Cum a fost la Padina Fest 2011?


Oricât de friguroase au fost serile, când stau acum şi mă uit la zilele petrecute la Padina Fest îmi dau seama că au meritat câteva ore nedormite din cauza temperaturilor mult prea mici pentru a le petrece într-un cort şi un sac de dormit +10.

Dar să încep cu începutul.

Drumul până acolo a fost puţin respingător. Am urmat traseul recomandat de organizatori şi am ajuns la Moroieni, un sat de o sărăcie cumplită. În tot satul am văzut o singură casă zugrăvită şi cu gard de fier forjat. Casa unor orăşeni, desigur. În rest, zeci şi sute de garduri de lemn învechit ce abia stăteau în picioare în spatele cărora răsăreau, pe lângă cocioaba cu ferestre sparte, extinderi neterminate din BCA.

Cum am ieşit din Moroieni, am dat de un drum asfaltat dar plin de alunecări de teren. Câţiva kilometri am făcut slalom printre şanturile din şosea. Dar mai târziu am descoperit de ce atâtea alunecări de teren. Camioanele pline cu lemn şi sunetul drujbelor ce trimiteau la pământ copac după copac, toate astea erau la fiecare pas.

În fine, ajunşi la Padina am descărcat maşina şi am băgat în pământ cortul verde, în zona destinată campingului, în vecinătatea unui râu. Pe celălalt mal al apei se ridicau spre cer fumurile grătarelor. Lângă fiecare grătar câte un cort iar lângă corturi, maşini. Asta deşi eram într-un parc natural protejat şi orice fel de foc deschis, teoretic, este interzis.

Fiind miercuri, prima zi de festival, nimic nu mişca încă pe platoul Padina. Pe seară a cântat Redox şi cam atât.

Joi, după o noapte crâncenă, ne-am aşezat spre înserate pe băncuţele de lemn din apropierea scenei. Vinul costa (încă) jumate de jeton, adică 2,50 lei – o minunăţie având în vedere răcoarea ce se lăsase odată cu dispariţia razelor de soare. Doar muzica la chitara rece a mai adus a festival. Restul activităţilor erau încă inexistente.

Vineri au apărut în sfârşit tirolianele şi câteva din restul activităţilor promise în program. Ne-am băgat şi noi la o tură cu tiroliana, în schimbul unui jeton, apoi am vizitat Peştera Ialomiţei din apropiere. O minunăţie de peşteră care la intrare este îmbogăţită de o biserică ce-şi înalţă turla până aproape să atingă partea superioară a grotei.

Seara, Robin and the Backstabbers a fost o dezamăgire cumplită. Aşa cum spunea şi Robin din spatele microfonului, sunt zile în care îţi iese, zile în care nu-ţi iese. De data asta clar nu le-a ieşit nimic. Robin bolborosea ceva printre melodii, doar el ştia ce. Uitase inclusiv numele colegilor, şi-a spart chitara şi a aruncat, nervos, bere peste public înainte de a fi târât afară de pe scenă de către colegii lui. A urmat Toulouse Lautrec şi Şuie Paparude. Nu am mai rezistat nici la Şuie, nici la focul de tabără de după. Şuie Paparude probabil e formaţia care m-a urmărit cel mai mult în ultimii ani. Pe puţin de 15 ori am avut ocazia să-i văd în concert dar n-am făcut-o nici măcar o dată. Nici eu nu-mi dau seama de ce, pentru că în restul timpului îi ascult destul de mult.

Sâmbătă eram pe punctul de a pleca spre casă pentru că mai puteam rezista cu greu încă unei nopţi atât de friguroase. Diana a suportat temperaturile din noaptea precedentă doar cu ajutorul unui plasture magic primit direct din Japonia care, dacă îl lipeşti pe coloană, emană o căldură ce-ţi intră în tot corpul. Dar despre asta, altădată.

Am rămas totuşi la Padina Fest pentru că soarele ne-a zâmbit călduros încă de la prima oră a dimineţii şi, în plus, eram programaţi pentru un Treasure Hunt. Dimineaţa m-am căţărat pe o stâncă, pentru prima oară în viaţă, am mâncat ceva în cortul-restaurant al festivalului şi am băut un vin fiert – de data asta la dublu preţ. Sunt două variante: ori cei de la catering au văzut că-i destul de răcoare afară, se vinde mult vin fiert şi au încercat să profite de situaţie, ori sponsorii de la Ciuc au făcut puţin scandal că le fură toţi clienţii băutori de alcooale şi i-au obligat să mărească preţul. Indiferent de motiv, nu se face aşa ceva.

După-masa am mers la mult-aşteptatul Treasure Hunt. Aveai o busolă cu ajutorul căreia trebuia să mergi în direcţia potrivită, numărând paşii până la următorul indiciu. Atunci când găseai indiciul, aflai în ce direcţie şi cât de mult trebuie să mergi pentru a-l găsi pe următorul. Şi tot aşa până la finish. Finish pe care noi nu l-am văzut niciodată. Un indiciu de pe traseu fusese furat de cineva aşa că tot jocul s-a rupt, noi rămânând cu ochii în soare.

