Mie mi se pare că a trecut o veşnicie de la ziua nunţii. Atât de mult încât uşor, uşor, începem să uităm să ne spunem „la mulţi ani”. Dar se pare că nu a trecut însă suficient de mult timp de la ideea cu Cravata Comercială…
Mergând zilele trecute să ridice un pachet de la curier, Diana mea a fost întrebată de tipul de acolo: „Eşti cumva soţia tipului cu cravata?”. Se pare că ăsta va fi motivul care nu ne va lăsa niciodată să uităm ziua aia cu preot, primar şi nuntaşi.
No la mulţi ani noua! 😀
Eu iti stiam cravata inca din Bucuresti. Buna manevra 🙂
😉
La mulţi ani vouă că sunteţi o pereche tare frumoasă!
Mulţam Eliza dragă!
La mulţi ani tinerilor căsătoriţi! 😉
Multumimmm!