< PREVIOUS
Am tipărit fluturaşi şi cataloage de prezentare pentru firme româneşti, potenţiale cliente pentru Cravata Comercială. Am trimis câteva mailuri şi am dat 2-3 telefoane. Doar atât. Nu am vrut să-i caut eu, aşteptam reacţia patronilor români. Şi totuşi, nici o firmă românească mare nu vroia să cumpere reclamă. Cu toţii încercau să ia reclamă gratuit. Nici măcar un 5 euro nu ar fi dat! Erau interesaţi dar mi-o tot dădeau pe aia cu „şti… e criză!”. Păi şi pentru mine nu e criză, omule? Ce firmă puternică şi de prestigiu te consideri tu, dacă te zgârceşti la 5 euro pentru reclamă. Nu mi-a venit să cred!
Chiar şi cu Călin Fusu (patronul neogen) ne-am întâlnit. Îl ştiam de la Arena Leilor, făcând şi el pe acolo pe investitorul. „Super idee, hai să povestim” dar oferta lui a fost de vreo 20 euro pentru TOATĂ cravata, exclusivitate absolută, că vai Doamne, dacă-mi pun pe mine sigla neogen mă umplu de respect. Am întrerupt pe loc legătura cu el. Îmi băteam joc de mine, de idee şi de munca tuturor celor implicaţi dacă mai continuam aşa.
Mentalitatea patronilor români mi-a făcut greaţă aşa că trebuia să schimbăm total strategia pentru piaţa din România. Sau să renunţăm.
