De ce nu răspund la telefon. O explicaţie simplă.

Probabil e straniu pentru unii dintre voi că răspund foarte greu la telefon… ştiind că nu de mult eram de găsit şi noapte la 2. Pentru că de unii oameni mi-e deja ruşine având în vedere că niciodată nu mă prind la telefon „din prima”, vin cu câteva explicaţii pentru a nu mă considera nesimţit 🙂

1. ori sunt într-o întâlnire şi e de pros gust să răspund la telefon;

2. ori am de lucru. Încerc să mă autoeduc în a nu mai face 100 de lucruri deodată, cu cinci mâini şi 3 picioare. Nu e ok să desenez o casă cu mâna dreaptă, să calculez un buget de proiect cultural cu mâna stângă şi în acelaşi timp să mai fac şi cartofi prăjiţi. Asta, evident, în timp ce vorbesc la telefon. Încerc să gândesc lucrurile în profunzime şi să nu mă mai las răpit de fiecare telefon sau email care îmi cere o nouă sarcină. Nu, nu voi mai amâna o predare pentru o alta, nu mă voi mai întâlni cu tine la o cafea „în 5 minute” şi, probabil, într-o zi, o să încerc să aplic şi eu metoda cu închisul telefonului atunci când am treabă.

Gata? Te-ai liniştit? Ştiu că e stresant, ştiu că e enervant dar, totuşi, ca să fac lucrurile bine îmi trebuie linişte şi concentrare. Te sun eu!