Coreea de Nord, ţara perfectă

M-a luat un dor nebun de vacanţă. După escapada din weekend cu cortul, departe de orice semnal 3G, dorul mă macină şi mai rău aşa că am început să revăd destinaţiile de la Călător în lume. Coreea de Nord este până acum probabil cea mai şocantă dintre ele. Dar s-o luăm pe rând:

– Pentru a ajunge pe cele mai înalte vârfuri ale lumii trebuie să ştii să faci sacrificii. Nu trebuie să te blochezi chiar dacă omul de lângă tine rămâne fără degete (degerate) sau dacă treci pe lângă cadavre în drumul tău spre vârf.

– În unele zone din India morţii se aruncă în mare, oarecum incineraţi. Cu cât eşti mai sărac, cu atât mai puţin te ard (că doar e scumpă incinerarea) aşa că nu e o întâmplare ca din mare să fie pescuite de către câinii înfometaţi câte o mână sau un picior chiar pe plaja unde stai la soare.

– Marocul este o ţară săracă care are o infrastructură de nota zece. Autostrăzi şi trenuri ce fac legătura de oriunde până oriunde.

– Islanda a fost o revelaţie pentru mine. Cu peisajele uimitoare, pământul vulcanic şi pustietatea ei.

– Burundi este exemplul concret că dacă noi suntem în lumea a treia, există şi ţări de lumea a 7-a. Unii locuitori din Burundi nu au văzut în viaţa lor un duş, copiii nu ştiu ce-s alea baloane şi bucătăria lor înseamnă un ceaun şi un foc în faţa casei de chirpici.

– Coreea de Nord este însă perfecţiunea supremă:

• Poţi să vizitezi Coreea de Nord doar însoţit de doi ghizi şi un şofer care nu te scapă din ochi;
• Traseul de vizitare e plănuit dinainte şi nu te poţi abate de la el fără aprobare de la superiori;
• Hotelurile turiştilor au toate facilităţile, în camerele lor neputând intra coreenii;
• Este interzisă legătura coreenilor cu lumea de afară. Locuitorii nu au telecomandă la televizoare şi au internet propriu numit corenet;
• Oamenii merg pe stradă chiar şi la picnic în marş;
• Fiecare pătură socială are haine reprezentative (salopete pentru muncitori, costume pentru funcţionari şi restul);
• Nu există handicapaţi. Cel puţin capitala trebuie să fie perfectă şi din punctul ăsta de vedere;
• Nu au nevoie de bani, nu prea există magazine. Totul se primeşte de la conducători. Oamenii mănâncă ce li se dă de la cantine;
• Ţara e plină de autostrăzi pustii. Locuitorilor le este interzis să aibă maşini. Există doar autobuze şi maşinile baştanilor de la stat;
• Podurile sunt minate ca în caz de război să le distrugă uşor;
• Limbile străine sunt interzise în Coreea de Nord. Se ştie clar câţi nord coreeni trebuie să ştie engleză, câţi germană, câţi română şi doar atâţia oameni vor învăţa limbile astea;
• Religia e liberă dar 80% din populaţie crede în doctrina iuce, ceva ce slăveşte liderii. De altfel, calendarul lor începe din anul naşterii primului lider Nord Coreean, de acum 100 de ani.

Ce ziceţi de astea? Oare dacă Ceauşescu îşi continua planurile ajungeam şi noi aşa?

P.S. Ştiu că mulţi aţi cerut filmări de la Călător în lume în aşa fel încât să vedeţi şi voi prezentările. Am luat în considerare şi asta dar nu o vom face. Vrem să simţiti pe propria piele poveştile invitaţilor iar asta nu o puteţi face din spatele unui monitor.
Aşa că faceţi tot posibilul să ajungeţi la următoarele evenimente Călător în lume 🙂