< PREVIOUS
Nu mai aveam ce face. Fără atenţia presei, proiectul Cravata Comercială era mort! Aşa că am făcut ce în mod normal nu aş fi făcut. După vreo două zile, am trimis a doua oară comunicatul de presă -acelaşi :)- chiar dacă riscam să calc pe nervi câţiva jurnalişti şi să încep totul cum nu se putea mai prost.
Eh, în ziua aia a trebuit să-mi iau liber de la lucru. Pe bune! Am repetat aceleaşi cuvinte de mii şi mii de ori. A trebuit să-mi notez apelurile pierdute în timp ce vorbeam la telefon cu cei din presă. Mă resunau, insistau, sunam eu înapoi în cazul în care vedeam 3 apeluri pierdute de la acelaşi număr. A fost o adevărată nebunie!
După dezamăgirea primului comunicat de presă, interesul ăsta pentru proiectul Cravata Comercială m-a lovit în plin. Iar faptul că eram „domnul X” şi „doamna Y” nu m-a ajutat cu nimic în discuţiile cu jurnaliştii. Fiecare vroia mai mult şi mai mult. Erau ca în junglă şi trebuiau să supravieţuiască. Se luptau, trăgeau de mine cu dinţii, muşcau efectiv din telefon pentru o
informaţie în plus decât aveau ceilalţi colegi de-ai lor. Au ajuns să mă ameninţe cu articole defăimătoare pentru că am refuzat să mă arăt. Cei de la TVR au vrut să mă filmeze cu camera ascunsă.
Îngrozitor! Dar semn mai bun de atât nu puteam avea.
Iar emisiunea de la Antena 1 în care au fost invitaţi în studio doi jurnalişti şi un om de publicitate în legătură video, toate astea pentru a discuta „oare cine sunt oamenii cu Cravata Comercială„, asta mi-a demonstrat că suntem pe drumul cel bun. Iar cireaşa de pe tort au fost mai multe interviuri în direct la posturi de radio din Anglia, în emisiuni de seară. Atenţia presei am câştigat-o!
