Am evitat cât am putut să-mi fac publică părerea în legătură cu cele sfinte cei sfinţi. Cei ce mă cunosc ştiu însă faptul că preoţii nu-mi sunt prea apropiaţi de suflet. Nu-i urăsc, nu-i blestem, poate nici nu îi reneg dar atunci când ajungi să cunoşti câţiva nici nu-i mai prea poţi considera părinţi.
Iar faptul că cei de la teologie (în jurul cărora am stat aproape un an de facultate) pot întreţine o discuţie doar cu pu!@ în gură, faptul că fetele de la teologie sunt mai uşuratice decât majoritatea femeilor pe care le cunosc, chestiile astea nu-mi dau mai mare încredere în preoţi. Vrând parcă să-mi demonstreze că am dreptate, 2011 este al doilea an în care preotului i-a fost lene, da… lene să urce două trepte pentru a-mi sfinţi şi mie casa. Asta după ce anul trecut trimisa Domnului de la biserică ne-a ameninţat că nu ne mai îngroapă dacă nu facem binele sfinţesc de a-i plăti taxa.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
si ce am mai alergat ieri sa il prind(pe preot) …sa vina si la noi,refuza bani..asta e..
eu stau la etajul 5 (in bloc fara lift) si ieri seara a sunat popa sa imi zica ca este la usa ( probabil de la vecini o fi facut rost de nr de telefon) – nu eream acasa asa ca i-am transmis multumiri ca a facut efortul de a urca 5 etaje
@diana-ribana
eh, ar primi o bila alba din partea mea daca ar refuza banii. desi, daca stau sa ma gandesc bine…
@marius
hai ca asta-i buna : )) de ce nu ai lasat cheia sub pres ca sa poata intra singur? 😀
Si niste prajituri pe masa din bucatarie… poate si un pahar de lapte. 🙂
DUMNEZEU E INVENTAT. SALUTARI