De ce nu autonomie?

Săriţi-mi în cap dar am ajuns să nu mai prea am nimic împotriva unei posibile autonomii a Ţinutului Secuiesc (sau cu i-o zice). E şi normal să nu-ţi mai doreşti nici o legătură cu incompetenţa de la Bucureşti.

Stai puţin, te gândeşti cum trăieşti, arunci o privire peste gard şi vezi că în Ungaria investiţiile merg, că în 20 de ani s-au finalizat mai multe autostrăzi decât va avea România în următorii 70 de ani, te uţi din nou în jurul tău şi-ţi spui: Păi de ce pila mea ăia pot şi noi nu?!? Începi să faci nişte calcule şi-ţi dai seama că dai spre Bucureşti mai mulţi bani decât primeşti, că şoselele naţionale nu se asfaltează, că şcolile nu au nici măcar bude decente. Încerci să înţelegi de ce ar trebui să mai suporţi toate astea atâta timp cât în Gheorgheni peste 90% din cetăţeni sunt maghiari şi în Miercurea Ciuc sunt doar 16% români.

Aşa cum şi eu mă gândesc în momentele astea de ce pentru nişte amărâţi de 20 de km. din centura sibiului nu au fost de ajuns 7 ani de lucrări, de ce aeroportul Sibiu nu a mai primit banii promişi de la Bucureşti, de ce nu avem legături feroviare directe cu Bucureştiul, de ce nu primim…, deşi judeţul Sibiu e al doilea pe ţară ca număr de voturi pro-Băsescu.

Reducându-se totul la o singură persoană, mă întreb de ce eu trebuie să plătesc în continuare bani la CNAS, de ce plătesc rovignetă şi de ce continui să finanţez Casa Naţională de Pensii deşi sunt conştient că în spital îmi voi plăti medicamentele, că îmi rup maşina prin gropi şi că nu voi ajunge să iau pensie nici măcar 10% din cât am dat în timpul vieţii.