Seara au fost doar formaţii de formaţii. Paradox avea în componenţă doar copii; Stillborn o vocalistă care timp de o oră a sărit şi a dansat neîncetat pe scenă şi cu toate astea mai avea voce şi tăria să cânte; Travka a fost super aşteptată de public chiar dacă, ruşine să-mi fie, eu nu auzisem până acum de ei. Mi-au lăsat o impresie bună şi chiar la ora asta ascult câteva melodii de-ale lor. A urmat Viţa de Vie care de mult nu mai cântă ce ar trebui să cânte aşa că ne-am retras la focul de tabără apoi în cort. Îmi pare rău că nu am mai rămas şi la filmul Ursul proiectat afară şi la Mărgineanu. Din cort s-a auzit un concert excepţional, departe de ce mă aşteptam eu să fie.

Duminică a urmat maratonul Bucegilor. Sute de biciclişti s-au adunat aici pentru a parcurge cei aprox. 40 de km. prin munţi. I-am urmărit şi noi puţin pe traseu dar când am văzut cât de obosit pedalau, nu ne-a mai trebuit nimic altceva decât să ne îndreptăm spre casă. Glumesc, plecasem de fapt pentru că ne aşteptau 5 ore de condus şi zona Padina se umpluse se maşini, manele şi grătare.

Concluzia? Padina Fest 2011 nu a fost mai mult decât un alt festival dar nici mai puţin, asta deşi intrarea, camparea şi încă câteva activităţi au fost gratuite. Mai mult, dacă participai la tot felul de activităţi gratuite (treasure hunt, oină, military camp etc etc) puteai câştiga premii. How cool is that? În orice caz, prefer un festival de genul eco-friendly plin de activităţi sportive, în frig, decât alte festivaluri beer-friendly plin de activităţi golănistice, în căldură.

Până la anul poate uităm de frig… aşa că sunt toate şansele să ne vedem la Padina Fest 2012.


6 comentarii la „Cum a fost la Padina Fest 2011?”

  1. Ok, acum am inteles. Diana is a real woman 😉

    Din cate spui aici eu cred ca m-as fi simtit binisor.. dar cu conditia sa fi venit mai cu gasca… Travka si Toulusse Lautrec ma pasioneaza.. Suie sunt niste veterani, ar fi incalzit sangele destul de repede..Locul arata f misto, vremea pare sa fi fost buna, exceptand racoarea desigur, platoul unde erau corturile pare ingrijit.. O placuta cu „atentie ursi” face toti banii :).
    Pacat cu trolli care au furat concursu.. Insa mi-era si mie pofta de o tiroliana si niste catarat.. n-am apucat sa le testez cum trebuie.
    Poate editia urmatoare va fi mai reusita. De fapt, asa ar fi normal. Festivalurile evolueaza in timp.

  2. @ richie
    a fost reusita si editia asta. e un festival free si totusi a avut multe lucruri pe care in alte parti platesti bani buni.
    organizatorii nu au vina pentru ca noaptea era frig. anul trecut a festivalul a avut loc in septembrie, nici nu vreau sa ma gandesc ce-au suferit oamenii atunci : ))

  3. Anul trecut a si nins la festival, deci anul asta eu cred ca a fost mult mai bine!
    apropo de de drum ai nimerit fix pe drumul de anul trecut… si nu e drumul recomandat!
    si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost mai bine decat anul trecut si vorba acea de la an la an o sa fie mult mai bine! eu va astept si la anul acolo! app de concertul nostru, al trupei Redox, ce parere ai avut despre ce am facut acolo anul asta??
    pe langa ca a fost ziua mea si eram putin prea baut pe scena??

  4. Imi place articolul pentru ca este genul care te face sa scoti agenda si un pix si sa-ti notezi taskuri pentru editiile urmatoare. Ceea ce unora le e greu sa inteleaga, si tu ai subliniat foarte bine, e ca Padina Fest e un festival free cu campare, activitati si concerte gratuite, nu ti se cere in schimb decat sa respecti cateva reguli de bun simt: nu foc, nu gunoaie, nu gratare. ne-am straduit sa aducem participantilor lucrurile care ne plac noua, care ne misca, viziunea noastra asupra distractiei pe munte si cred ca s-a vazut foarte clar delimitarea facuta de rau intre cele 2 tabere: participantii la festival si cei care au preferat sa se bucure atat de ceea ce ofeream cat si de o vatra de foc langa o masina parcata langa cort. Festivalul va creste si treptat va deveni din ce in ce mai bun insa, fara indoiala, nu vom periclita cadrul natural doar pentru a oferi mai multa distractie. Activitatile se schimba, trupele vor fi mereu altele, dar natura va ramane mereu singura constanta si e de datoria noastra sa o mentinem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.