În ultimele zile am slăbit câteva kile bune, atâtea cât am pus pe mine în ultimele 6 luni 🙂 Toată lumea ştie că slăbesc într-o zi 2 kg. dacă nu mănâncă iar de îngrăşat… pot să mănânc un porc întreg că acul de la cântar nici nu se mişcă. Iar dacă am ghinionul să trebuiască să mă duc pe tron de mai multe ori pe zi… nici nu mă mai simte liftul.
Cu toate astea, nu am avut niciodată mofturi (prea mari) la mâncare dar când eram mic ştiam una şi bună: nu mă atingeam de ciuperci şi urzici (de care nici acum nu mă pot apropia) şi nu mâncam câteva feluri de ciorbă, nici nu mai ştiu exact care. Atunci când mama ne pregătea o oală de fasole se enerva pentru că eu nici nu mă gândeam să o gust măcar aşa că mă ţinea legat de scaun până goleam farfuria. Şi asta şi făceam.
Găseam cele mai întunecate locuri din bucătărie în care să ascund mâncarea. Am ajuns să ambalez într-un mare fel boabele de fasole aşa încât să nu-şi dea nimeni seama că de fapt eu le ascundeam pe fundul coşului de gunoi. Vai, ce mă bucuram când erau munţi de gunoi în găleată… nu-mi era prea greu să fac mâncarea nevăzută. La un moment-dat am ajuns să ascund mâncare chiar şi în barul de lemn sau prin dulapul de vase curate. Cu toate astea, mama aproape de fiecare dată îşi dădea seama unde o ascundeam dar de multe ori nu-mi mai zicea nimic atunci când vedea cât efort depuneam să golesc farfuria aia nenorocită.
Voi? Aveţi amintiri dinastea?
Of doamne… cum nu 🙂 Eu eram slaba si anemica atunci cand eram mica. Tot neamu isi aminteste cum imi citeau ai mei povesti in timpul mesei sa ma pacaleasca sa iau o inghititura in plus. Frate-mio imi facea soldatei si ne jucam de-a avionasul care aterizeaza in hangar.
De aruncat mancarea, n-am fost nevoita… nu ma obligau asa tare sa termin tot din farfurie. In schimb cand am inceput sa merg la scoala mai aruncam sandwich-ul ca sa nu fiu certata ca nu l-am mancat.
Si da… am crescut mare si am invatat sa mananc. M-am apropiat un pic de obezitate dar mi-am revenit intre timp 😀
Azi nu prea vreau să răspund la subiect…Vreau să atrag atenţia asupra întâlnirii blogosferei sibiene…iar ideea acestei promovări pe nepusă masă mi-a venit din titlul tău „Copiii
oblogaţi
de părinţi să mănânce tot din farfurie devin obezi?!?” …care volens-nolens…mi-a reamintit de ora 19.00 şi de Supporter:)) Unde dai şi unde crapă! 😛
Pe mine nimeni nu m-a obligat sa mananc tot din farfurie…in schimb mancam f multe dulciuri pana mi-au cazut dinitii..si atunci mi s-a interzis cu mancatul dulciurilor:)..si acum o mai comit din cand in cand..noroc ca realizez doar dupa ce am mancat un bax de prajituri:)))
ee ma tudor,tu si acum mare arunci mancarea…vrei sa il intreb pe Ben(cainele de la servici) cati cremwursti a mancat?:)
EEE in 2 ore!!am mancat pe parcursul unei zi..de ce exagerezi:(?
Cand ma uit la emisiunea marele castigator imi trece foamea..regret tot ce am mancat in ziua respectiva..uitati-va si voi la emisiune ca nu va mai trebuie nimik:)
@Monica
culmea, eu sandwichurile de la scoala nu le prea aruncam. aveam insa un caine pe drum spre casa caruia colegii de clasa ii mai aruncau mancarea si astepta intotdeauna si de la mine cate ceva. atunci cand eram singur, fara colegii de clasa, trebuia sa-l evit pe caine pentru ca-mi arunca o privire de cersetor de si acum imi aduc aminte de ea 😀
@diana ribana
noroc? ultima oara ai mancat o cutie intreaga de prajituri… in 2 ore.
@diana ribana
saracul de el… imi aminteste de cainele din copilarie ce se milogea de mine 😀 si in orice caz, poti sa-l intrebi ca sunt sigur ca imi e loial si n-o sa-ti spuna.
Heh… mda, acum ma simt prost ca eu nu hraneam cutzilii. Thanks for ruining my self image 😀
@diana-ribana cu dulciurile, si eu am slabiciune. mi-am stricat maselele cand eram mica. si acum, daca prind in ele nu ma opresc pana nu mi se face rau. dar le evit cat pot de mult 🙂
@diana ribana @Monica @Eliza
deseara, la intalnire, promit sa aduc o cutie mare cu bomboane de ciocolata dinalea buneeeeee, al dracu de bune…
@Ce Merita
:-w…:)
Parintii mei se mirau de ce ne „salutau” bucurosi toti cainii intre posta din strand si scoala 15 . Abia dupa ce am terminat liceul m-a lasat sufletul sa le spun ca, impreuna cu alte 4 colege, ne imparteam gustarea la toti cainii de pe drum. In liceu imi „ispiteam” colegii sa imi pape sandwich-ul :))).
Nu, oamenii care nu se pot controla, care nu fac sport, care nu au respect pentru sine etc… aia devin obezi. Si nu, n-am nimic cu ei, treaba lor! 😀
sanatate…
@Ce Merita
N-ai adus bomboane la blogmeet :(.
Pe mine nu mă lăsau să ies din bucătărie până nu mâncam tot. De cele mai multe ori mâcarea ajungea înapoi de unde venise. Și când eram la școală îmi hrăneam toți colegii de clasă : )).
daca vrei sa iti revii pur si simplu, o vei face! daca vrei sa nu te simti umflat cu mancare, trebuie sa mananci cat mai calitativ si proaspat ca sa se si puna totusi pe tine, sa redevii ca inainte de a slabi! daca vrei sa stii experientele altora, iti dai deja sema ca sunt nenumarate:P Pe de alta parte cred si SPER ca nu orice copil pe care il obliga parintele sa manance tot devine obez, caci fetita mea nu mi se pare suficient de bine facuta, asa ca o cam fortez sa manance mereu tot, DAR depinde de metabolism oricum, asa ca… Sa nu mai pomenesc de faptul ca obezitatea e data de dulciuri adica zahar, fructe, si produse de panificatie in exces/ sau de o mostenire genetica in acest sens. Concluzia??? Spor la ingrasat!!! 😉