Am luat un autobuz care ne-a dus pana la intrarea in Venetia. De acolo ne-am avantat spre Piata San Marco. Pe harta parea aproape asa ca o luam incet pe jos, ca sa admiram stradutele Venetiei si canalele ei. Nu era foarte cald dar totusi mirosul canalelor m-a facut sa-mi pun
(din nou) intrebarea canalizarilor. Era o liniste pe stradute de nu-ti venea sa mai pleci. Din cand in cand mai trecea cate o gondola din care se auzea muzica cantata live. De obicei, dupa gondola ‘cantareata’ mai erau vreo 3 care profitau de banii celorlalti. Spun asta pentru ca nu prea cred ca isi imparteau banii cheltuiti pe concert.
Dupa vreo 20 de minute de mers aiurea, dupa harta, am indesat-o adanc
intr-un buzunar si am luat-o dupa valul de oameni. Cu cat te apropiai mai mult de Piata San Marco, puhoiul de turisti era tot mai mare. Toti mergeau intr-acolo astfel incat te descurcai si fara sa sti exact unde trebuie sa ajungi. Pana in Piata amintita am facut vreo 3 ore. Pe drum am cumparat si ceva mancare turceasca si ne-am oprit sa bem o bere la o terasa. WC-ul localului era parca de jucarie. Trebuia sa stai aproape in genunchi ca sa nu ratezi tinta. La intoarcere am luat un ‘taxi’ vapor.
A doua zi plecam spre Milano.