Ce credeţi că am făcut la Istanbul?

Povestea Istanbul continuă. Probabil majoritatea dintre voi ştiţi că am ajuns acolo trimişi de Vola.ro cu ajutorul BlogalInitiative.ro (trebuia s-o spun şi pe asta) aşa că nu am plătit nimic pentru drum şi cazare. S-a ocupat agenţia de asta. Da, ştiu, mă urâţi 😀

Deci şi prin urmare am putut redirecţiona banii ce de obicei îi cheltuiam pe drum şi cazare spre alte cheltuieli mult mai interesante. Cum ar fi…

Beyti Sarma Kebap (Meat Roll Kebab) – o combinaţie foarte faină de kebab cu cartofi fieţi-prăjiţi, orez şi legume (roşii, ardei verde iute) lângă care stă nelipsitul iaurt (sau ce-o fi ăla… la fiecare promoţie e prezent) = 13 lire turceşti (vreo 25 de lei) + bacşişul ce ţi se trece în notă (între 10 şi 30%). Durum Kebap (unleavened pita bread with mainly meat filing) – cel mai răspândit kebab, de data asta alături de felii de roşie şi ardei verde iute = 8 TL adică vreo 16 lei.

Doner kebab – felii de carne de kebab, cartofi prăjiţi, orez şi roşii. Nu foarte delicios dar săţios=13TL

Krymali Pide (Pitta bread with ground meat) – un fel de blat de pizza cu urmă de carne, pastă de roşii şi ceva condimente. Ce mai, o pizza turcească ce arată mult mai bine în meniu şi dă impresia de gustos = 12 TL + 30% adaos la localul unde am mâncat deşi era o mizerie fără baie proprie. Iarăşi durum kebab, de data asta cumpărat to-go. Niciodată nu ştii ce nimereşti aşa că dacă nu l-aţi găsit din prima pe cel bun, nu renunţaţi 🙂 Vestitul sandwich cu păstrăv pe grătar de la Podul Galata. Deşi majoritatea îl recomandă pe cel de sub pod (cel din poză), am descoperit într-o seară un sandwich cu păstrăv macrou pe gratar demenţial imediat după ce treci podul spre partea modernă a oraşului. Am salivat mult până mi-a venit rândul (oamenii stăteau la coadă şi câte 20 de minute) dar a meritat pentru că am văzut toţi paşii de fabricaţie. Pe lângă păstrăv, salată, roşii, ceapă şi sare, turcul a pus un condiment special (ceva roşu, un fel de boia) ce elimina aproape tot gustul pur de peşte, realizând o combinaţie de arome de şi acum îmi lasă gura apă. Ca un pont, pe malul cu portul, pe partea cealaltă a podului, păstrăvul ăsta e preparat în bucătării plutitoare în bărci tradiţionale. Doar în ultima zi le-am descoperit şi se pare că nu mulţi ştiu de ele pentru că nimeni nu mi-a recomandat să merg pe partea aia a malului.

Ceaiul cel de toate zilele. Dimineaţa, la amiaz şi seara, turcii beau ceaiul ăsta în prostie. Ceaiul negru este destul de aromat şi concentrat şi am vrut neapărat să-l gust şi eu pentru că nu înţelegeam de ce toţi pe turcii îi vezi cu un astfel de păhărel în mână. Ei când se scoală beau ceai, înainte de masă beau ceai, după masă beau ceai, seara când se duc la crâşmă beau ceai.

Bere am găsit destul de greu în Istanbul. Pe la localuri se serveşte doar Efes iar la alimentare am găsti în special Tuborg. Apa este servită în Turcia în recipiente de plastic foarte subţire închise cu folie (exact ca iaurtul).

Dulciurile nu sunt specialitatea mea aşa că vă las doar cu pozele de mai jos. După rahatul turcesc nu mă omor, îmi place mai mult cel simplu şi dulce de la noi. Nici prăjiturile nu sunt destul de dulci pentru gustul meu dar chiar şi aşa foarte bune. Îngheţata este preparată într-un mod ciudat în Turcia, oamenii chiar o fac acolo, pe loc 🙂 Freacă la ea de le sar capacele, coşul îngheţatelor fiind foarte ornat cu ciocolată, alune sau tot felul de nebunii. 5 lire turceşti o îngheţată de genul ăsta (adică vreo 10 lei).

Masa de pe avion (Turkish Airlines) a fost foarte bună. Probabil şi de foame, veniţi de pe drum, nu am ţinut cont că este mâncare de congelator. Sandwichul turcesc, salatele şi ciocolata şi-au găsit cu uşurinţă loc în stomacurile noastre.

Şi pentru ca acum sigur v-a luat setea, pun şi 3 poze cu câteva băuturi de pe la turci.

Sper că nu v-am făcut poftă! 😀