Am avut divergenţe cu Diana mea zilele trecute în ceea ce priveşte sacrificiul şi dragostea de mamă atunci când sărăcia te obligă să iei decizii drastice. Ea îmi spune că nu e dreptul meu să judec faptele altor oameni atâta timp cât nu am fost pus niciodată în situaţia lor.
Să vă spun povestea pe scurt:
O mamă de doi copii emigrează ilegal în Austria, lăsându-i timp de trei ani să crească singuri, fără tată, fără să fi făcut până atunci vreodată de mâncare, copiii având sub 16 ani. Eu nu pot să tolerez aşa un comportament deşi femeia spune că o face pentru binele copiilor. În primul rând, a trecut ilegal câteva graniţe (povestea se întâmpla acum câţiva ani, ea fugind din Republica Moldova) ceea ce îi putea aduce chiar şi moartea. În al doilea rând, sunt cazuri de femei plecate de 10 ani care nu au primit nici un drept în ţara respectivă şi nu s-au mai putut întoarce la copii. Deci, practic, a plecat singură într-o ţară mai bună neştiind dacă îşi va mai vedea vreodată copiii sau dacă aceştia se pot întreţine singuri. Femeia ţinea legătura cu ei dar era probabil la fel de ajutătoare ca o carte de bucate.
Oare sunt de ajuns câţiva euro austrieci pentru ca acei copii să uite că au crescut fără părinţi?
Oricum ai lua-o, cate circumstante atenuante ai baga in ecuatie, unele decizii sunt pur si simplu proaste. Sa luam exemplu un iranian care traieste in Cipru, (insurat, cu fata de 1 an jumate) pleaca in Uk sa munceasca, dar fara acte si evident e prins. Nevasta vine dupa el cu tot cu copil, insista sa nu il trimita in Iran si il trimit (still in custody) inapoi in Cipru. Dar nu il elibereaza nici acolo asa ca pana la urma toata lumea pleaca in Iran, el ca e deportat si are sanse mai bune sa iasa cu pile in tara lui, iar nevasta cu tot cu copil il urmeaza.
Cum o sa creasca fata aia? cu ce exemple?
Raspunsul meu pe scurt: nu. Argumentat, ar fi cel putin la fel de lung ca articolul tau. Nu e nimic care sa tina loc mamei si mai ales nimeni!
@ Ana , @ Liliana
Noua ne e usor sa vorbim… nu avem copii.
Salut, eu sunt mamica si nu mi-as lasa copilul niciodata, nici macar pe mana parintilor, care actualmente fac parte activ din viata copilului meu.
Niciun argument pe lumea asta nu te absolva de vina de ati parasi copilul. Nici daca pleci in alta tara si il lasi pe mana rudelor.
Nu avem copii (inca), dar am fost copii, stim cam ce treaba face o mama si cata nevoie ai de ea.
Ideea e sa iti pui copiii pe primul loc, dar nu cu orice pret, si in nici un caz nu sacrificandu-i in primul rand pe ei.
ceea ce nu mi s-a parut normal si Tudor a omis: ea le-a spus mai tot timpul ca ea pleaca din tara pentru ei..saracii copii fiind frustrati din aceasta cauza.Mama uita ca merge mai mult pentru interesul ei financiar…dar nah..fiecare mama cu conceptiile ei:(
Scriu acest comentariu pentru ca la un anumit nivel ma atinge personal subiectul. Traiesc singur de la 15 ani si sunt tare mandru de asta. PArintilor le e mai greu sa accepte despartirea decat copiilor dar uneori nu ai de ales. Asta cu „se strica copilul” e un mit a unor retarzi. Am aproape 6 ani de cand ma descurc singur si sunt student la Drept, un om destul de echilibrat mintal. Daca mai multi oameni ar avea taria de caracter sa ia niste decizii drastice Romania ar fi o tara mult mai locuibila.
Cam atat am de spus si daca cineva se crede mai bun ca mine sau altul in situatia mea ii cer 5 minute din timp sa ii arat ce caracter iti construiesc problemele reale.
@ Aovidiu
Acei copii despre care vb Tudor ei spuneau si plangeau de mama focului ca ei in locul mamei lor nu si ar fi parasit niciodata copiii..exista cazuri si cazuri.Daca i ai fi vazut pe acei copii cum plangeau ti-se rupea inima in doua!!
Probabil acei copii plangeau si mai tare daca erau cu mama lor si nu aveau ce manca de exemplu. Sau unde sta, cu ce se imbraca etc.
E o vorba. Dragostea trece prin stomac.
@ Diana-Ribana
Dupa cum spuneam si mai sus ai nevoie si de carater. Pe genul „nu incercati asa ceva acasa”. E greu mai ales inceputul dar te caleste. Eu sa dau timpul in urma nu as alege altceva.
@ Aovidiu
dar tu ai avut vreun cuvant de spus in despartirea de parinti?