi pe timpul aventurii ci totul este transmis live on-line.

Oare cum va arăta aceeaşi experienţă peste încă 33 de ani, în iulie 2044? foto.

Ce sunt sibienii cu nasul pe sus după 2007 dar să vedeţi ce vor deveni cei din Alba-Iulia în câţiva ani… Deja mulţi consideră Cetatea Carolina de la Alba Iulia următorul Sibiu din punct de vedere turistic, lucrările de acolo schimbând total faţa cetăţii şi a oraşului. Pe lângă lucrările de restaurare, reconstrucţie şi modernizare a întregii cetăţi, încet-încet se începe şi o promovare agresivă a oraşului. Inclusiv la Tag the Flag, pe cei veniţi din Alba-Iulia i-am auzit spunând doar cât de frumos e oraşul lor şi de ce trebuie obligatoriu să mergem cu toţii să-l vedem.

Excursia Redescoperă România mi-a oferit o zi întreagă cu primarul oraşului şi directorul Grup Corint, firma ce a câştigat licitaţiile de la Cetatea din Alba. Am văzut şantierele, am urmărit planurile de viitor şi am descoperit cum va arăta în vreo 2 ani cetatea. Sunt multe de spus despre lucrările de acolo – arhitectural, în ceea ce priveşte restaurarea şi impactul urbanistic, dezvoltarea turismului şi, indirect, oraşului Alba Iulia şi a cetăţenilor. O iau pe rând:
Read more

Balea Lac si cetatea Slimnic din nordul orasului Sibiu au fost inca doua obiective vizitate ieri. De ambele am mai vorbit aici pe blog.

Multe lucruri nu s-au schimbat. Balea Lac ramane in continuare cea mai impresionanta statiune de munte (vara datorita lacului si a imaginilor pe care acesta le oglindeste si iarna datorita conditiilor de ski in munti si a hotelului de gheata construit an de an aici).

Transfagarasanul, la fel, raman in continuare cel mai impresionant drum din zona datorita imaginilor serpuite pe care ti le ofera.

Cetatea Slimnic.
Read more

Dupa ce ne-am invartit cu masini doua ture prin oras, am gasit o parcare amenajata unde sa ne oprim. Inca 500m. printre cabanute unde se vindeau animalute ciudate de plastic (soareci mai exact) si lame de guma de mestecat dinaia de primeam in copilarie din Germania, si am ajuns intr-un autobuz lung inscriptionat in ceva limba neinteleasa de mine.

Parcurgand cu autobuzul tunelul intunecat, ne indreptam cu vreo 60 la ora spre o alta salina. Cel putin asa credeam eu ca este (doar o alta salina) dar de fapt urma sa descopar cea mai tare salina la care am fost vreodata. Evident ca e putina trasa de par declaratia mea de dragoste pentru Salina din Praid, avand in vedere ca era doar a doua vazuta de mine dar dupa ce o vezi pe cea din Turda ai impresia ca toate celelalte pe care le vei vizita pe viitor vor fi “doar o alta”. Pe buna dreptate ramai cu impresia asta, nu zic nu, dar, vedeti voi, cateodata pentru un om e mai atractiva interactiunea emotionala decat cea moderna. Read more

Stiti ca am mai fost la Salina din Turda. Eh, pe langa faptul ca am nimerit un ghid glumet cu accent aparte ardelenesc, de data asta am vazut mult mai mult, descoperind spatii noi.

De exemplu, in Pestera Sf. Iosif de aici am descoperit ca totusi mai exista cineva care rade exact ca Piticu – Sala Ecourilor.

Mai jos, multe poze: Read more