Niciodată nu poţi ajunge la întâlniri la timp, pui omul să te aştepte chiar şi cu orele.
Niciodată nu poţi răspunde la telefon atunci când te sun, îmi trimiţi un sms după o săptămână ca să mă anunţi că ai avut treabă.
Ai 25 de ani, nu ai avut niciodată o relaţie serioasă, ţi-o tragi ocazional cu fostul prieten cu care nu ai stat mai mult de 3 luni.
Nu iei nimic în serios.
Nu eşti splendoarea de pe lume şi nici măcar cea mai inteligentă.
Oricât aş vrea să fim împreună, de ce ţi-aş înghiţii toate astea?
De ce te miri că nu ai prieten?