E timpul să râdem şi cu Tudor


  • La grădiniţă niciodată nu puteam dormi la amiază aşa că de obicei mă uitam pe pereţi în timp ce restul erau pe tărâmul viselor. Asta până când lângă patul meu s-a mutat o altă ne-somnoroasă. De plictiseală, îmi arăta organele cu fiecare ocazie.
  • Prostuţ cum eram, mă speria tupeul fetei aşa că m-am plâns părinţilor că vreau la altă grădiniţă, cu program scurt. Maram mă plictiseam să mă uit pe pereţi.
  • Grădiniţa cu program scurt era fix lângă cea de dinainte. Budele erau comune, în fundul curţii. Jumate de an cât am învăţat acolo cântece în germană nu am fost niciodată la budă de frică să nu dau de păsărica colegei ne-somnoroase.
  • Am făcut parte din prima formaţie de cartier – Iceberg. Eu eram toboşar şi băteam într-o scândură de lemn iar un prieten şi fraimeo erau chitarişti la corzi de vioară cumpărate de la magazinul din centru. Am fost fully booked la primul concert ţinut într-o cazermată secretă doar de noi ştiută până atunci. Pentru al doilea concert a trebuit să schimbăm numele formaţiei, atât de praf am fost.
  • Niciodată nu am dat un film jos de pe torrente. Nu ştiu cum.
  • Prima oară când am fost la furat de cireşe am stat 2 ore în pom de frica proprietarului care ne ameninţa cu sapa. De atunci am mai furat doar porumb pentru că aveam cale liberă de fugă.
  • Prima prietenă mai mare ca mine mi-a făcut în prima seară cunoştinţă cu părinţii. Înainte să ajungem la ea m-a atenţionat să nu mă pună dracu să-i spun tatălui ei „Săru’ mâna” că se enervează. Cum am dat nas în nas cu el, v-aţi prins, i-am spus că-i sărut mâna.
  • Tot prietena asta m-a sunat într-o zi să-mi spună că tatălui ei nu-i place de mine pentru că nu-i duc flori şi cadouri de fiecare dată când avem întâlnire. A văzut că-i merge aşa că după alte două întâlniri mi-a cerut să-i duc flori şi prietenei ei cea mai bună.
  • Ca să mă dau cocoş în faţa unei gagici, am ascultat-o şi am pocnit o alta peste fund. Mi-am luat o palmă de şi azi o mai simt.
  • Când au căzut turnurile gemene eram la un prieten şi tot schimbam canalele, că nu aveam la ce ne uita la tv. De fiecare dată când treceam de CNN ne întrebam ce naiba de film e ăla de arată jumate de oră doar turnuri fumegând.
  • În noaptea nunţii eram atât de obosit încât toate hainele de care m-am dezbrăcat le-am băgat în frigider.
  • De faza cu cozonacul cu ouă fierte şi cele două cu ciocolata v-am spus.
  • Iar de păţania terifiantă când am uitat-o pe Diana în tren nu vă mai spun pentru că-mi face probleme în familie.
    După cum se vede, eram la fel de prostuț ca Toma.

4 comentarii la „E timpul să râdem şi cu Tudor”

  1. Da…Păi titlul corect era să râdem DE Tudor! Funny toate, cu excepţia colegei nesomnoroase, poveste uşor creepy. M-aş distra să ştiu ce face acum ca „om mare” 😀 Nu ştiu de ce dar îmi vine în minte o singură „meserie”, respectiv cea de politician 😀
    Tu ai cântat la „scândură”, eu la chitară. Ce zici, punem de o formaţie a bloggerilor? 😀 Trei membrii doar :))) Sună cunoscut? 😀 Rog seriozitate 😀
    Aşa am înţeles şi eu CĂ CĂsătoria are efecte secundare, de genul ăsta…oboseală….precum şi multe, multe, multe efecte pozitive. Ştiu. Din astfel de raţiuni, cu toată admiraţia pe care o port oamenilor ca voi, mă declar o sceptică a instituţiei 😀 Pe sistemul never, ever! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.