Cea mai iubită amantă: berea


Prima licoare alcoholică pusă vreodată pe buză a fost o bere caldă şi puţin stătută. Excelentă pentru vremurile alea. Licoarea asta avea să devină mai târziu amanta mea cu care mă iubesc noapte de noapte.

Împins de la spate de colegi, am mers în Union, o pivniţă obscură din Sibiu deschisă în timpul zilei pentru a strânge chiulangii liceelor din apropiere. Noaptea ţinea loc de discotecă despre care am auzit doar poveşti, eu fiind pe vremea aia prea prichindel pentru oamenii casei. A urmat perioada în care mă puteam aştepta oricând să mi se ceară chirie în baruri. Hard Rock Cafe era unul dintre preferatele mele. Mesele de lemn vopsite fosforescent au găzduit atât de multe beri încât mâinile scheletice desenate pe ele aveau fiecare câte o brăţară rotundă, fundul sticlelor. Acolo am dezvoltat o relaţie minunată cu berea Silva. Am ajuns să ne cunoaştem foarte bine, ne înţelegeam perfect. Dar toată splendoarea rockului din fundal s-a transformat în serile de vineri într-un rave mult mai puţin digerabil. Aşa că a venit momentul în care eu şi Silva mea trebuia să ne găsim un alt loc care să ne găzduiască serile petrecute cu prietenii.

Am încercat multe localuri dar mai toate nopţile se terminau cu o petrecere „cu ştaif” organizată spontan la unul dintre noi acasă. Acolo eram noi şi berea noastră, nu ne deranja mai nimic. Asta până când părinţii au început să se sature să se împiedice dimineaţa de sticle de bere. Cu gândul la localul nostru, am mai dat o raită prin tot Sibiul. Am ajuns într-un alt club de rock al cărui nume nici nu mi-l mai amintesc. Experienţa a fost traumatizantă de-a dreptul. Ajunşi acolo pentru a bea o bere, colegii s-au răzgândit şi s-au dat pe-o tărie mizerabilă – ţuică de vreo 80 de grade. Am trădat şi eu berea preţ de câteva înghiţituri. Una dintre cele mai proaste decizii luate într-o seară de vineri… sâmbătă, duminică şi luni bântuindu-mă o durere de cap soră cu cea mai mare durere de cap din istoria durerilor de cap. Scuză–mă, berea mea dragă!

Din momentul ăla nu am mai trădat berea nici măcar la nunta mea. Imediat după logodnă, visam la viaţa ce începeam s-o clădesc împreună cu cea ce urma să-mi devină nevastă. Am acceptat dressingul plin de haine, zecile de pantofi, am acceptat să cedez 90% din rafturile băii şi să dorm la perete, toate astea în schimbul unui singur lucru: bere în frigider orice ar fi:


10 comentarii la „Cea mai iubită amantă: berea”

  1. Mie imi aduce aminte de „biblioteca” din timpul facultatii cand mergeam si „citeam” 7 – 8 „carti”. ce vremuri

Dă-i un răspuns lui aalexs Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.